Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 222

– Declarație politică în Senat 7.10.2026 –

Doamnelor și domnilor Senatori,

Așa cum am mai spus-o, are și prostia demnitatea ei. Există limite chiar și pe teritoriul imbecilității umane. De aceea, nu cred că succesiunea a patru propuneri de premieri indezirabili, incompatibili cu noțiunea de premier și incapabili să reprezinte ceva, este o dovadă de prostie. E o dovadă că Nicușor Dan (de fapt, cei care-l comandă) doresc prelungirea unei boli politice fără precedent. Iar cei care-l comandă sunt cei pe care singur i-a numit, în cadrul conferinței de presă, referindu-se la perspectiva unor alegeri anticipate. Citez: „Mesajul pe care l-am primit de la INVESTITORI – care sunt bănci, fonduri, fonduri de pensii şi aşa mai departe, care împrumută România şi care îi asigură funcţionarea curentă, a fost: NU alegerilor anticipate”. Asta chiar că este o prostie fără margini. Nu că n-am fi știut cine sunt stăpânii lui Nicușor Dan, dar chiar așa, să-i dea în gât, fără niciun fel de minimă ipocrizie politică, este descalificant pentru el, în fața lor. Nu-l văd bine. Este exact ca în bancul cu Bulă care i-a spus lui taică-său că a luat amendă pentru că a făcut pipi în apa strandului. „Bine, dar toată lumea face asta!” – i-a spus tatăl, mirat. „Da, dar eu am făcut de la trambulină” – a justificat Bulă. Așa și cu Bulă al nostru de la Cotroceni, la conferința de presă.

Revin la chestiunea de fond: nu prostia a dictat acele propuneri catastrofale, ci interesele stăpânilor României, denunțați de Nicușor Dan la conferința de presă. În spatele acelor desemnări catastrofale se ascund, probabil, planurile unor devalizări finale ale României, planuri pe care le vom afla, probabil, foarte curând.

Doamnelor și domnilor senatori,

România trăiește o criză politică fără precedent, al cărei cost crește cu fiecare zi. Avem un Guvern cu atribuții limitate, în condițiile în care problemele nu au termen de amânare. Administrația are nevoie de decizii, economia de predictibilitate, cetățenii de servicii publice și de venituri care să le permită o viață demnă. Interimatul prelungit a distrus capacitatea țării de a acționa în interior și de a-și apăra interesele în exterior.

Criza de la vârful statului a ajuns demult la baza societății, adică la cei care trăiesc de la un salariu la altul, la pensionarii cu venituri mici și la familiile care nu mai au rezerve. Orice decizie întârziată înseamnă o investiție blocată, un serviciu social spulberat, o firmă care nu mai poate face angajări. Ei sunt primii care suportă costul blocajului economic.

Se zice că nu există soluție de ieșire din acest colaps. Ba da, există, dar nimeni nu vrea să o aplice dacă nu e șef. Soluția e simplă și Partidul S.O.S. România a făcut un demers în acest sens, adresându-se Partidului AUR printr-o scrisoare deschisă în care am propus, citez, „inițierea unor consultări politice directe în vederea coordonării acțiunilor parlamentare și politice care urmează a fi întreprinse în perioada următoare și, eventual, preluarea si asumarea guvernării pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din țară […]. Partidul S.O.S. România consideră că electoratul care a acordat încredere formațiunilor naționalist-suveraniste așteaptă din partea acestora nu numai opoziție parlamentară, ci și capacitatea de a construi o alternativă reală de guvernare pentru România. Partidul S.O.S. România este pregătit să participe la acest dialog și să pună pe masa discuțiilor propriile soluții fiscale, economice, sociale și instituționale, în vederea identificării punctelor asupra cărora cele două formațiuni pot acționa împreună în interesul României”. Am încheiat citatul. Nu am primit încă un răspuns la această propunere.

Sensul constituțional al demersului nostru este limpede: suveranitatea națională aparține poporului român și se exercită democratic. Vorbim despre apărarea interesului național, respectarea pluralismului și a statului de drept. Invităm AUR și POT, precum și grupările de independenți și parlamentarii independenți care împărtășesc aceste obiective, să caute o bază comună de negociere. Se poate, dacă aceștia mai rezonează cu adevărat la interesul național pe care-l invocă!

Atenție! Nu e vorba de o alianță între partide, având ca scop ocuparea unor scaune ministeriale, ci de o convergență pentru un scop comun, care nu e al partidelor, ci al României. Această convergență poate fi construită în paralel cu dialogul cu PSD și presupune o negociere deschisă asupra programelor și propunerilor de guvernare, cu rezultate verificabile. Un acord politic scris poate susține această construcție fără înființarea unei noi entități juridice. E nevoie de credibilitate, iar credibilitatea se construiește prin obligații clare, nu printr-o fotografie comună.

O asemenea majoritate, dacă se constituie, trebuie prezentată președintelui și evaluată serios în cadrul procedurii constituționale. Parlamentul trebuie să-și asume răspunderea pentru soluția pe care o poate susține. Președintele trebuie să faciliteze ieșirea din impas. Fiecare instituție are propria obligație; niciuna nu poate transfera cetățenilor factura neîndeplinirii ei.

Românii au votat pentru a fi reprezentați. Ei nu pot fi ținuți la nesfârșit în așteptarea unei formule convenabile tuturor orgoliilor politice. Avem datoria să transformăm reprezentarea în decizie și decizia în rezultate.

Președintele României are obligația constituțională de a media și de a contribui la găsirea unei soluții. Desemnările succesive care nu duc la învestirea unui Guvern impun o schimbare de abordare, căci preferința prezidențială nu poate ține loc de majoritate parlamentară.

Suntem conștienți de contextul politic dezarmant, care ne induce să credem că o asemenea abordare n-are nicio șansă de reușită. Poate. Dar, până nu spargi ouăle, nu poți să faci omletă.

Să nu uităm că suntem parlamentari. Suntem legislativul acestei țări. Președinția și Guvernul aparțin executivului. Propun să ne luăm în serios statutul.

Vă mulțumesc.

Titlul original al declarației: „Convergență pentru un scop comun. Nu al partidelor, ci al României”