Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 212

Miercuri 20 mai, s-a votat în Senat proiectul de lege privind Legitimitatea apărării Intereselor Naționale ale României (L295/2026), prin care subsemnatul (Senator Dumitru Manea) ceream abrogarea a 4 legi și a unei ordonanțe (Legea nr.107/2006, O.U.G. nr.31/2002, Legea nr.217/ 2015, Legea nr.157/2018 și Legea nr.241/2025), legi care, fiecare în parte și toate la un loc, încalcă flagrant 17 articole din Constitutiție. Proiectul nu era pe ordinea de zi. A fost introdus chiar în timpul ședinței de plen și a fost respins cu 64 de voturi împotrivă, 14 pentru și 19 abțineri. Abținerile au venit și din partea celor la care te așteptai mai puțin, respectiv AUR (13 abțineri). Mulțumesc celor 9 senatori AUR care au avut determinarea și curajul să voteze PENTRU. În timpul ședinței, inițiatorului (subsemnatul) nu i s-au acordat, pentru susținerea proiectului, decât trei minute. Iar singurul parlamentar care a susținut proiectul de la tribună a fost senatorul POT Gheorghe Vela.

Nu mai insist asupra acestor aspecte. Precizez doar că acest proiect mai are o șansă la Camera Deputaților – camera decidentă în acest caz. De fapt, onoarea Parlamentului este cea care mai are o șansă – aceea de a-și spăla rușinea promulgării unor legi atât de umilitoare pentru poporul roman.

Vreau, în schimb, să mă opresc asupra unei probleme profunde, asupra căreia m-am mai exprimat și pe care vreau s-o reiau. În celebrul său roman „Doctor Faustus”, Thomas Mann lansa tulburătoarea întrebare dacă există o vină germană – a poporului german! – pentru crimele săvârșite de Hitler. Răspunsul autorului este la fel de tulburător: da, există o vină germană în toate aceste crime. Problema impune însă o extensie la nivelul fiecărui popor în parte. Există o vină a poporului maghiar pentru ceea ce conducătorii lor au făcut altor popoare, sau o vină a poporului rus pentru ceea ce țarii și președinții lor le-au făcut altora? Din păcate, răspunsul este, și aici, afirmativ.

Putem însă pune problema și invers: există o vină a popoarelor pentru ceea ce le-au făcut sau le fac alții? Concret și punctual: există o vină a poporului român pentru ceea ce i se întâmplă acum, pentru batjocura la care este supus, din interior și din exterior? Adică e atât de laș, indolent, incapabil să realizeze un consens național pe probleme vitale etc., încât să-și merite pedeapsa? Răspunsul este, dacă judecăm după nivelul actual de conștiință națională și civică, același: DA. Iar dacă facem o comparație a acestei decăderi cu vârfurile istorice ale neamului românesc, marile personalități politice și militare care au uluit Europa Evului Mediu, vina poporului român actual devine și mai gravă, iar batjocura străinilor împotriva noastră și mai legitimă.

Nu exclud, din acest algoritm de judecată, nici poporul evreu. Deci am să reformulez întrebarea: are vreo vină poporul evreu pentru persecuțiile îndurate de-a lungul istoriei și, mai ales, în Al Doilea Război Mondial? Răspunsul îl găsim în istoria și religia evreilor, în agresivitatea și ura lor împotriva ne-evreilor, exprimată în cartea lor de căpătâi, TALMUDUL, și justifică, într-o oarecare măsură, antisemitismul. Unul dintre cei care au documentat problema evreiască a fost marele savant de talie mondială Nicolae Paulescu, descoperitorul Insulinei. Poate a greșit în atitudinea sa antisemită de o franchețe totală, dar o convingere, oricare ar fi ea, pro sau contra a orice, constituie fundamentul democrației. Pe de altă parte, documentația istorică și religioasă care stă la baza atitudinii sale este pur și simplu stupefiantă. În concluzie, problema care se pune, în cazul lui Nicolae Paulescu, nu este antisemitismul său, ci probatoriul spuselor și scriselor sale, respectiv documentele prezentate. Abia după evaluarea lor putem emite o sentință. Iar dacă acceptăm condamnarea sa fără probe, de oricine își permite să-l condamne, avem, într-adevăr, o problemă. O problemă de conștiință care se numește LAȘITATE. Și aici apare următorul paradox: lașitatea vine din frică, iar frica, în cazul abordării „chestiunii evreiești”, vine exact din conținutul argumentelor lui Nicolae Paulescu din 1913, în studiul său intitulat „FIZIOLOGIE FILOZOFICĂ. Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria”…

Avem, într-adevăr, o supralegislație ticăloasă: Legea nr. 107/2006, O.U.G. nr. 31/2002, Legea nr. 217/ 2015, Legea nr. 157/2018 și Legea nr. 241/2025, legi care, așa cum am spus la început, încalcă, fiecare în parte și toate la un loc, 17 articole din Constituție.

Suntem vinovați pentru că aceste legi au fost promulgate? Da, SUNTEM, pentru că cei care le-au votat sunt aleșii noștri! Am tratat cu ușurință trădarea și i-am votat în continuare pe aceiași trădători care au adus poporul și țara la punctul final al rușinii absolute. Și vinovați vom rămâne, în veacul vecilor, în fața tuturor urmașilor noștri, cărora le lăsăm moștenire sclavia perpetuă – dacă aceste legi vor rămâne în vigoare.

Mai avem o șansă. Ultima!