Autor: Prof. Univ. ION COJA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 150
Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului și să caut – iar când nu găsesc, să inventez – dovezi că nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!…
Ce simplă este viața pentru românul antisemit!… Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeași zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociați, caz în care își trag alături și câțiva parteneri români dintre cei mai neaoși…
____________________
Circulă pe Internet un filmuleț cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă așadar, care declara la o întâlnire de mafioți că ei, mafioții evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria și România… Nu trec multe zile și primesc un vast material intitulat „Doi ani de când Israel a cumpărat România” cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreți care au preluat rolul statului român prin așa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român și a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!
Mai trec câteva zile și mă întâlnesc cu un procuror și-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informații” (sau cam așa ceva) și procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…
Și exemplele pot continua, exemple de fapte și împrejurări în care îngăduința și cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulți tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poți aștepta la altceva de la evrei…
Mă simțeam tare, bine înarmat sufletește, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simțit capabil să gândesc nuanțat, fără generalizări comode și pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunț să-l judec cu prudență și numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simțit vulnerabil! Am simțit că nu mai pot la infinit să susțin public că nu toți evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet: unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Și de unde să știm noi că acești evrei mai există, de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în față și nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!
Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea „Se întâmplă acum” a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său, profesorul Mircea Coșea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfășoare privatizarea economiei românești și a avuției statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experții noștri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă și depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informația a fost reluată și comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Așadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur și simplu îți taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus, cu ajutorul lui Silviu Brucan și Petre Roman modul în care să se profucă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine și ce interese sunt în spatele acestei trădări?
Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan și Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pulover roșu, cu vorbele „Dar tu cine mai ești?”. Adică cominternistul și trădătorul de țară Silviu Brucan se purta ca și când nu ar fi avut cunoștință de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist și de trădător…
L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile și eșecurile noastre. Dar tot timpul am „sperat” că explicația ar sta în lipsa de experiență, în incompetența și precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susțineau că Petre Roman cu premeditare și cunoașterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanșat – și în parte s-a înfăptuit – distrugerea economiei românești. Acum însă îmi dau seama, și la rândul meu susțin cu tărie, că nu există altă explicație pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenția sa de a distruge economia Românie, de a lovi cât mai devastator în valorile societății românești. Iar această intenție a slujit-o în cadrul unui program care, cel puțin parțial, a fost imaginat de alții, în altă parte, nu în clădirea guvernului României…
Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, firește, alocuțiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenența celor doi nemernici, Silviu Brucan și Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Și întreb public: comunitatea evreiască, din România și de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?
Informația că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităților românești, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poți să n-o raportezi la declarația lui Shimon Peretz și la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Și poartă un nume: conspirație împotriva României, a intereselor românești vitale! […].
Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioții pe care îi felicita primul ministru israelian că au reușit „să cumpere România”?… Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?…
Eu cam știu de ce nu li se aude vocea și le acord acestor compatrioți circumstanțele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune… Dar sunt tot mai mulți românii care, revoltați de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile și trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situații: nu antisemitismul românilor produce suferințe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ și judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii și suferințe românilor…
Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puțin în comparație cu efectele catastrofale și tot mai vizibile ale ingerinței „evreilor” în viața noastră. Pasivitatea „celorlalți evrei”, a evreilor oameni, neputința sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil și tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăția „evreilor”, împărțind cu aceștia răspunderea pentru starea de dezastru național în care am ajuns…
Sursă: ioncoja.ro
Titlul original: „Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan?”
NOTA ISPRAVNICULUI. Acest text a fost publicat în 2010 pe site-ul ioncoja.ro. Cele relatate aici s-au întâmplat, deci, înainte de 2010. Au trecut de atunci alți 13 ani. Tot ce a urmat în România în mediul economic, politic și, mai ales, legislativ, confirmă pe deplin existența proiectului „Israel în România”.
„Doi ani de când Israel a cumpărat România”, textul amintit în articol de dl profesor Ion Coja ca fiind „un vast material… cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreți care au preluat rolul statului român prin așa zisa dezetatizare sau privatizare“ provine din cărţile mele prin copiere fidelă (copy-paste), mai ales din cartea „Războiul Nevăzut al evreilor sionişti cu Români“, fiind o documentare stric personală.
Diseminat pe Internet din 2009, textul „Doi ani de când Israel a cumpărat România” (copy-paste după cele 3 cărţi ale mele apărute în primă ediţie în 2003-2005, seria „Războiul Nevăzut“), NU ESTE, cum a fost prezentat în introducerea sa, „o notă informativă întocmită în 2008 de câţiva ofiţeri din SRI care au fost daţi afară pentru că semnalaseră amploarea pe care o luaseră afacerile evreieşti în România“.
SRI NU FACE AŞA CEVA şi nu a făcut aşa ceva, nici măcar prin dizidenţa vreunor ofiţeri.
Dimpotrivă. SRI a participat la privatizarea care s-a făcut păgubos, ameninţându-mă chiar şi pe mine cu „distrugerea“ personală (chiar înainte de a publica primul volum, despre care ştia că e în pregătire), cerându-mi ca să nu mai particip la procesele de desfiinţare a unor asemenea privatizări abuzive, în unele procese fiind inculpaţi iniţial chiar înalţi ofiţeri sub acoperire, precum Gheorghe Gherghina (plasat acum la BNR), care la Fondul Proprietăţi de Stat, unde a fost plasat în anii 90 drept cenzor, a girat toate privatizările care s-au făcut la modul „dezastrul după noi“.
La început, când a fot lansat de vreun acoperit „Doi ani de când Israel a cumpărat România“, care prelua ad-literam şi abuziv textele mele, era prezentat ca fiind alcătuit doar de „doi ofiţeri SRI“, peste un an erau „câţiva ofiţeri din SRI“. Nu înţeleg cine are interesul să facă aşa ceva, dar măsluirea adevărului nu poate conţine nimic bun, ba poate conţine, în cel mai rău caz, atragerea celor neatenţi (şi a naivilor) spre zone obscure, spre o colaborare anti-productivă naţional cu serviciile secrete.
Când în anul 2010 (când materialul era în amploarea răspândirii sale) am arătat prin comment pe unele bloguri care răspândeau materialul „Doi ani de când Israel a cumpărat România” că textul îmi aparţine, indicând sursa reală (cu probe), de regulă mi-a fost cenzurat comentariul (şters sau nepostat), bloggerii respectivi preferând ideea că textul aparţine SRI-ului, cu care intrau şi într-un halucinant „dialog“ (monolog) public mut (cu SRI-ul), acuzându-l că nu face mai mult decât note informative („nota informativă“ neexistând deloc, însă, fiind doar nişte texte amplu extrase din cărţile mele)… Diversiune? Nerealism? Sereism dezinformativ diversionist?
–
PS: Pentru a se înţelege realitatea poziţionării SRI faţă de privatizările trecute, este de văzut că Serviciul a căutat să-l distrugă pe poliţistul Constantin Duvac (pentru care eu, CDN, am fost martor în dosar), care l-a învinuit/inculpat pe acoperitul SRI Gheorghe Gherghina pentru privatizările păguboase (dezinculpat la solicitarea SRI de către Adrian Miclescu, la acea dată procuror general adjunct al României care m-a audiat in particular, neoficial, si pe mine), Duvac atacând şi afacerile dirijate de servicii ale lui SOV, precum afacerea FNI (afacerea „Dormiţi liniştiţi !“).
În acest sens a se vedea:
* „Cine l-a monitorizat ilegal pe Duvac?“, articol de Ovidiu Zară din 1 februarie 2005, în Curentul (în anii 90 mai ales colaboram cu Ovidiu Zară şi alţi jurnalişti de marcă, transmiţându-le informaţii pe ascuns despre privatizari etc.);
* „Duvac a fost la un moment dat subiect de presa, după ce s-a aflat că SOVintu a utilizat împotriva ofiţerului informaţii clasificate provenind de la SRI si UM 0962, menite a-l discredita pe acesta şi a-l forţa sa abandoneze anchetarea cauzelor in care parintele FNI a fost cercetat penal“ – text din „Subcomisarul Constantin Duvac, noul sef al Directiei Cercetari Penale“, articol de Ovidiu Zară din 2 februarie 2005, în Curentul;
* „ziaristul Ovidiu Zara si ofiterul Constantin Duvac au fost cercetati la plangerea fostului sef al SRI Radu Timofte. Acuzatia adusa de Timofte celor doi vine dupa ce Ovidiu Zara a publicat in ziarul Curentul, in ianuarie a.c., un raport inaintat sefilor IGP de catre Constantin Duvac, in care acesta din urma dezvaluia presiunile la care a fost supus de catre SOV pe parcursul anchetelor penale derulate in dosarele FNI, FNA – Banca Agricola – BID si complicitatea unor «gulere albe» din serviciile de informatii cu fostul infractor de drept comun din Roman.“ – pasaj din articolul „Procurorul Viorica Stoica…“ publicat de Lumea Justiţiei / luju.ro în 3 octombrie 2012;
* „Demnitari uitați în funcție cu deceniile. Cei mai longevivi înalți funcționari ai statului român“, articol din Fanatik, din 5.09.2022, în care publicaţia se miră despre omniprezenţa unor ca Gheorghe Gherghina în funcţii înalte de stat, fără să ştie ceea ce eu tocmai am făcut cunoscut public acum: Gherghina a fost şi este ofiţer SRI sub acoperire şi a girat toate privatizările importante ca „cenzor“.
Without a doubt, accredited online homeschool programs are a great option for individuals wish to access education of high quality in a environment that's more personalized. The principal benefit these types of programs extend is versatility, allowing students to learn at a speed that is convenient for them, while additionally promoting a profound understanding of the subjects matter being taught.
Furthermore, a lot of accredited homeschool programs extend all-embracing curriculums that match the toughness of traditional schools, even to include laboratory-based science, languages apart from their mother tongue, and higher-level mathematics. This guarantees that students are adequately equipped for higher education. Moreover, being accredited ensures the coursework is recognized universally, implying the credits transfer, and processes of university admission will be more streamlined.
An additional benefit of these types of programs is they often furnish teachers who are certified to aid in education and grading assignments. This doesn't only promises academic excellence, but also eases some burden from the shoulders of parents.
Regardless, before you consider choosing a program of study, it is very important to ensure its accredited status, its alignment with your child's career goals, and the amount of assistance it provides to families.
Are you considering homeschooling over the internet for your youngster? Make the following step and broaden your knowledge of online programs for homeschooling that are accredited this very day. https://k12accreditedonlinehomeschoolprograms9.com/
Without a doubt, accredited online homeschool programs are a great option for those who looking to obtain high-quality education in a environment that's more personalized. The main benefit these kind of programs extend is adaptability, permitting students to study at a pace that suits them, while additionally nurturing a deeper understanding of the topics being taught.
Furthermore, several accredited homeschool programs extend all-embracing curriculums that match the toughness of traditional schools, even including laboratory-based science, languages apart from their mother tongue, and advanced mathematics. This guarantees that students are well prepared for higher education. Moreover, being accredited guarantees the coursework is universally recognized, signifying the credit transfers, and admission processes into universities will run smoothly.
Another plus of such as these programs is they often furnish qualified teachers to help in instruction and grading assignments. This doesn't only guarantees scholastic brilliance, but additionally takes off some burden off the parents.
Regardless, before selecting a program of study, it is essential to confirm its status as accredited, its alignment with your child's career goals, and the level of support it extends to families.
Are you thinking about homeschooling over the internet for your offspring? Take the next step and broaden your understanding of accredited online homeschool programs this very day. http://k12accreditedonlinehomeschoolprograms9.com/
Indeed, accredited online homeschool programs are a superior choice for those who wanting to get education of high quality in a more personalized environment. The main benefit these programs provide is versatility, allowing students to educate themselves at a pace that suits them, while furthermore promoting a more profound understanding of the subjects being presented.
Besides, many accredited homeschool programs extend comprehensive curriculums that equal the rigor of traditional schools, even including laboratory science, languages other than their native, and higher-level mathematics. This ensures that students are adequately prepared for further education. Moreover, being accredited ensures the coursework is universally recognized, signifying the transfer of credits, and university admission processes will be more streamlined.
A further perk of these types of programs is that they often offer certified teachers to aid in instruction and grading. This not only promises scholastic brilliance, but also alleviates some burden off the parents.
However, before opting for a program, it is essential to ensure its accredited status, its congruence with your child's career goals, and the extent of support it offers to families.
Have you considered home-schooling online for your kid? Move towards the following action and enhance your comprehension of online programs for homeschooling that are accredited today. http://www.k12accreditedonlinehomeschoolprograms9.com