Autor: MANEA DUMITRU (Miron Manega)

CMF 11240027

Nu este o noutate că întreaga civilizație creștină a Europei scârțâie demult, din toate încheieturile. Totul pare să confirme amara premoniție a lui Mihai Eminescu din articolul „Credem că destul am vorbit…”, apărut în TIMPUL, la 9 ianuarie 1879: „Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”. 

Au trecut de atunci 145 de ani și iată că Europa aproape și-a uitat rădăcinile creștine și merge rapid spre propria dispariție, instituționalizată prin chiar Uniunea Europeană.

Se întâmplă însă un fenomen ciudat, a cărui textură nu e sesizată de analiștii politici sau de sociologi și care are legătură nemijlocită cu poporul român. Mai exact cu migrația românească. Înjumătățită ca număr de populație în țară, România s-a „mutat” în afara țării, preponderant în Europa. Însă, acolo unde se duc, românii își iau și un preot cu ei și își fac parohii ortodoxe.

Nu fac aici analiza temeiniciei acestui „descălecat”, îl consemnez doar ca atare, ca pe o evidență incontestabilă. Locurile de cult în care au loc slujbele religioase ortodoxe sunt de regulă bisericile catolice abandonate și încă nedemolate din localitățile sau țările respective. Fenomenul – căci este un fenomen! – poate fi interpretat și ca o răzbunare istorică a ortodoxiei, marginalizată și chiar boicotată, timp de sute de ani, de civilizația occidentală.

Orice dezastru, fie el militar, economic, meteorologic, geofizic sau „pandemic”, are, uneori, și o componentă salutară, regeneratoare. Căci asistăm, iată, la o recreștinare ortodoxă a Europei, ca o reacție organică la asediul devastator al ideologiei globaliste. Acest fenomen este, de fapt, reacția speciei umane, a anticorpilor ei, la moartea indusă care i s-a pregătit.

Era nevoie de o cruciadă. O cruciadă reală, profundă, diferită total de cele cunoscute în istorie, care au fost, de fapt, războaie de cucerire drapate în semnul crucii. Această nouă cruciadă a început deja (a început-o europarelamentarul Diana Iovanovici Șoșoacă!) , prin consacrarea sacerdotală de la mănăstirea Plăviceni, odată cu slujba de pomenire a Eroilor Neamului și de ridicare a blestemului istoric care planează asupra poporului român.

Dar adevărata declarație de război împotriva globalismului s-a produs în zilele de 12 și 13 noiembrie 2024 în chiar „Casa Diavolului”, respectiv Palatul Parlamentului European. Însoțită de 100 de români aduși din țară, printre care și doi preoți care participaseră la slujba de la Plăviceni (părintele Alexandru și Protosinghelul Teoctist), aceeași Diana Iovanovici Șoșoacă a inițiat ceva ce nu s-a mai pomenit în această instituție, de când există ea: rugăciuni și slujbă de alungare a dracilor, oficiate de cei doi preoți.

„Deratizarea” nu a putut fi împiedicată, pentru că nu există nici o lege și niciun articol din Regulamentul UE care să interzică așa ceva, căci nimeni nu s-a gândit că i-ar veni cuiva o asemenea idee. Iată că i-a venit Dianei Iovanovici Șoșoacă. Inițiativa ei a fost tratată cu ironie de presa românească, dar cu aplauze de presa internațională. Căci, dincolo de interfața spectaculară a gestului, sfeștania din Palatul Parlamentului European are o încărcătură simbolică gravă, istorică.

Iar mesajul final care se poate deduce este chemarea la luptă pentru retrocedarea identității popoarelor. Recreștinarea Europei a început!