Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 177

Tudor Duică, un secesionist convins, care a înființat pe Facebook contul Asociația „Transilvania noastră liberă”, susține că românii nu erau asupriți în Ardeal, în vremea monarhiei habsburgice și austro-ungare.

În contradictoriu cu el, maghiarul Bibó István recunoaște însă, într-o carte publicată în anul 1948,  „Eltorzult magyar alkat, zsákutcás magyar történele”, că, dimpotrivă, românii erau foarte asupriți și că noi, ungurii, purtăm vina de a fi refuzat să-i ascultăm în spiritul democratic al Europei. Nobilimea maghiară, trăind încă în Evul Mediu, susținea un stat învechit, rămas în urma spiritului democratic.

La rândul lui, baronul Wesselényi István, înainte de revoluția de la 1848/49, scria despre asuprirea cumplită a românilor, avertizând nobilimea maghiară că „dacă o să-i asuprim în continuare pe românii din Ardeal, ei vor trece de partea austrecilor, împotriva maghiarimii”. Baronul Wesselényi a prevăzut, parcă, ceea ce avea să se întâmple în 48/49, în revoluția din care a rezultat un război între cele două nații.

Cine nu crede că erau asupriți românii, să-l citească pe Vasile Stoica, în a cărui carte, „Suferințele din Ardeal”, scrie cum, în 1915, în timpul monarhiei austro-ungare, erau spânzurați 55 de preoți ortodocși, motivul fiind trădarea de țară. Mai poți spune că nu erau asupriți?

Sau să citească publicistica lui Valeriu Braniște, jurnalist al ziarului Tribuna, care, în articolele sale, lupta pentru drepturile românilor din Ardeal, fiind, pentru aceasta, băgat în pușcăria din Vác. Dacă românii nu erau asupriți, ce dădea sens articolelor, luptei sale? Chiar pușcăria confirmă faptul că lupta sa era dreapta.
Avem și surse maghiare contemporane: Szilágyi N. Sándor, fost profesor la UBB Cluj, sau filosoful Tamás Gáspár Miklós din Ungaria. Amândoi, în diverse articole, recunosc asuprirea nemiloasă a românilor din Ardeal. Szilágyi consideră, de exemplu, că motivul unirii cu România era asuprirea, iar Tamás Gáspár Miklós scria, într-un articol, că noi, ungurii/secuii, trebuie să tăcem în legătură de Trianon, căci una din cauzele principale acestui tratat era tocmai asuprirea românilor.

Umbra colectivă istorică trebuie conștientizată, altfel, ulterior, ea poate face ravagii! Ca în fosta Iugoslavie, considerată în comunism paradisul etniilor, dar în care umbrele colective istorice refulate au explodat după căderea comunismului.

Există o falsifcare maghiară a istoriei, conform căreia țăranul din Regat era mai asuprit decât țăranul român din Ardeal. E vorba de o manipulare prin care se confundă intenționat asuprirea etnică din Ardeal cu asuprirea socială din Regat.

Mai există o falsificare maghiară a istoriei, prin care autorii sau comanditarii vor să scape de vina asupririi. Ei susțin că, înainte de naționalismul modern, în Evul Mediu, românii ar fi fost  oprimați pe plan religios și nu etnic. În paralel apare și ideea liberală conform căreia conștiința etnică ar fi apărut după Revoluția Franceză, o dată cu naționalismul modern. Este, de fapt, o idee marxistă, care consideră că națiunile trebuie să dispară, căci aparțin unei perioade expirate, idee pusă în practică de elitele globaliste de astăzi. Ideea contrară era că a existat conștiință etnică premodernă.

Altfel spus, asuprirea religioasă avea conotații etnice. Românii din Ardeal erau conștienți din ce parte etnică provine asuprirea religioasă. Grofii catolici, mai târziu protestanți, erau maghiari! Toată oprimarea avea un fond etnic și religios, ceea ce putem observa la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, pe care unii maghiari îi consideră doar niște tâlhari. Ceea ce este, de asemenea, o manipulare.