Un „colind” cinematografic de reculegere creștină
Astăzi, la ora 19.00, în Sala Mare a Institutului Cultural Român, are loc o proiecție specială a filmului Între Chin și Amin, a cărui premieră a avut loc în 2019 (în regia lui Toma Enache și scenariul colectiv al lui Toma Enache, Elena Enache, Eugen Cojocaru). Evenimentul, organizat de asociațiile „La steaua” și „Floarea din asfalt” este realizat cu sprijinul UARF (Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film) și al ICR. El se constituie ca o temă de meditație creștină în preajma marii Sărbători a Nașterii Domnului, ca un colind de reculegere în memoria celor care s-au sacrificat pentru ca noi să mai putem avea sărbători creștine.
ÎNTRE CHIN ȘI AMIN
Regia: Toma Enache
Scenariul: Toma Enache, Elena Enache, Eugen Cojocaru
Cu: Vali V. Popescu (Tase Caraman), Constantin Cotimanis (Ciumău), Ana Părvu (Lia), Ciprian Nicula (Iancu Caraman), Kira Hagi (Tana), Ioachim Ciobanu (Jurganu), Toma Enache (Toni), Ion Dichiseanu (generalul Jibolschi), Teodora Calagiu Garofil (Doctor1), Victoria Cociaș (Doctor 2), Dorin C. Zachei (Gardian), Csaba Ciugulitu (Falcă), Dragoș Stoica (Gardian), Mircea Taiss (Gardian), Bogdan Sălceanu (Mihai Inge), Iany Panait (Hrista Zaruha), Cezara Dafinescu (doamna Catran)
_____________________
Din prologul filmului aflăm că Octav Bjoza, fostul deținut politic, președintele AFDPR, nu doar că i-a furnizat artistului informații despre momentul tragic al Experimentului Pitești, că informațiile sale au fost conexate și cu alte mărturii (probabil cele ale lui Paul Goma din cartea Patimile după Pitești sau cele ale lui Virgil Ierunca din volumul Fenomenul Pitești), ci și că acesta are mari îndoieli privind utilitatea filmului. Efectul lui în conștiințele celor de azi.
În epilog îl vedem pe actorul Constantin Cotimanis, remarcabilul interpret al lui Ciumău, comandantul închisorii, filmat din spate. Au trecut de la încheierea Experimentului zeci de ani buni, ani în care în România s-a petrecut și o așa-zisă Revoluție anti-comunistă și în care un fost președinte al țării, care s-a dovedit a fi, de fapt, un conștiincios și recompensat cu tot felul de funcții colaborator al Securității, a adunat un nemeritat și scandalos capital politic, mimând de la tribuna Parlamentului condamnarea comunismului.
Ciumău a auzit că se face un film despre Pitești, că filmul ar fi primit și o oarecare finanțare de la un organism de specialitate alimentat de la buget, așa că o ia la rost pe doamna Catran, pesemne șefa organismului în cauză, interpretată de Cezara Dafinescu. Fostul torționar-șef primește nenumărate asigurări că totul, inclusiv finanțarea, s-a petrecut doar de ochii lumii. Ciumău reflectează cinic că oricum românii sunt proști și că vor crede că ceea ce povestește filmul este doar ficțiune pură.
Nu, din păcate, cele cunoscute sub numele de Experimentul Pitești nu au fost ficțiune. Și indiferent că a fost sau nu conceput pe model sovietic, așa cum ni se spune într-o secvență de început, Piteștiul nu s-a limitat numai la pedepsirea cumplită a deținuților de conștiință. A celor care, precum violoncelistul Tase Caraman, adus pe peliculă de foarte tânărul actor Vali V. Popescu, au pus mai presus de orice credința creștină, înălțând ode lui Dumnezeu. Și nici doar a unor minorități naționale sau a celor acuzați de activități legionare.
Povestea filmului, pes curt: violoncelistul Tase Caraman, abia întors de la studii în Austria, este arestat împreună cu fratele său, Iancu (interpretat de Ciprian Nicula) pentru vina de a fi început să compună o odă lui Dumnezeu ca și pentru aceea de a fi fiul unui preot. Tase e ridicat și înghesuit în binecunoscutul Gaz de producție sovietică, exact în preajma aniversării zilei sale naștere și în vremea în care se îndrăgostise de Lia, rol interpretat de Ana Pârvu. Frații Caraman vor fi închiși la Pitești în celule diferite și vor deveni victimele Experimentului . Fiecare în felul său propriu.
Filmul conține câteva scene cheie, dure, răscolitoare care solicită la maximum conștiința și sensibilitatea, chiar și puterea de îndurare a spectatorului. Precum aceea a crucificării unuia dintre deținuți, cea a uciderii Tanei (Kira Hagi), criminalul fiind Ciumău însuși, sau cea a zdrobirii unei mâini a violoncelistului. Făptuitorul fiind același Ciumău.
Cei cinci deținuți aleși spre a fi torționarii tovarășilor lor de suferință descind în celule îndeosebi în preajma marilor Sărbători creștine. Crăciunul și Paștele.
În vreme ce Iancu cedează, alăturându-li-se torționarilor, Tase rămâne consecvent cu sine și cu propria credință, ajutat fiind de amintirile din povestea lui de iubire. În consecință, producția se prezintă ca o continuă și, de la un moment dat, previzibilă alternanță între secvențele dure, cum spuneam cumplite, din închisoare (ele reprezintă partea cu adevărat validă și istoric, și esteticește din Chin și Amin) și rememorarea poveștii de iubire.
După articolul „Teroarea” de Mircea Morariu (www.contributors.ro)
