Autor: VASILICĂ MILITARU
Articol apărut în CERTITUDINEA, în serial, în numerele 141, 142 și 143
I. Povara poporului evreu: „Israel este poporul ales: dogmă capitală“
Adevărata dramă a poporului evreu derivă din textele biblice, pentru că teologii religiei lui Moise – mozaismul – au îmbinat etnicitatea cu religiosul într-un mod de supraviețuire denumit iudaism.
Dar tocmai pretenția unei relații speciale cu divinitatea, impropriată în mod exclusivist și denumită specific „Dumnezeul lui Israel“, s-a transformat într-o povară istorică pe care o duc indivizii ce compun poporul evreu, indiferent în ce timp sau teritoriu ar trăi ei.
În acest mecanism de manipulare a unui întreg popor, liderii religioși, dimpreună cu liderii politici, au încercat să împlinească așa-zisele profeții biblice. În realitate, aceste profeții erau niște texte, meșteșugite de anumiți inițiați, care au avut menirea să mobilizeze poporul antic iudeu în momente dificile ale istoriei – istorie nu mai puțin zbuciumată față de cea a altor popoare antice.
Regretabil este faptul că acest tip de manipulare politico-religioasă, practicată de liderii iudeo-evrei, a declanșat în istorie conflicte interetnice și religioase cu celelalte popoare cu care segmente din populația iudaică au intrat în contact. Pretenția de a fi unicul popor ales al unui Unic Dumnezeu ce trebuie să domnească peste toate celelalte popoare și națiuni, declanșează inevitabil o reacție de respingere din partea ne-evreilor. Tipul acesta de separare de restul comunității, cu porunci biblice exprese privind neamestecarea cu restul populațiilor lumii –denumite in corpore ne-evrei – nu poate rămâne fără consecințe. Or, așa s-a născut ceea ce astăzi este definit ca „antisemitism“. Aceasta nu este o justificare a reacțiilor radicale antisemite – care au îmbrăcat uneori forme tragice și condamnabile pentru unii evrei – ci o analiză a apariției fenomenului iudaic. Prin egocentrismul său excesiv și autodelimitarea ca o rasă separată denumită impropriu semită, iudaismul a determinat reacția tuturor ne-evreilor la pretențiile de hegemonie iudaică. Or, adevărații vinovați nu au căzut victime ale reacțiilor antisemite ci, de cele mai multe ori, a căzut evreul nevinovat și manipulat.
„Şi astfel întregul Israel se va mântui“
Într-adevăr, aceasta este dogma iudeo-creștină expusă în textele biblice, fundamentată de rabinatul iudaic și susținută fără discernământ de preoțimea creștin-ortodoxă.
Desigur că această dogmă iudaică este contestată de plebea naționalist-ortodoxă – evident, ofensată – care, fără să știe, se circumscrie aceluiași mesaj subliminal de dominaţie a „poporului ales“ asupra celorlalte popoare ale lumii. Aceasta cu precădere în zona de influență iudeo-creștină, unde trăiesc preponderent evrei. Cunoașteți elemente de antisemitism în Africa, India sau China? Aceasta este dovada că reacţia la evrei denumită „antisemitism“ are izvoare religioase biblice, manipulate în mod evident de întelepţii iudei.
Câteva fraze meșteșugite ale iudeo-fariseului Saul – convertit în romano-creștinul Paulos și adoptat de Biserică drept slavo-ortodoxul Pavel, metamorfozare ce amintește de românizarea unor nume de evrei bolșevici postbelici – desfiinţează întreg mesajul Noului Testament privind existenţa unui Dumnezeu care ar iubi în mod egal și necondiţionat toate neamurile pământului.
„Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: «Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov; Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor». Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi“. (Romani 11, 25-29).
Cu alte cuvinte, cameleonicul Saul/Pavel – supranumit apostolul neamurilor – argumenta romanilor goyim (ne-evrei) faptul că poporul iudeo-israelito-evreu nu poate fi decăzut niciodată din statutul de popor ales, pe motivul axiomatic că așa ar vrea Dumnezeul lui Israel metamorfozat ad hoc în Dumnezeul tuturor neamurilor (sic!). Mai mult, Pavel decretează mântuirea in integrum a Neamului ales iudaic „Şi astfel întregul Israel se va mântui“. Să nu uităm că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române „miștocărește” teologia mișcării Legiunii Arhanghelului Mihail privind mântuirea Neamului românesc! Aceeași ierarhie ortodoxă de tip rabinat clamează paulinic că evreii sunt „poporul ales“ decăzut doar temporar din graţia divină. În același timp, ierarhia ortodoxă incoerentă explică goyim creștini că mântuirea nu poate fi decât personală, deci nu poate exista vreun „popor ales“ mântuit la final.
Culmea fariseismului lui Saul convertit în Pavel este atinsă atunci când acuză creștinii goyim – ne-evrei – pentru vina că iudeii adepţi ai cultului mozaic nu vor să-l recunoască pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu: „Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră“. Acest tip de acuze se vor repeta obsesiv în retorica iudaismului privind antisemitismul ne-evreilor.
„Mesia încă n-a venit. Fă, deci ceva, ca să Îi grăbești venirea“
În anul 2000, Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic a publicat următorul text, scris încă din anul 1932: „Într-o literatură compusă de evrei pentru evrei, este firească preeminența excepțională dată poporului lui Israel. Într-adevăr, populația pământului poate fi împărțită între Israel și celelalte națiuni luate în bloc. Israel este poporul ales: dogmă capitală. Evident este o doctrină biblică, dar rabinii au amplificat-o la infinit. Peste tot, Talmudul insistă în special asupra legăturii strânse și unice care există între Dumnezeu și poporul său (evreu-n.n.)“. (Abraham Cohen, Iudaica – Talmudul, Editura Hasefer a Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, București, 2000, p.113).
Cohen afirma, în anul 1932, că există „o literatură compusă de evrei pentru evrei“ iar scriitorul israelian Israel Shahak a dezvăluit, în anul 1999, faptul că anumite scrieri ale unor evrei destinate evreilor au un conținut și mesaje diferite decât aceleași scrieri destinate ne-evreilor. Un tip clasic de discriminare rasială care justifică teoriile conspiraționiste.
Abraham Cohen avea dreptate. Toate textele Vechiului Testament, preluate din Tora, susțin și justifică dogma iudaică a poporului ales al lui Israel.
Pregătește cumva Cultul Mozaic din România încreștinarea poporului evreu, prin reeditarea unei cărți tipărită în Anglia din anul 1932? Doresc rabinii să recunoască faptul că toate neamurile/etniile de pe pământ sunt egale? Nicidecum. Toți rabinii, de oriunde ar fi în această lume, pregătesc poporul evreu pentru venirea lui Mesia. Desigur că ei nu-L recunosc ca Mesia pe Isus Hristos – Dumnezeul creștinilor – însă pretind creștinilor să-l recunoască pe Dumnezeul lui Israel ca Dumnezeu Tatăl.
Există, în arhivele Mișcării Chabad-Lubavitch, o înregistrare video din noiembrie 1990. Benjanim Netanyahu, la începutul carierei politice, membru al Knessetului, stă cuminte la coadă, la „Dolarii de Duminică“ dăruiți de rabinul Menachem Mendel Schneerson.
Rabinul se adresează lui Netanyahu: „Mesia încă n-a venit. Fă, deci ceva, ca să Îi grăbești venirea“. În timp ce ia doi dolari dăruiți de rabinul Schneerson, ca porție dublă de binecuvântare, politicianul îi răspunde: „Facem, facem“.
Dolarul – monedă de schimb pentru venirea lui Mesia
Politica amestecată cu religia? În România așa ceva este catalogat drept „fundamentalism naționalist ortodox“, în timp ce în Israel este aplicată ca politică de stat. Pentru că tânărul politician al anilor ‘90 a devenit prim-ministru al guvernului israelian și se ţine de promisiunea făcută rabinului. Face totul pentru venirea lui Mesia.
Un reporter CNN l-a întrebat pe același rabin care este „mesajul pe care îl aveți pentru întreaga lume despre Mesia“. Rabinul i-a răspuns, întinzându-i un dolar: „A fost tipărit în toată presa din toate țările: Mesia este pregătit să vină acum. Depinde doar de noi să facem ceva în plus pe tărâmul bunătății. Măcar puțin mai mult, apoi Mesia va veni imediat. Asta veți da carității”.
Pentru un copil care venise la rabin pentru „dolarii de duminică“ rabinul a explicat: „Acest dolar este pentru aducerea lui Mesia. Dă-l carității, pentru ca Mesia să vină mai repede“.
Dolarul ca monedă de schimb – plată – pentru venirea lui Mesia? O contradicție flagrantă cu mesajul lui Iisus Hristos care le spunea iudeilor: „nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona“. Or, dolarul este al Cezarului, adică al stăpânitorului acestei lumi! De aceea le-a zis Iisus Hristos: „Daţi cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“.
Evrei de marcă au explicat faptul că iudaismul se confundă cu religia mozaică, devenită mod de viaţă al oricărui evreu. Este dreptul lor constituțional la o manifestare liberă a unei credințe religioase…!
În realitate, asistăm la promovarea unei doctrine șovine și rasiste, camuflată abil într-un mesaj religios, care susține superioritatea rasei evreilor denumită discreționar „semită“.
Iată care este ținta iudaismului: „În afară de aceasta, Israel nu trebuie să considere Tora ca bunul său. Dimpotrivă, ea este destinată omenirii întregi. Fericită va fi ziua în care toate națiunile o vor fi adoptat! “ (op.cit., p.117).
Ţinta rabinatului iudaic este publicarea Torei – Vechiul Testament – în întreaga lume. Numai așa vor afla toate popoarele lumii că „Israel este unicul popor ales“. Iar toate celelalte popoare vor trebui să se supună lui Israel, pentru că așa scrie în Tora. Poate acum vor înțelege unii tari la cerbice de ce Biblia creștină conține și textul Torei: Pentru că așa trebuie!
„Relația care îl unește pe Israel cu Dumnezeu este atât de intimă, încât felul în care Israel este tratat pe pământ are repercusiuni asupra lui Dumnezeu în cer. «Cine se ridică împotriva lui Israel acționează ca și cum s-ar ridica împotriva Sfântului Unic (binecuvântat fie El!)» (Meh.as.Exod., 15,7; 39a): «Cine îl ajută pe Israel acționează ca și cum l-ar ajuta pe Sfântul Unic (binecuvântat fie El!)» (ibid, 39b). «Cine îl urăște pe Israel este asemenea celui pe care îl urăște Dumnezeu» (Sifre Numeri, paragr. 84; 22b).“ (op.cit.p.115).
Acum se decriptează distincția denumită „Drepți între Popoare“, care este acordată celor care au ajutat poporul lui Israel în „Holocaust“. Oare, în optică iudaică, mai pot exista altfel de drepți ne-evrei între celelalte popoare ale lumii?
II. „Corpul unui evreu este de o calitate total diferită față de corpul tuturor celorlalte națiuni ale lumii “
Există tentația political correctness de a crede că afirmația de mai sus e scoasă cu rea voință din context sau că ar fi emisă de un teoretician antisemit, rasist și xenofob, eventual de vreun nazisto-fascist feroce.
Însă ideologul persistă: „Diferența de calitate interioară,cu toate acestea, este atât de mare încât corpurile ar trebui considerate ca specii complet diferite. Acesta este motivul pentru care Talmudul afirmă că există o diferență hahalică în atitudine cu privire la corpurile ne-evreilor [spre deosebire de trupurile evreilor] «trupurile lor sunt degeaba»… Există o diferență și mai mare în ceea ce privește sufletul. Există două tipuri contrare de suflet, un suflet ne-evreu provine din trei sfere satanice, în timp ce sufletul evreiesc provine din sfințenie […]. Răspunsul poate fi înțeles prin [considerând] diferența generală dintre evrei și ne-evrei: un evreu nu a fost creat ca mijloc pentru un [alt] scop; el însuși este scopul, întrucât substanța tuturor emanațiilor [divine] a fost creată să slujească numai evreilor.
«La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul»[Geneza 1: 1] înseamnă că [cerurile și pământul] au fost create de dragul evreilor, care sunt numiți «început». Aceasta înseamnă că totul, toate evoluțiile, toate descoperirile, creația, inclusiv «cerurile și pământul – sunt deșertăciune în comparație cu evreii. Lucrurile importante sunt evreii, pentru că nu există pentru nici un alt scop; ei înșiși sunt [scopul divin] […].
Un non-evreu este în realitate doar deșertăciune. Este scris:«Și străinii vor sta în picioare și-ți vor hrăni turmele» [Isaia 61: 5]. Întreaga creație [a unui ne-evreu] există numai de dragul evreilor“.
Deci, teoreticianul afirmă că evreii nu sunt doar o rasă diferită denumită „semită“, ci constituie în sine o specie total diferită de specia umană – compusă din toate celelalte popoare de ne-evrei. Și toate acestea sunt argumentate cu texte biblice și talmudice.
Această teorie terifiantă a fost emisă de un rabin respectat de multe personalități ale Israelului și SUA. Să vedem cine este rabinul. Este cel prezentat pe youtube care împărțea credincioșilor evrei „Dolarii de duminică“ pentru grăbirea venirii lui Mesia: rabinul Menachem Mendel Schneerson.
Aceste idei năstrușnice – în fapt, de un rasism dus până la extremismul desconsiderării întregii specii umane non-evreiești – ale rabinului Schneerson sunt preluate dintr-o carte a sa adresată adepților din Israel, intitulată Adunări de conversații și publicată în Israel în anul 1965. Potrivit lui Israel Shahak – în Jewish Fundamentalism in Israel – astfel de texte sunt destinate exclusiv evreilor și sunt ascunse, de obicei, ne-evreilor.
Cine a fost rabinul mesianic M.M. Schneerson
Menachem Mendel Schneerson s-a născut în Ucraina în anul 1902 și a murit în anul 1994, fiind cunoscut de mulți ca Rabbi Lubavitch sau pur și simplu Rabbi. El a fost un rabin ortodox și cel mai recent Rabin al dinastiei Hasidice Lubavitch. Este considerat unul dintre cei mai influenți lideri evrei ai secolului al XX-lea.
Potrivit Wikipedia, în calitate de lider al mișcării Chabad-Lubavitch, el a luat un grup izolat hasidic, care aproape ajunsese la dispariție odată cu Holocaustul, și l-a transformat într-una dintre cele mai influente mișcări religioase ale evreilor, cu o rețea internațională de peste 5.000 de persoane în centre educaționale și sociale.
În 1978, Congresul SUA i-a cerut președintelui Jimmy Carter să desemneze ziua de naștere a lui Schneerson drept Ziua Națională a Educației din S.U.A. De atunci, a fost celebrată ca Ziua Educației și Împărtășirii.
În timpul vieții sale, Schneerson a avut o mare influență asupra a numeroși lideri politici, mulți dintre ei cerându-i sfatul. El a fost vizitat de președinți, prim-miniștri, guvernatori, senatori, congresmeni și primari. Printre ei se remarcă John F. Kennedy, Robert Kennedy, Franklin D. Roosevelt Jr., Ronald Reagan, Jimmy Carter, Jacob Javits, Ed Koch, Rudy Giuliani, David Dinkins și Joe Lieberman. După moartea sa, mii de adepți israelieni ai săi au jucat un rol important în victoria electorală a lui Netanyahu.
„Nürnberg doar a copiat ce este scris în Torah“
Cazul rabinului Schneerson nu este singular. Iată și un fragment din discursul altui rabin, Yossef Ben Porat, postat pe youtube în noiembrie 2018 sub titlul „Unde a fost Dumnezeu în Holocaust?“: „Nürnberg doar a copiat ce este scris în Torah. Wagner doar a spus, ce este scris și în Torah, că «un evreu este un evreu, chiar dacă poartă o mască, chiar dacă se convertește la creștinism». Un evreu care a păcătuit este încă un evreu. «Ne-ai ales pe noi dintre toate popoarele», este adevărat […]. Păcatele noastre ne-au trimis în exil, departe de pământul nostru. … Și trebuie să avem grijă să nu repetăm aceleași greșeli. Să nu dăm legitimitate acelei stime de sine scăzute în fața goymilor (ne-evreilor n.n.) și să nu vrem să fim ca ei. Am venit pe această lume ca să fim diferiți, am fost creați pe această lume ca să fim evrei și întregul nostru scop este să fim cu Dumnezeu”. (Dumnezeul lui Israel, desigur n.n.).
Când vorbește de Nürnberg, rabinul se referă la Legile de la Nürnberg adoptate de regimul nazist la 15 septembrie 1935, numite de teoreticienii Holocaustului Legile rasiale de la Nürnberg.
Iată și teoria șovină a rabinului Yitzhak Ginsburgh dintr-un articol din 26 aprilie 1996 publicat în Săptămâna Evreiască (New York).
„El afirmă cu superioritate că, în viziunea Tora, viața evreiască este investită cu o valoare mai mare. «Dacă ai văzut doi oameni înecându-se, un evreu și un ne-evreu, Tora spune că mai întâi salvați viața evreiască». Rabbi Ginsburgh a declarat Săptămânii Evreiești: «Dacă fiecare celulă simplă dintr-un corp de evreu presupune divinitatea, este o parte a lui Dumnezeu, apoi fiecare fragment de ADN face parte din Dumnezeu. Prin urmare, ceva este special la ADN-ul evreiesc». Mai departe, rabinul Ginsburgh a întrebat retoric: «Dacă un evreu are nevoie de ficat, poți lua ficatul unui nevinovat care trece pe acolo pentru a-l salva? Probabil că Tora ar permite acest lucru. Viața evreiască are o infinită valoare», a explicat el. «Există ceva infinit mai sfânt și unic despre viața evreiască decât viața ne-evreiasc㻓. (Israel Shahak and Norton Mezvinsky, op.cit., p.62).
„Non-evreii au suflete satanice“
Israel Shahak a mai dezvăluit: „Yesaiah Tishbi, o autoritate a Cabalei care a scris în ebraică, a explicat, în lucrarea sa științifică, Theory of Evil and the (Satanic) Sphere in Lurianic Cabbala – Teoria răului și a sferei (satanice) din Cabala Lurianică (1942, retipărită în 1982): «Este clar că acele perspective și schema [mântuirii] sunt destinate numai evreilor». Tishbi l-a citat pe rabinul Hayim Vital, interpretul șef al Rabinului Luria, care a scris în cartea sa, Porțile sfințeniei: «Puterea emanatoare, binecuvântat să fie numele său, a vrut să existe jos, pe acest pământ, unii oameni care ar întruchipa cele patru emanații divine. Acești oameni sunt evreii, aleși să se alăture celor patru lumi divine aici, jos». Tishbi a citat în continuare scrierile lui Vital în sublinierea doctrinei Lurianice conform căreia non-evreii au suflete satanice: «Sufletele ne-evreilor provin în întregime din partea feminină a sferei satanice. Din acest motiv sufletele ne-evreilor sunt numite rele, nu sunt bune și sunt create fără cunoaștere [divină]».
În cartea lui iluminatoare în limba ebraică, Rabinat, Hasidism, Iluminism: istoria culturii evreiești între sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XIX-lea (1956), Ben-Zion Katz a explicat convingător că doctrinele de mai sus au devenit parte a hasidismului“. (Israel Shahak and Norton Mezvinsky, Jewish Fundamentalism in Israel, p. 58).
„În cărți și articole scrise în alte limbi, și astfel citite de cei mai interesați evrei ne-israelieni și ne-evrei, astfel de descrieri și analize sunt de cele mai multe ori absente. Rolul lui Satana, a cărui întruchipare pământească este fiecare ne-evreu, conform Cabalei, a fost minimizat sau nemenționat de autori care nu au scris despre Cabala în ebraică“, menționează Israel Shahak.
Acestea sunt exemplele unor rabini contemporani care au statuat teoria rasială și șovină conform căreia poporul ales al evreilor este total diferit de toate celelalte popoare ale lumii (compuse din ne-evrei). Aflăm că Talmudul– culegere de texte inaccesibilă ne-evreilor – și Cabala pentru evrei alimentează fanatismul unor evrei, cum că ar fi un popor ales cu scopul final de dominație asupra tuturor ne-evreilor – o specie inferioară evreilor – ale căror suflete au origine satanică. Ne-evreii ar reprezenta doar un „decor“ pentru unica specie de origine divină denumită poporul evreu, singurul popor din lume care se poate mântui.
III. Baruch Levy, 1879: „Stăpânirea întregii lumi se va face prin instituirea unei Republici Universale care va recunoaște pretutindeni drepturile de cetăţenie ale evreilor”
Teoriile halucinante ale rabinilor, prezentate în primele două articole de analiză a noii religii a lumii, nu au fost niciodată contestate sau condamnate ca fiind „rasiste“ sau „șovine“ de Federaţia Comunităţilor Evreiești din România – Cultul Mozaic și nici de vigilentul Institut Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Astfel de interpretări teologice aberante ca cele expuse anterior au generat, în istoria umanității, apariția unor elemente iudaice extremiste care au încercat să grăbească împlinirea „profețiilor mesianice“ prin acțiuni sociale de tip revoluționar. Pe principiul cauză-efect, elemente non-iudaice extremiste s-au ridicat să contracareze pretențiile hegemonice ale iudaismului. În mijlocul acestor extreme s-a aflat întotdeauna o masă de iudei, căzută victimă manipulării și identificată de unii ne-evrei ca vinovată in integrum de teoriile și acțiunile unora dintre exponenții radicali ai fundamentalismului iudaic.
Deputatul Silviu Vexler – actualul Șef al Cultului Mozaic din România – , în Expunerea de motive pentru promulgarea Legii privind combatarea antisemitismului, prezenta unele exemple de antisemitism din viaţa publică, printre care „Promovarea unor acuzaţii mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmaţii stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei – așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, mitul despre o conspiraţie mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituţii ale societăţii“.
Dar afirmaţiile șovine ale unor rabini privind supremaţia rasială a speciei evreiești faţă de restul speciei umane ne-evreiești nu sunt „dezumanizante“? Profețiile mesianice – din Tora, Talmud și Cabala – despre conducerea speciei umane a ne-evreilor de către poporul ales al evreilor nu au creat cumva „mitul despre o conspiraţie mondială a evreilor“?
Nu era mai simplă înlăturarea cauzei – condamnarea publică a evreilor extremiști care propagă astfel de teologii ce alimentează teoriile conspiraţioniste ale unor ne-evrei? Din cauza lor, o întreagă umanitate a ne-evreilor este culpabilizată ca „antisemită“.
Dar, după cum am demonstrat deja, „în viziunea Tora, viața evreiască este învestită cu o valoare mai mare“ iar „cu privire la corpurile ne-evreilor [spre deosebire de trupurile evreilor] «trupurile lor sunt degeaba»“. Adică, tot noi, ne-evreii, trebuie să luăm aminte la mesajele unor extremiști ce visează conducerea planetară! Mai au și pretenţia că este Planul lui Dumnezeu și nu ai voie să te legi de autonomia lor religioasă!
O profeție din anul 1879 a fost atribuită rabinului neo-mesianist Baruch Levy: „Poporul evreu – în ansamblu – va deveni propriul său Mesia. Stăpânirea întregii lumi se va face prin unificarea celorlalte rase umane, prin eliminarea frontierelor și a monarhiilor – care nu sunt decât bastioane ale proprietăţii private – şi prin instituirea unei Republici Universale care va recunoaște pretutindeni drepturile de cetăţenie ale evreilor.
În această nouă organizaţie a omenirii, fiii lui Israel – răspândiţi acum pe toată suprafaţa globului, toţi din aceeași rasă și cu aceeași formaţie tradiţională, fără a forma însă o naţionalitate distinctă – vor deveni elementul conducător pretutindeni fără a întâmpina opoziţie, mai ales dacă reușesc să impună direcţia constantă a unora dintre ei.
Guvernele naţiunilor, care formează Republica Universală, vor trece fără dificultate în mâinile evreilor, în favoarea victoriei proletariatului.
Atunci proprietatea individuală va putea fi abolită de către conducătorii rasei evreiești, care vor administra astfel averea publică de pretutindeni. Și așa se va împlini făgăduiala Talmudului, anume ca atunci când vremea lui Mesia va veni, evreii vor ţine sub cheile lor bunurile tuturor popoarelor lumii“. (Baruch Levy, Scrisoare către Karl Marx, publicată în „La Revue de Paris”, p. 574, 1 iunie 1928).
E vorba de o scrisoare către Karl Marx, care ar fi fost redactată în anul 1879 și a fost publicată în revista franceză La revue de Paris în anul 1928.
Desigur că, în 11 noiembrie 1928, organizaţiile mondiale evreiești din SUA – foarte vigilente la textele considerate antisemite – au publicat un text de negare a autenticităţii scrisorii către Karl Marx, în publicaţia newyorkeză Jewish Daily Bulletin. Dar să nu uităm că bolșevicul criminal Stalin – la ordinul căruia au fost uciși sau au murit prin înfometare peste 20 de milioane de evrei și ne-evrei sovietici, dintre care între 5 și 10 milioane de ucraineni – a primit ajutoare consistente din SUA prin colecte publice iniţiate chiar de organizaţiile mondiale evreiești, în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Jewish Daily Bulletin titra: „Un scriitor care se ascunde în spatele pseudonimului, Salluste, într-un număr de articole publicate în «Revue de Paris», unul dintre marile periodice pariziene, a început noua ofensivă antievreiască prin producerea a ceea ce pare izbitor ca o nouă versiune a Protocoalelor […]. El susține, totuși, că Israelul, în ultimul secol, și-a concentrat eforturile, pentru a-și impune dominația morală, politică și financiară asupra lumii prin distrugerea civilizației creștine […]. Societatea creștină va fi distrusă prin infiltrarea în ea a doctrinei comuniste, care este specific evreiască. Și după o jumătate de secol de luptă, în favoarea războiului mondial, dus și de iudaismul internațional, victoria bolșevismului marxist o asigură pe aceea a evreilor din Rusia, în așteptarea rândului celorlalte țări, potrivit lui Salluste“.
Apoi Jewish Daily Bulletin expunea criticile aduse de un anume Alfred Berl, editorul „Paix et Droit“ (Pace și Dreptate), organ al Alianței Israelite Universale, care „a comentat această nouă ofensivă antisemită a calomniilor și invențiilor“.
De remarcat că toate organizațiile evreiești aveau de atunci pretenția că sunt „globale“, „universale“, „mondiale“, deși majoritatea evreilor din epoca interbelică era concentrată în Europa și SUA.
Dincolo de controversa autenticității autorului Scrisorii, se remarcă acuratețea previziunilor francezului Salluste privind „distrugerea civilizației creștine europene“. Europa avea să intre, peste 11 ani, în cel de-al Doilea Războiul Mondial. Toată Europa de Est, inclusiv România, a cunoscut, după anul 1945, exact ceea ce avertiza anonimul Salluste încă din anul 1928: „societatea creștină va fi distrusă prin infiltrarea în ea a doctrinei comuniste“.
(VA URMA)
