Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 205

Sondajele sociologice despre credințe nu iau în considerare faptul că rădăcina credințelor se află în inconștientul colectiv. Nu o iau în considerare pentru că nu știu că însăși rădăcina conștiinței este inconștientul colectiv. De aceea, societatea nu poate fi „corectată” după bunul nostru plac sau în funcție de preferințele noastre ideologice, eliminând contradicțiile, deoarece fundamentul constă tocmai în existența perechilor arhetipale de opoziții. Aceasta este o realitate biologică, sufletească și spirituală, fără de care nu există viață în noi.

Faptul că românii ar fi mai superstițioși decât ungurii, după părerea unora, poate fi un prejudecată, dar și o realitate – dacă ne gândim la credințe. Conștiința lor colectivă este – încă – mai apropiată de inconștientul colectiv decât cea a ungurilor, a căror conștiință colectivă, fiind mai occidentală și mai rațională, s-a îndepărtat de acesta.

Arhetipurile sunt realitățile inconștientului colectiv exprimate prin simboluri culturale.
Când vorbim despre credințe, de fapt vorbim despre creativitatea inconștientului, a sufletului.
Un exemplu foarte bun este lumea baladelor românești și maghiare țesute în jurul personajului Pintea Gligor. Este interesant că un studiu maghiar remarcă faptul că baladele maghiare inspirate de această figură sunt mult mai sărace în elemente mitologice și miraculoase decât variantele românești. Aceasta înseamnă că sufletul românesc – deoarece conștiința sa este mai apropiată de inconștientul colectiv – este mult mai creativ din acest punct de vedere decât cel maghiar, mai rațional. Conștiința mai rațională exercită un control mai mare asupra manifestărilor inconștientului, ceea ce implică și mai puțină energie vitală, deoarece simbolul cultural transmite și energie biologică, vitală, din inconștientul colectiv.

Nu îi înțelegem pe români pentru că conștiința noastră colectivă are o relație rațional diferită cu inconștientul colectiv.
Aici intervine și problema eticii, a moralei: suntem înclinați să credem că suntem superiori românilor. Eu cred însă că suntem mai degrabă fariseici, pentru că reprimăm mai mult partea întunecată a inconștientului. În interior, deci, nu suntem diferiți, doar că în exterior ne arătăm mai corecți, deoarece suprimăm impulsurile și pornirile inconștientului care contravin eticii unei conștiințe unilateral raționale.

Ortodoxia – pentru că este mult mai adânc înrădăcinată în inconștientul colectiv – tocmai datorită faptului că a fost întotdeauna mai îngăduitoare față de credințe și superstiții, nu a acordat moralei un rol central, așa cum a făcut catolicismul unilateral rațional. Așa cum scrie filosoful român Constantin Noica, sufletul românesc tinde mai degrabă spre armonie, și nu spre o etică unilateral rațională. Noi, ungurii, aici nu îi înțelegem pe români.

Se pot critica religiile și superstițiile, fără a recunoaște în ele creativitatea sferei inconștiente – deși și acestea trec prin propriile lor crize și perioade de degenerare. Însă sufletul uman nu poate trăi fără creativitate; lipsa acesteia duce la ideologii autodistructive și la sloganele lor complet iraționale. Nu ne dăm seama că lozincile care par „raționale” – cum ar fi „fii deschis”, „fii pozitiv”, „fii tolerant” – sunt mult mai iraționale, tocmai pentru că sunt instrumente ale puterii care manipulează societatea, decât superstițiile românilor.