Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 194

Am optat, întru celebrarea zilei de 31 August (Ziua Limbii Române), în locul unei abordări triumfaliste, un „blestem” adresat tuturor antiromânilor de ieri și de azi, reprezentați emblematic, în opinia mea, de Simeon Dascălul și Misail Călugărul.

Aceștia au fost doi cărturari din secolul al XVII-lea, care au avut iresposabila inspirație de a mutila Letopisețul Țării Moldovei scris de Grigore Ureche (1590–1647), „completându-l” cu adăugiri micinoase și denigratoare, care schimbă sensul istoriei. Miron Costin (1633–1691) a fost primul care a semnalat falsul istoric, amendându-l în „Predoslovia” tratatului său istoric și etnografic intitulat „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”.

MOTO: „…Să înceapă osteneala aceasta, după atâta véci de la discălecatul țărilor cel dintâi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăș nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimii durére. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoț lumii la védére felul neamului, din ce izvor și seminție sunt lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din Țările Ungurești […]. Laud osârdiia răposatului Uréchie vornicul, carile au făcut de dragostea țării létopisețul său […]. Célelalte ce mai sunt scrise, adăosături de un Simeon Dascălul și al doilea, un Misail Călugărul, nu létopisețe, ce ocări sunt […]”. (MIRON COSTIN – „De neamul moldovenilor” – Predoslovie)

Simioane, Misaile,
Zob de flori fără pistile
Ticluit Moldovelor
Din piezişul slovelor,

Iezui-v-ar iezătura
Morţilor neplânşi şi zgura
Ce-aţi scuipat-o în icoane,
Misaile, Simioane!

Misaile, mâna ta,
Mânca-ţi-a viermii din ea
O mie de veci
Şi-n altele, zeci,
Slugăre, călugăre,
Vinul făr’ de strugure,
Vinul morţii
Şi sputa sorţii!

Iar tu, dascăle,
Hăurile cască-le
Şi dă-te de-a dura,
De-a lepădătura,
De-a scrisul ce-ai scris,
De-a raptul comis,
De-a slova trădată
Ce plânge sub roată
Şi strigă la tine
Cu vorbe puţine:

„Simioane, Simioane,
Crăpa-ţi-ar umbra de foame
Şi limba de sete
Între Styx şi Lethe,
Între vaduri seci
Moartea să-ţi petreci,
Ea să-ţi fie vie
Şi să-ţi dea simbrie
Patimă trupească
Şi neomenească!

Şi te du, te du,
Tu şi frate-tu,
Să ardeţi de vii
Pân’ la temelii,
Departe de noi,
De carul cu boi,
Departe de stână,
De sat, de fântână,
De slova de mână,
De limba română!”.