Autor: NICHIFOR CRAINIC Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 209 Din spuma de vişini răsare conaculSub nemărginitul safir înstelat.Aprins de-aşteptare, pândeşte buimaculStrângându-şi toporul sub braţu-ncordat.Troianul de floare l-ascunde ca norulCe-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit.Din sânge rachiul, din minte amorulStrăpung cu duhoare văzduhu-nflorit.E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;Tămâie e-n codri şi smirnă-n grădini, Spre marea minune se-nalţă…
![]()