Autor: ALEXANDRU AMITITELOAIE

I

Aho, aho, popor român,

Rămas de căruţă-n drum.

Ai vrut să trăieşti mai bine,

A dat dracul peste tine.

Libertate cică-ai vrut,

Ai pierdut şi ce-ai avut.

Mâine anul se-noieşte,

Românul se tânguieşte,

Nu ştie unde s-apuce,

Iarna-i grea şi rău o duce.

Stă prostit şi se întreabă:

Oare cum cu-atâta grabă,

S-au pus ei pe-nstrăinat,

Demolat și pe stricat,

Ce poporul a creat?

Au ajuns din întâmplare,

Sau mânaţi de nu-ştiu-care,

Acoliţi şi venetici

Stăpâni ei de tot aici?!

Revopsiți în patrioți,

Au umblat ei pe la porți,

Cu sclipici și acadele,

Au ajuns ca să înșele

Multă lume sărăcită,

Prea ușor a fi prostită.

I-au servit democrație

Și-au gonit-o din câmpie,

I-au promis un stat de drept,

S-a trezit cu pumnu-n piept.

După atâta-nșelăciune

Și amar ca de tăciune,

Tu român de viță veche

Ce în lume n-ai pereche,

Te întreb: nu te-ai trezit?

Gândul nu ți-i limpezit?

Iară voi, de ce mai stați?

Gură-cască, vă mirați?

N-aveți bici, buhai n-aveți?

Haide, trageți, măi băieți,

Ca să vină deșteptarea,

Să ne stingă lumânarea,

Ce ne-o aprind dușmanii țării,

Să ne piardă-n largul zării.

Hăi, hăi….

II

Un an repede-a trecut,

Mulți păduchi noi n-am făcut.

Tot gâlceavă și-nvrăjbire

Ce ne-afundă în robire.

Cică s-a votat schimbarea,

Dar iute- apăru mirarea,

Văzând cum cei ștampilați,

De programe liberați

Și-au găsit în parlament

Un mai sigur firmament.

Cu sinecuri ademeniți,

Au uitat de cei mințiți.

De mandat – ce să vorbim?

Promisiuni, ceva sublim,

Proiecte și mari nevoi

Toate-n lada de gunoi.

Tot mințiți și înșelați

De tot felul de gealați,

Mulți români s-au lepădat

De un drept mult lăudat.

De votare este vorba,

Înăcrită precum ciorba.

Mai votează necăjiții,

Rudele și pripășiții,

Și absența mereu crește,

Pân-o fi chiar de poveste.

La votare s-or mai duce

Cei cu gândul să apuce

Osul numit guvernare,

Pentru a lor desfătare.

Măi, băieți, nu mai dormiți,

Scoateți biciul și pocniți

Aste lifte rău spurcate,

Ce le ducem noi în spate.

Hăi, hăi…!

III

A ieșit cu îndrăzneală

Și cu gând de lecuială,

Ca să apere poporul,

Să ne satisfacă dorul,

De dreptate și progres,

După cum noi am ales.

E Diana, o știe lumea,

Numai ea este minunea

Așteptată și dorită

De o lume necăjită.

Cât a fost în sfatul țării,

Ea nu i-a lăsat uitării

Pe cei mulți și obidiți

Și de guvern osândiți.

S-a luptat, precum se știe

Să ne scape-n pandemie,

Să împiedice programul

Aplicat de întreg clanul,

Guvernului cel mișel,

Încălecat de Bruxelles.

Mari câștiguri și-au dorit

Însă nu prea le-a ieșit.

Căci pe plaiul mioritic,

Planul lor cel sifilitic

A ajuns în faliment,

Blocat de-un avertisment

Și-un semnal să n-avem chin,

Să ne ferim de vaccin.

Pentru-așa o apărare

Hai să-ntindem hora mare

Dianei să-i mulțumim

Și în veci noi s-o slăvim

IV

Cu gând bun și vrere multă,

Și-a dorit o clasă cultă

Și să strângă-n parlament

Oameni cu devotament,

Hotărâți și pricepuți

Țării să întindă punți

Spre progres și îndreptare

Cum dorit-a fiecare,

Dintre cei români fiind

Și la neam mereu gândind.

Dar canalii și lichele,

Alte cutre și belele

S-au strecurat viclenește,

Mascând nada ca la pește,

S-ajungă și ei pe listă,

Sub o siglă de revistă.

Punând mâna pe mandat,

De partid s-au lepădat.

Dând din coate și lingând

Dosuri mari în jilț șezând,

Au făcut un pact cu dracul,

Procedând ca prostanacul.

Secături și pușlamale

Ce nu fac două parale,

S-au numit independenți,

Când de fapt îs repetenți

La bun simț și la morală,

Cu-a lor minte marginală

Ce-i ghidată patologic

De instinct fiziologic.

Cu așa figuri deșarte

Șanse nu mai sunt departe

Deci pocniți-i la scufie

Să se ducă pe pustie

Hăi, hăi…!

V

Ce-a ajuns această țară

Să ne fie de ocară

Dacă-n scaunul puterii

Și în jilțul guvernării

Se preling pe neștiute

Cioflingari și alte cutre

Otrepe de pe centură

Des școlite-n aventură

Falsificatori de acte

Și cu dosnice contacte

Friți, clodine deocheate

Și de nimeni întrebate

Cu ce scop și uitătură

Ne-au intrat în bătătură.

La mediu e demolare

La externe fluturare

La apărare harababură

La interne pumnu-n gură

La justiție se știe

Dreptu-i tot cu șmecherie.

Cei ce-aicea sunt stăpâni

Au pus jugul pe români

Și ca-n vremi fanariote

Folosesc aste cocote.

Ce gogoaşă mincinoasă

Ne băgat-au ei în casă,

Să credem c-om fi salvaţi

De-astă gaşcă de rataţi.

S-au numit să-nşele prostul,

Să ne ia valul cu totul,

Salvatori de Românie,

Uniune ş-armonie.

Vai ce acră-adunătură!

Vai ce mutre de strânsură!

Vai ce clone eşuate

Ce figuri strâmbe, ratate!

Schizofrenici, ofuscaţi,

Mă întreb cum rezistaţi,

Voi români de viţă veche,

Să nu le daţi la ureche?

Şi aşa figuri de babă

Zău că merită o labă.

Ursule, hai, nu mai sta,

C-avenit şi vremea ta

Hai ridică-te-n picioare

Dă-le ăstora la gioale

Să se ducă pe pustie

Pe aici să nu mai vie.

Hăi, hăi…!

VI

Pâinea ne e tot tăiată

De-o figură deocheată

Ce cu ură ne privește

Când sprânceana-și arcuiește

Ne spune c-am fi în criză

Să ne scoată el din priză

Și ne promite târtanul

Că bine ne-o fi la anul

Tu, român, om înțelept,

Te uiți cum se umflă-n piept

Aste javre nesimțite

Cu măsuri  nepotrivite

Să ne ușureze starea

C-o să vină dezvoltarea?!

Cum să crezi așa gogoașă

Când tainul lor se-ngroașă

Și-și adaugă habotnic

Sinecuri de la datornic

Greu-i tot pe necăjiți

Până și-o ieși din minți…

Și-uite așa trece necazul

Cu-n șef de stat de tot hazul,

Merg postările-n șuvoi

Că uităm și de război

Când se duce parcă vine

Când să plece se abține

Derutat se uită-n jur

Amețit și văz tulbùr

Dacă e să și vorbească

O tot dă pe păsărească

Chinuit se poticnește

Derutat, n-o nimerește,

Însă vrea război, nu pace

Asta lui Macron îi place

Slugă și handicapat

Precum soața lui bărbat

Ne-amuzăm, n-avem ce face

Cine ar putea desface

Drăceștile-ncrengături

Să scăpăm de corcituri…

Ce blestem pe capul nostru

Că ne-au pus ăștia căpăstru

Oare n-om fi noi în stare

Să-i trântim de pe spinare

Să ne scuturăm, măi, frate

Că așa nu se mai poate?

Hai, mai multă cutezanță,

Că există o speranță,

S.O.S este salvarea,

Va stârpi el depravarea

Și ne-o ridica din ghenă,

Să ieșim din nou în scenă,

Cu Diana președinte

Noi vom merge înainte!

Hai, pocniți să se audă

Că dușmanii mor de ciudă.

VII

Multe s-au mai întâmplat

În acest an blestemat,

Mai mult rele decât bune

Numai dracul să le-adune.

Întărindu-le prin lege

Nimeni să nu le dezlege.  

Profitând de-un simț lejer,

Unul, deputat Vexler,

S-a gândit că n-ar strica

Să ne pună botnița.

Amenință cu pușcărie    

Și reduceri de simbrie, 

Pe oricine-i bănuit

C-ar putea fi antisemit.

Cam așa suna proiectul

Vitregit de tot respectul

Pentru neamul băștinaș

Ce-l suportă-n scăunaș

De deputat  neales

Și obraznic în exces.

E din neamul cel ales

Ce pe aicea a purces,

Nu cu gând de omenie

Și cu dragoste de glie,

Ci cu plan de învrăjbire

Și-a noastră înrobire…  

Nu ne fie cu bănat,

Tot poporu-i vinovat.

Cu blândețe-ai proverbială,

Noi rămânem fără țară

Și în lume pribegim

Fără ca de neam să știm.

Hai, treziți-vă din somn,

Cei viteji în veci nu dorm

Puneți biciul la bătaie

Faceți mare hărmălaie,

S.O.S. să se-ntăreasscă

Nimeni să nu-l învrăjbească

Lângă el să se adune

Cei cu multă pasiune

Și gândire înțeleaptă

Ca să mai urcăm o treaptă

Spre înalta guvernare

Ce ne-așteaptă cu-ndurare!

Hăi, hăi…!