Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 165

Nu demult citeam un articol despre un individ extravagant, care înregistrase sunetele naturii, ale păsărilor, sunete pe care azi le auzi tot mai puțin sau deloc.

Astăzi, dacă îndrăzneșți să critici o noutate tehnologică, ceva „smart”, sau „inteligent”, ești considerat înapoiat, retrograd, și ești etichetat, ca de obicei, că ți-e frică de progres.

Omul „inteligent” al tehnologiei nu simte însă acea moarte lentă, regresul spiritual pe care-l simt unii critici, regres care ne duce la catastrofă și pentru care am plătit, deja, prea mult. Hybrisul tehnologic nu observă nimic din această înapoiere spirituală.

Unii, în mod instinctual, au o presimțire, o frică inconștientă față de acest hybris diabolic care conduce lumea.

Dispariția cântecelor păsărilor, provocată de tehnologie, a fost presimțită de Eminescu încă din secolul al XIX-lea, atunci când scria: „unde apare calea ferată, dispare cântecul păsărilor”. Din păcate s-a adeverit. Eminescu era un profet!

Nu-i nimic – vor spune adepții tehnologiei – , dacă nu mai avem sunetele naturii, le va produce Inteligența Artificială. Da, dar noi vom pierde cântecul inimii, cântecul sufletelor noastre.