Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 126

N-aș fi vrut să scriu așa, dar n-am încotro. Pentru că, de fapt, există în Univers o lege a simetriei iar limba română, așa cum observa Eminescu, nu este o limbă eufemistică. Așadar, spiritul limbii te obligă să spui lucrurilor pe lume.

Diplomația e bună și ea de ceva, dar nu pe câmpul de luptă. Să nu uităm că, la Mărășești, când soldații români se despăducheu la râu, armata gerrmană a declanșat tirul de artilerie. Atunci, la primula atac românesc la baionetă, s-a dat celebrul ordin de luptă: „Pe ei, f…tu-le muma-n c…r de măgari!”. Ceea ce era cât se poate de incorect politic. Dar perfect legitim!

Izbucnirea senatoarei Diana Șoșoacă în Parlament a fost și ea total nediplomatică, dar perfect legitimă. Mai ales că era ședința solemnă a Camerei Deputaților dedicată Zilei Naționale a României. Ocazie cu care deputatul UDMR Csoma Botond a făcut și el o „dedicație”, din partea partidului său, adică a încercat să țină un curs de istorie ungurească a României. „Nu se poate admite o viziune de tip exclusivist reducţionist, care reduce raporturile româno-maghiare la un conflict permanent şi care contribuie în acest mod la perpetuarea imaginii de duşman, afectând grav relaţiile interetnice (…) Liderii politici şi religioşi ai românilor ardeleni ştiau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci şi unguresc, săsesc şi evreiesc, şi acest lucru s-a reflectat şi în textul Declaraţiei de la Alba Iulia (…). Pentru maghiarii ardeleni, acest eveniment a fost începutul unei perioade pline de nesiguranță. Propunem ca, în cazul în care vom avea o nouă Constitiție în acest stat, minoritățile naționale să fie definite ca factor constituant al acestui stat. Celor care ne suspectează de planuri ascunse, le spun că se înșeală amarnic”.

Spre ghinionul lui Csoma Botond, senatoarea Diana Iovanovici Șoșoacă a izbucnit imediat (ceea ce era și legitim, și previzibil): „Sunteţi în România, băi, nu vă este ruşine? Ruşine să vă fie! Anti-românilor, ieşiţi din ţară imediat! Nu voi permite niciodată aşa ceva! România, trăiască România! România liberă! Daţi-l afară! Este inacceptabil! Nu voi accepta niciodată ca în Parlamentul României să se facă o asemenea acuzaţie abominabilă. Este înaltă trădare”.

Csoma Botond şi-a continuat discursul, încercînd să dreagă busuiocul (adică făcându-se că n-a spus ceea ce tocmai spusese): „Credem că viitorul nostru este comun în această ţară, noi ne planificăm viitorul pe aceste meleaguri, nu dorim să plecăm din această ţară şi suntem parteneri în conceptualizarea şi implementarea acelor proiecte de țară care îmbunătăţesc viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestui stat, indiferent de etnie, şi ne determină pe noi toţi să nu pornim pe calea emigraţiei. Cred că aceasta ar fi calea noastră comună”.

Se pune aici problema diferenței dintre realitate și adevăr. Și am să dau următorul exemplu ipotetic: să zicem că vine unul și se c…că la tine la ușă. Apoi sună ca să-ți ceară hârtie igienică. Reacția ta (legitimă) este să-i tragi un pumn. Și chiar o faci. Dacă cineva vede ultima fază a situației (adică cea cu pumnul), poate declara fără să mintă realitatea celor văzute, adică faptul că omul a sunat civilizat la tine la ușă ca să-ți ceară niște hîrtie, iar tu, primitivul și necioplitul, i-ai tras un pumn.

Aceasta este, într-adevăr REALITATEA. Dar ADEVĂRUL e că s-a c…t la tine la ușă. Reacția Dianei Șoșoacă este incorectă din perspectiva… corectitudinii politice, dar corectă din perspectiva adevărului. Pentru că există, în politică și în univers, o lege a simetriei, prin care o forță exercitată dintr-o parte, poate genera o reacție de același grad în partea celaltă.

Cât privește asperitatea cuvintelor din acest text, reamintesc că limba română nu e o limbă eufemistică.

P.S. După scandalul din Parlament, Diana Iovanovici Șoșoacă a cumpărat o pereche de opinci țărănești de la Muzeul Satului și i le-a trimis în dar, de Ziua României, prin Ambasada Ungariei, lui Viktor Orban, la Budapesta. Ca să-i amintească, în replică la harta ungariei mari de pe fularul său (și la „lecția” lui Csoma Botond de istorie ungurească a României), o pagină din istoria românească a Ungariei. Ceea ce este și corect, și corect politic.