Martor: Senator DUMITRU MANEA (Miron Manega)
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 210
În data de 3 aprilie, am fost „convocat” la Parchetul General în calitate de martor în dosarul de inculpat al Dianei Iovanovici Șoșoacă (am publicat declarația de inculpat a acesteia în numărul trecut al CERTITUDINII, cu titlul „Justiția în boxa acuzaților”). „Audiența” depoziției a fost asigurată de prezența procurorului de caz, Stan Petru Rareș, a doi comisari (sau subcomisari, nu știu exact, căci erau îmbrăcați civil) și a doamnei Mariana Ștefan, avocata iculpatei, Nu insist asupra detaliilor de atmosferă (foarte sumare de altfel, evocând vag „ambientul” de celulă), le amintesc în treacăt: o masa, un scaun și o cameră de filmat care m-a „imortalizat” tot timpul cât a durat depoziția mea. Mi s-a adus o Biblie pe care trebuia să jur dar, întrucât aparținea unui alt cult, am refuzat să jur pe ea. Mi s-a adus altă Biblie, dar nici aceea nu era ortodoxă. Am refuzat din nou, cerând o Biblie editată și tipărită sub egida BOR. Au spus că nu au, ceea ce mi se pare o insultă la adresa credincioșilor români, majoritatea creștini ortodocși. Mai mare rușinea! Atunci am cerut să mi se aducă o cruce și mi s-a adus: un crucifix mare, de altar, destul de ponosit, probabil confiscat de la vreun hoț de obiecte bisericești… Așa a început declarația mea de martor…
[…] Declar următoarele:
Refuz să jur cu mâna pe vreuna dintre cele două Biblii care mi-au fost aduse, întrucât niciuna dintre ele nu este editată de Biserica Ortodoxă Română, fiind traduceri de pe Biblii străine și nu sunt convins că au același conținut. Am jurat cu mâna pe cruce.
La fapta specificată la punctul 1, declar că nu am fost martor ocular și nu cunosc aspecte de la fața locului.
La fapta specificată la punctul 2, arăt faptul că acuzația este falsă, pentru că nu este vorba despre promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, ci despre dezbateri pe teme istorice privind statutul social și istoric al persoanelor incriminate de Legea 217/2015 și de cele două așa-zise „legi Vexler”, ultima fiind Legea 241/2025. Au fost dezbateri publice pentru a repune adevărul în drepturile lui, pentru că toate acele acuzații cumulate într-o supralegislație condamnă poporul român la statutul de popor genocidar, ceea ce nu este adevărat.
În orice societate românească au existat crime ale unor indivizi împotriva altora. În privința Mișcării Legionare, au fost într-adevăr legionari care au omorât oameni, și sunt identificabili 44 de legionari care au omorât 66 persoane, dar asta nu justifică condamnarea in integrum a mișcării, care s-a definit, ca doctrină, prin „jertfă și sacrificiu”. Acele crime au fost niște anomalii, așa cum există în orice societate.
Cât privește holocaustul în România, este, după părerea mea o chestiune istorică neelucidată încă. Dacă, așa cum s-a scris în Raportul Internațional Elie Wiesel, românii ar fi ucis aproximativ 400.000 de evrei, această cifră reprezintă o absurditate matematică și demografică. În recensământul perioadei de prigoană a evreilor din toată Europa, în România existau aproximativ 300.000 evrei. Pe de altă parte Shimon Peres, primul președinte al Israelului care a vizitat România, a declarant, în 2010, în conferința de presă de la Cotroceni, că în perioada cea mai cruntă a istoriei evreilor, conducerea României a salvat viețile a 400.000 de evrei, cifră necontestată de statul Israel. Deci românii nu puteau ucide mai mulți evrei decât au existat vreodată pe teritoriul României, asta în cazul în care românii ar fi comis acest genocid. Dar nu l-au comis.
Acest aspect al istoriei noastre trebuie reconsiderat de specialiști, printr-o dezbatere publică prin care să se dea un verdict real, al nostru, al poporului român, nu sentințe prefabricate în afara țării.
Acesta este sensul dezbaterilor publice în baza cărora Diana Iovanovici Șoșoacă este acuzată la punctul 1.2, respectiv de promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova în public idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Așa-zisele ei excese, atunci când se consideră că au existat, sunt motivate de nedreptatea strigătoare la cer a unor legi împotriva poporului român, legi care continuă să fie votate în Parlamentul României. Sunt niște strigăte care clamează dreptul la adevăr istoric și revendică dreptul la dezbatere publică pe temele sensibile de istorie noastre.
Antisemitismul – iarăși o acuzație în fals: nu există antisemitism la Diana Iovanovici Șoșoacă, întrucât antisemitismul înseamnă ură la adresa unor personae de altă rasă sau religie. Românii și evreii au trăit bine împreună pe acest teritoriu, atâta timp cât nu au fost incitați la violență din partea unor entități economice, sociale sau propagandistice din partea altor comunități.
Cea mai bună dovadă că suntem un popor tolerant este conviețuirea pașnică din zona Dobrogei, de exemplu. Nu există conflicte între români, evrei, armeni, tătari, turci, italieni, bulgari, adică toți cei care trăiesc pe acest teritoriu. Dimpotrivă, se ajută reciproc, mergând până acolo când, în Medgidia mi se pare, biserica ortodoxă a avut problem de construcție, se prăbușea, comunitatea turcilor și tătarilor a făcut demersuri la nivel guvernamental, cerând sprijin financiar pentru repararea lăcașului.
Poporul român nu este antisemit, nu este xenofob. Este mai degrabă xenofil, dacă-l judecăm fie și numai după etnia conducătorilor pe care i-a avut de la Alexandru Ioan Cuza încoace.
Revenind la „antisemitismul” Dianei Iovanovici Șoșoacă, acesta nu există, pentru că, dacă ar fi existat, ar fi întrerupt orice relație cu orice fel de evreu. Or, ea are colaboratori și prieteni din lumea evreiască.
Ea consideră că cei care incită la violență și ură rasială sunt cei care se erijează în reprezentanți ai evreilor, respectiv Silviu Vexler, președintele Federației Comunității Evreilor din România – Cultul Mozaic, și directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian. Cea mai bună dovadă este faptul că în urmă cu câțiva ani, un evreu pe nume Lucian Ionescu, creștin ortodox, a creat Comunitatea Evreilor Creștini „Nicolae Steinhardt” din România și a protestat împotriva derapajelor institutului Wiesel care, a declarat el, incită la ură rasială, creând probleme în raporturile dintre români și evrei.
Aceasta este și poziția Dianei Șoșoacă: nu împotriva evreilor, ci împotriva celor care au pretenția că îi reprezintă în România.
Referitor la evenimentul de la Tâncăbești, unde am fost martor: propunerea de a merge acolo și de a aprinde o lumânare a venit din partea lui Clement Sava. Acolo s-a produs un ritual religios care nici nu poate fi discutat în alți termeni, pentru că ține de dreptul la religie, la libertatea religioasă, consfințite de art. 1, alin. 2 din Legea 489/2006, art. 39 din Constituția României, art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 10 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Întrebare organ de cercetare penală: Când a venit cu propunerea domnul Clement Sava și cine mai era de față?
Răspuns: Clement Sava a venit cu propunerea în urma unui eveniment de partid care avusese loc în seara aceleiași zile, atât îmi amintesc. Când a venit cu propunerea, de față mai erau și: Diana Iovanovici Șoșoacă, Ciprian Ciubuc și subsemnatul.
Referitor la faptul că subsemnatul am recitat poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” al cărui autor este Radu Gyr, anexez un material detaliat privind situația juridică a tuturor proceselor de condamnare ale lui Radu Gyr. Materialul este intitulat „Un caz de (in)justiție: Radu Gyr, declarat în fals, criminal de război, de către un procuror al României”.
Ca o opinie personală, cu privire la discursul din Parlamentul României, când s-a propus declararea zilei de 14 mai ca zi a prieteniei româno-israeliene, Diana Șoșoacă a reacționat pentru că era exact ziua de comemorare a martirilor din închisorile comuniste. Data de 14 mai 1948, fiind și ziua în care Statul Român a făcut cele mai multe arestări, peste 14.000 de arestări într-o singură noapte. A considerat că este o insultă adusă sacralității acestei zile, făcută cu intenție, nu involuntar.
În afară de asta, Diana Iovanovici Șoșoacă are imunitate absolută pentru declarațiile politice de orice fel pe care le face. Intenția de a i se ridica imunitatea parlamentară este, ca să-l citez pe Joseph Fouché, ministrul de interne al lui Napoleon, „este mai mult decât o crimă, este o greșeală”.
Raportat la toate cele expuse, consider că acuzațiile formulate împotriva doamnei Diana Iovanovici Șoșoacă nu au temei factual și juridic, fiind rezultatul unei interpretări abuzive și politizate a unor afirmații publice.
Aceasta este declarația pe care o dau, susțin și semnez.
MANEA DUMITRU
(Declarația a fost luată vineri 3 aprilie, între orele 11:15 – 13:05 la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Justiție și a fost înregistrată audio/video).
