Autor: Senator DUMITRU MANEA (MIRON MANEGA)

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 200

– Declaraţie politică în Senat, 12.11.2025 –

Doamnelor și domnilor Senatori,

„Ca să fii român trebuie să poți!”. Cuvintele îi aparțin lui Grigore Vieru. Iar ca să poți, aș completa eu, presupune trei condiții de bază: voință, știință și conștiință. Fără una din aceste componente, orice demers suveranist e sortit eșecului. Și e foarte greu să rămâi român astăzi, când valorile identitare sunt atacate din toate părțile și subminate din interior. A rosti adevărul sau adevărurile în care crezi a redevenit infracțiune sau boală psihică. Impunerea expertizei psihiatrice (cu sau fără internare) pentru declarații sau opinii politice marchează intrarea în logica statului totalitar, adică revenirea la cea mai odioasă formă de practică judiciară din istorie. A fost aplicată sporadic în secolul XIX în România (vezi cazul Eminescu, cu două dosare de interdicție și internare forțată, în 1883 și 1889) și pe scară largă în a doua jumătate a secolului XX, în țările blocului sovietic.

Internarea forțată a „indezirabililor” în spitale psihiatrice a transformat psihiatria într-un instrument de control social și represiune politică.
Cei care criticau regimul, refuzau conformarea ideologică, manifestau comportamente „antisociale” sau pur și simplu gândeau diferit puteau fi declarați „bolnavi psihic” și izolați în spitale psihiatrice.

Formularea juridico-medicală era convenabilă sistemului: în loc să existe un proces politic (care atrăgea atenția opiniei publice), era suficientă o expertiză psihiatrică falsificată, care declara persoana „iresponsabilă” și periculoasă pentru ordinea socială. În România, această practică s-a intensificat mai ales în anii ’70–’80, sub Nicolae Ceaușescu, când metodele clasice de represiune (arest, închisoare, deportare) deveniseră mai greu de aplicat, din motive de imagine internațională. Reprimarea „tăcută” prin psihiatrie era mult mai convenabilă. Sovieticii numeau asta „psihiatrie punitivă”.

Doamnelor și domnilor Senatori,

Iată că istoria se repetă. Europarlamentarei Diana Iovanovici Șoșoacă i s-a făcut dosar de inculpat pentru declarații și opinii politice. Or, atunci când o instituție precum Parchetul General sau Justiția anchetează pe cineva pentru o declarație sau o opinie politică înseamnă că se antepronunță asupra opiniei însăși. Ceea ce e împotriva oricărei libertăți de exprimare. Nemaivorbind de faptul că nicio instituție a unui stat din Europa nu se poate atinge de un fir de păr din capul unui europarlamentar până nu i se ridică imunitatea, fapt care, deocamdată, nu s-a întâmplat. De aceea, probabil, au apelat la „expertiza psihiatrică”.

În timpiul dictaturii comuniste, medicii securității redactau rapoarte cu diagnostice false, precum „paranoia sistematizată”, „schizofrenie interpretativă”, „delir de reformă socială” etc., iar internarea forțată se făcea fără hotărâre judecătorească. Pacientul era izolat, medicația îi inducea stări de confuzie, delir, apatie, docilitate de legumă.

 În cazul europarlamentarei se vehiculează, ca diagnostic prezumtiv, „lipsa de discernământ”. Se așteaptă cineva ca Dianei Șoșoacă să i se pregătească altceva decât înlăturarea cu forța din viața publică printr-un diagnostic fals sau, în cel mai blând caz, terfelirea imaginii și autorității ei publice prin vehicularea unor termeni psihiatrici devastatori?

Am revenit, așadar, la logica statului totalitar. Am reintrat în Dictarhie. Cazul Diana Iovanovici Șoșoacă deschide seria terorismului psihiatric neo-bolșevic. „Directivele NKVD pentru Europa de Est” au devenit „Directivele Uniunii Europene”.

„Ca să fii român trebuie să poți!”.

Senator DUMITRU MANEA (Miron Manega)  

Partidul S.O.S. România