Autor: ANATOL BASARAB

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 211

Nu putem publica acest material al lui Anatol Basarab, extrem de interesant de altfel, fără să ține seama de două aspecte de subtext. Unul este acela că „marele gânditor francez“ Emmanuel Todd, cel mai mare susţinător din Europa Occidentală al Rusiei din prezent, este evreu după mamă. Este posibil ca afinitatea lui cu Rusia actuală să fie indusă de faptul că aceasta folosește ca marotă a întregii sale politici externe „antifascismul”, erijându-se, sub acest aspect, în succesor și continuator al politicii lui Stalin. Pentru un evreu acest „antifascism” declarat este, desigur, izvor de solidaritate, dar pentru noi, românii, stăpânirea bolșevică instituită de URSS în țara noastră a fost cea mai mare nenorocire care i se poate întâmpla, vreodată, unui popor.

Al doilea aspect este temeiul istoric al rusofobiei la români, despre care scriam, în numărul trecut al CERTITUDINII următoarele (rezum):

Rusofobia românilor nu s-a născut dintr-un capriciu ideologic sau dintr-un simplu reflex de aliniere occidentală. Ea are o genealogie istorică lungă, traumatică și verificabilă prin experiențe repetate, fiind rezultatul unei pedagogii brutale a istoriei.

La început, raportarea românilor la Rusia fusese plină de speranță. În epoca în care Imperiul Otoman apăsa asupra Principatelor, iar lumea ortodoxă își căuta un protector, „Sfânta Rusie” apărea în imaginarul multora ca o putere eliberatoare, ca brațul înarmat al creștinătății răsăritene. Propaganda religioasă rusă lucrase intens în acest sens. Călugări, emisari și agenți de influență pregătiseră terenul psihologic în Principate, în Transilvania și în întreg spațiul balcanic, prezentând Rusia ca vârf de lance al unei noi cruciade împotriva Semilunii. Numai că realitatea ocupației ruse a sfărâmat repede acest mit. Populația a descoperit că „apărătorii ortodoxiei” nu veneau să elibereze, ci să înlocuiască o dominație cu alta. În timpul războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, Principatele au fost transformate în teatru de operațiuni, adică în teren de jaf, rechiziții, corupție și violență. Această experiență a sedimentat în societatea românească un sentiment tot mai generalizat de neîncredere. Totuși, deși această memorie era activă, România modernă a fost obligată, în anumite conjuncturi, să coopereze cu Rusia. Cea mai dramatică probă a venit în anii 1877–1878, adică exact în momentul în care statul român urmărea marele său obiectiv: independența. 1878 a fost  anul în care România a înțeles că, pentru Rusia, un aliat util poate deveni oricând o pradă legitimă. Din această experiență s-a născut nu doar o politică de prudență, ci o memorie națională adâncă, în care Rusia nu mai apare ca protector, ci ca primejdie istorică permanentă. Fapt confirmat pe deplin în perioada 1944-1965 când România a fost, practic, sub bocanc rusesc.

În acest moment, România se află într-o situație similară cu cea din 1878, dar răsturnată. Locul Turciei dușmane de atunci este ocupat acum de Rusia, iar locul Rusiei ocupante de la 1878 este luat de trupele NATO și alte trupe străine „afiliate”, aflate în misiune la noi. România a intrat deja în războiul împotriva Rusiei (căci, da, suntem târâți în acest război!) dar, de data asta, fără voia noastră. Iar refuzul României de a avea relații diplomatice cu Federația Rusă, în contextul atât de inflamabil al geopoliticii actuale, denotă o lipsă infantilă și chiar sinucigașă de maturitate politică.

Sub rezerva acestor două „amendamente”, putem lectura la rece strălucitul text al lui Anatol Basarab despre la fel de strălucita carte a lui Emmanuel Todd, „Înfrângerea Occidentului” (La Défaite de l’Occident), fără a ne lăsa contaminați de elogiul acestuia din urmă la adresa URSS, sau de admirația exagerată a lui Anatol Basarab față de Emmmanuel Todd.

Cartea lui Emmanuel Todd se situează, ca pledoarie, la antipodul unei alte cărți (sinistră, după părerea mea), „Scurtă istorie a viitorului”, scrisă tot de un evreu francez, Jacques Attali. Acesta profetizează că, după multe convulsii însângerate, lumea va fi condusă de evrei. Cât privește „Înfrângerea Occidentului”, ea este departe de a fi o „privire rece, nepărtinitoare, de chirurg”, așa cum o caracterizează Anatol Basarab. Pentru noi, URSS a fost și rămâne un coșmar. Pentru Emmanuel Todd, nu. Se pare că nici pentru Anatol Basarab. (Miron Manega)

_________________________________________

Elogiul celui de-al doilea URSS…

Lumea se află pe pragul celei mai grandioase restructurări din ultimele cinci decenii. Poți să nu crezi în misticism, dar nu vei putea să te cerți nici cu matematica, nici cu istoria. Ce-ai spune dacă ți s-ar spune că renașterea Uniunii Sovietice nu este un vis nostalgic, ci un scenariu geopolitic inevitabil, care deja a fost pus în mișcare? Ce-ai spune dacă „Imperiul Răului”, cum era numit în Occident, se va dovedi, de fapt, a fi Imperiul Mântuirii pentru acele popoare care își pierd acum suveranitatea?

Acest om a prezis prăbușirea URSS-ului atunci când nimeni nu credea în asta. Acum el prevede renașterea ei într-un nou format. Iar prognozele lui se împlinesc cu o exactitate înfricoșătoare. Ascultă cu atenție. S-ar putea ca în această listă de țări disparente să se afle și țara în care trăiești chiar acum.

Pentru a înțelege de ce merită să fim atenți la această prognoză, trebuie să ne întoarcem în trecut. Pe calendar este anul 1976. Uniunea Sovietică se află la apogeul puterii sale. Scutul nuclear este solid, influența Moscovei se întinde de la Cuba până în Vietnam. Iar analiștii occidentali desenează graficele unei confruntări veșnice între două sisteme. Și, deodată, un tânăr istoric și antropolog francez, Emmanuel Todd, publică o carte cu un titlu șocant: „Prăbușirea finală”.

În ea, el nu ghicește în zațul de cafea. Ia cifre seci de statistică – mortalitatea infantilă, creșterea numărului de sinucideri, încetinirea ritmului de producție – și trage o concluzie matematică. URSS mai are de trăit cel mult 15 ani. Au râs de el. L-au numit nebun. Dar în 1991 hegemonul mondial s-a prăbușit exact așa cum prezisese.

Astăzi, acest om are deja 73 de ani. Nu este doar un savant, este o legendă vie a geopoliticii. Și acum privește harta lumii cu același privire rece, nepărtinitoare, de chirurg. Iar ceea ce vede astăzi îi face să tremure nu pe cei din Moscova, ci pe cei din Washington, Bruxelles și Paris. Emmanuel Todd afirmă că roata istoriei a făcut o rotație completă. Rusia nu doar a rezistat după destrămare, ci a renăscut. Iar acum însăși logica procesului istoric o împinge spre extindere.

Nu pentru că Rusia vrea să cucerească lumea, ci pentru că lumea din jurul ei a început să se destrame. Todd introduce noțiunea unui nou URSS, să-l numim URSS-2. Nu ca o copie a trecutului, ci ca singura formă posibilă de supraviețuire pentru uriașul spațiu al Eurasiei. Gânditorul francez spune direct: noi asistăm la „Înfrângerea Occidentului”. Așa se numește ultima sa carte senzațională.

În vreme ce Occidentul se amăgește cu iluzii despre izolarea Moscovei, Todd vede adevărul. Rusia a devenit un centru de atracție. Spre ea se vor îndrepta cei care vor să-și păstreze cultura, economia și, în cele din urmă, viața. Va fi o uniune construită nu pe ideologia marxismului, ci pe bun-simț și pe forță fermă. Iar primii candidați la intrarea în acest nou contur sunt deja cunoscuți. Ei pot nega public acest lucru, dar cifrele cu care operează Todd nu mint.

Pentru a înțelege de ce granițele se vor schimba în favoarea Rusiei, trebuie să pricepem ce se întâmplă cu principalul ei oponent. Emmanuel Todd pune Occidentului un diagnostic mortal. El numește acest lucru starea de „religie zero”. Și aici nu este vorba despre mersul la biserică. Este vorba despre scheletul moral al civilizației.

Todd, fiind un antropolog atent, a observat că lumea occidentală, inclusiv SUA și Europa, a intrat în faza negării totale a propriilor rădăcini. Etica protestantă, care cândva a făcut America mare, a dispărut, iar în locul ei a apărut un gol. În acest vid, oamenii nu se mai simt parte a unui întreg. Societatea se descompune în atomi.

Și aici pe scenă intră Rusia. În ochii lui Emmanuel Todd, Rusia contemporană nu este o dictatură, așa cum place presei occidentale să strige. El o numește „democrație autoritară” care este nevoită să se apere. Dar cel mai important este faptul că Rusia a păstrat structura. A păstrat tradițiile.

Economia fizică a Rusiei învinge economia virtuală a Occidentului

În timp ce Occidentul este ocupat cu o căutare nesfârșită de noi genuri și cu distrugerea instituției familiei, Moscova oferă lumii un model simplu și clar: tată, mamă, copii, patrie. Todd afirmă că pentru restul lumii, pentru așa-numitul „Sud global” și chiar pentru mulți europeni, tocmai această stabilitate conservatoare devine un far.

Economia Rusiei, în ciuda tuturor sancțiunilor, nu doar a supraviețuit, ci s-a restructurat. Todd indică un fapt uimitor: Rusia produce mai mulți ingineri decât SUA și este capabilă să fabrice arme și bunuri în mod autonom, bazându-se pe propriile resurse colosale. Occidentul și-a externalizat industria în Asia și acum, confruntându-se cu un conflict real, a descoperit că nu poți trage cu bani și că acțiunile virtuale nu pot încălzi casele.

Economia fizică a Rusiei învinge economia virtuală a Occidentului. Tocmai acest contrast creează un câmp gravitațional extrem de puternic. Țările vecine încep să înțeleagă că alături de ele se află o uriașă arcă stabilă, capabilă să asigure securitate și un viitor călduros, în timp ce actualii lor protectori se scufundă în haos și degradare morală […].

Todd indică economia drept principalul motor al schimbărilor viitoare. Să uităm pentru un minut de politică și să ne uităm în portofel. Emmanuel Todd, pragmatic până în măduva oaselor, susține că noua uniune nu va apărea pentru că cineva va dori să coloreze harta din nou în roșu, ci pentru că vecinii Rusiei pur și simplu nu vor mai avea altă opțiune.

Profeții trecutului vorbeau despre războaie și foc, dar Todd vorbește despre gaz, petrol, grâne și energie atomică. El vede cum țările care cândva făceau parte din blocul sovietic încep să se trezească la realitate. Timp de treizeci de ani au fugit spre Occident, sperând să devină parte a „miliardului de aur”. Dar ce au primit? Todd analizează situația fără milă.

Europa, lipsită de resursele rusești ieftine, își pierde puterea industrială. Germania, fosta locomotivă a UE, oprește fabricile. Iar acum imaginați-vă poziția micilor țări din Europa de Est și a fostelor republici sovietice. Piețele lor sunt închise pentru Europa sau sunt folosite doar ca sursă de forță de muncă ieftină.

Todd prevede că noua uniune va fi construită pe suveranitate și protecție împotriva globalismului. Va fi o uniune în care Moscova le va oferi partenerilor un schelet energetic pe care nimeni altcineva nu-l poate da. Spus pe înțelesul tuturor – iarna va fi lungă. Iar atunci când în case va fi frig, iar prețurile la mâncare vor urca la cer, lozincile politice nu vor mai funcționa. Popoarele vor cere soluții. Iar soluția va fi în Est.

Dispariția actualelor granițe

Todd vede viitorul nu ca pe o subordonare, ci ca pe o întoarcere acasă, sub un scut nuclear și economic sigur. Va fi un spațiu în care fiecare țară va avea vocea ei, dar cu un scop comun: să supraviețuiască și să prospere într-o lume în care regulile sunt dictate de cel care deține resursele. Iar aici Rusia este liderul incontestabil, care împarte generos cu cei dispuși la o prietenie cinstită.

Magnetul economic este deja pornit la capacitate maximă. Procese ascunse de integrare au loc chiar și acolo unde retorica oficială pare ostilă. Afacerile caută căi, lanțurile comerciale se reconfigurează. Dar ce țări vor fi primele care vor fugi sub aripa Moscovei atunci când în Occident va începe adevărata foamete și frigul?

Lista primilor candidați la „revenire” este deja pregătită, iar unele nume te vor uimi. Cea mai dureroasă și mai importantă parte a prognozei. Todd nu se teme să atingă tema Ucrainei. Potrivit analizei sale profunde, conflictul actual nu este un război pentru teritorii în sensul obișnuit. Este un război pentru viitoarea ordine mondială, iar Ucraina aici joacă rolul principal de catalizator.

Istoricul afirmă că Rusia nu-și poate permite să piardă – este o chestiune de existență. Dar cel mai important în concluziile lui este altceva. El consideră că Rusia deja câștigă războiul mental. Todd îi vede pe ruși și pe ucraineni ca părți ale unui singur întreg istoric, care a fost divizat artificial. El remarcă faptul că o statalitate construită exclusiv pe negarea Rusiei nu este viabilă.

De îndată ce susținerea financiară și militară a Occidentului se va epuiza – iar asta se va întâmpla, pentru că Occidentul rămâne fără resurse – , întreaga construcție va începe să se prăbușească. Teritoriile care istoric au făcut parte din lumea rusă se vor întoarce inevitabil „acasă”. Oamenii de acolo, obosiți de șocuri nesfârșite, vor alege ordinea și stabilitatea pe care le aduce Federația Rusă.

Emmanuel Todd prevede dispariția actualelor granițe. În opinia lui, nu va fi o ocupație, ci o reunificare, asemănătoare cu unificarea Germaniei de odinioară. Doar că la o scară mult mai grandioasă. Acest proces va deveni punctul de coagulare pentru întreaga nouă uniune. Lumea va vedea că Rusia nu doar îi apără pe ai săi, ci și reface ceea ce a fost distrus, aducând pace acolo unde ani la rând a domnit haosul.

Formalizarea documentelor noului mare stat este doar o chestiune de timp. Todd este convins că, de îndată ce regimul de la Kiev, susținut din exterior, va cădea, va începe un proces rapid de integrare care îi va uimi pe toți prin viteză […].

Încercarea unei eurointegrări forțate a Moldovei va duce la un declin definitiv

În celebra sa carte „Înfrângerea Occidentului”, Emmanuel Todd indică un fapt incredibil și paradoxal: ruperea legăturilor cu Rusia nu distruge pe Rusia, ci industria Germaniei. Nemții sunt o națiune pragmatică. Ei știu să calculeze banii și kilowații.

Istoricul prevede un moment în care Berlinul va realiza definitiv că alianța cu Washingtonul îl duce spre prăbușire națională și dezindustrializare. Fără gazul rusesc ieftin, miracolul economic german se transformă în dovleac […].

Însă, în timp ce giganții rezolvă probleme globale, există o țară mică, smulsă în toate direcțiile chiar acum. Soarta ei este să devină hârtia de turnesol a întregului proces. Moldova de astăzi este un butoi cu pulbere. Pe de o parte, promisiunile dulci ale UE, pe de altă parte – realitatea dură a Transnistriei și Găgăuziei.

Emmanuel Todd, privind această hartă, trage o concluzie neechivocă: atragerea artificială a Chișinăului în România și NATO va provoca o reacție puternică de respingere. Poporul nu vrea să lupte, poporul vrea să trăiască. Legăturile istorice cu Rusia sunt aici prea puternice.

Prognoza este următoarea: încercarea unei eurointegrări forțate va duce la un declin definitiv. Cea mai mare parte a țării, fugind de sărăcie și de pierderea statalității, va alege drumul integrării cu vecinul din Est. Transnistria va deveni ancora care va menține întreaga Moldovă în orbita lumii ruse.

Harta Moldovei se va schimba de nerecunoscut. Todd consideră că noul URSS nu va lua țările cu forța, ci le va primi pe acelea care vor veni singure după salvare. Fermierii moldoveni, care au pierdut piața rusă, deja se plâng. Sistemul energetic al țării depinde în totalitate de „Gazprom”.

În condițiile crizei globale preconizate de Todd, alegerea dintre „valorile europene” și caloriferele calde se va face instantaneu. Moldova va intra în noul bloc ca grânar agricol și nod logistic important […].

Un URSS fără portrete cu Lenin și ideologie comunistă

Noul URSS nu înseamnă doar teritorii și oameni. Înseamnă, în primul rând, Tabelul lui Mendeleev. Emmanuel Todd subliniază o idee-cheie: Rusia a preluat conducerea în răscoala restului lumii împotriva „miliardului de aur”. Occidentul poate tipări dolari și euro, dar aceștia nu pot fi mâncați și nu pot alimenta rachete.

În noua uniune vor intra nu doar vecini, ci și țări ale Sudului global, dispuse să facă comerț cu resursele în mod cinstit. Va fi un imperiu economic care va controla hrana, apa și energia planetei. Granițele acestei influențe vor fi mai largi decât cele ale vechiului URSS.

Todd vede Rusia drept liderul unei mișcări anticoloniale. Africa, America Latină, Asia – toate privesc spre Moscova cu speranță. În timp ce Occidentul încearcă să impună o „agendă verde” care ucide industria, Rusia oferă dezvoltare reală […].

Ajungem la întrebarea cea mai interesantă. Cum se va numi acest nou stat și cine îl va conduce? Emmanuel Todd oferă o caracterizare foarte exactă viitoarei structuri de putere, care nu seamănă deloc cu ceea ce ne sperie filmele hollywoodiene.

Nu va fi o copie a URSS cu portrete de Lenin și ideologie comunistă. Emmanuel Todd, ca istoric, știe: nu poți intra de două ori în același râu. Ceea ce se construiește acum el numește „superputere conservatoare”.

Spre deosebire de Occident, unde statul a devenit slab și servește interesele corporațiilor transnaționale, Rusia oferă lumii modelul unei puteri centrale puternice. Todd folosește termenul de „democrație suverană”, unde drepturile popoarelor și tradițiile sunt protejate de distrugere.

Istoricul vede această construcție ca o uniune de egali, dar cu o ierarhie clară de securitate. Rusia este principalul arhitect și garant al păcii, iar republicile alăturate devin clustere economice prospere. Unele vor fi grânare, altele – uzine, altele – huburi de transport.

Acest sistem va funcționa ca un singur organism bine coordonat, care nu depinde de capriciile dolarului sau de sancțiunile Bruxelles-ului. Todd subliniază un detaliu important: acest model va fi incredibil de atractiv pentru toți cei care s-au săturat de dictatura minorităților occidentale.

În noua uniune nu va exista „părinte nr.1” și „părinte nr.2”. Vor exista mamă și tată. Acest stat va deveni o arcă a normalității. Și multe țări, privind la el, vor dori să devină parte a acestui sistem, chiar dacă astăzi se află de cealaltă parte a baricadei […].

Sursă: solidnews.ro

Titlul original: „Întoarcerea Imperiului: Emmanuel Todd și nașterea Noii Uniuni Eurasiatice” (extrase)

Intertitlurile aparțin redacției