Autor: Prof. Dr. PETER KOPECKY

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 160-161

Prof. dr. Peter Kopecky, cetățean al comunei Ivanka pri Dunaji din Republica Slovacă, a fost ambasador al acestei țări în România și în Republica Moldova,  în perioada 1997-2002. Articolul de mai jos a fost tradus în limba română de către dr.  Ramona Petrovici-Zăvoianu, PhD, Catedra de limba cehă și slovacă de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Univeristății din București.

________________________________

Și, totuși, Românii au contribuit substanțial la eliberarea Slovaciei, incluzând localitatea mea, Ivanka pri Dunaji

Mai multe circumstanțe au concurat, inspirându-mă să redactez articolul de față:

1. Articolele din revista locală Ivanské novinky despre eliberarea localității noastre în care se amintesc cu predilecție unitățile rusești. Din acest motiv, în compensarea acestei impresii înrădăcinate, doresc a aduce o serie de mențiuni despre regimentul de blindate ușoare care a intrat primul în localitatea noastră în 3 aprilie 1945. Concret, e vorba de Regimentul 2 Care de Luptă, comandat de colonelul Stan Zătreanu. Din motive de obiectivitate, subliniez că singurul istoric de pe plan local care a menționat participarea regimentului lui Zătreanu la eliberarea comunei Ivanka pri Dunaji a fost dl Frantisek Hassler, președinte al Societății Istoricilor din Ivanka pri Dunaji. Evidențiez că domnia sa m-a inspirat, motivându-mă a scrie în urma unui dialog purtat față în față.

2. Interviul acordat echipei TVR în mai 2005 de concetățeana și vecina mea, răposată între timp, doamna Anna Čukášová (nume de fată Horváthová, născută în Bernolakovo, la 3 km de Ivanka pri Dunaji). Autorul articolului a asigurat traducerea simultană a interviului luat de echipa TVR.

3. Un articol valoros, obiectiv și la obiect al redactorului Vladimír Jancura pentru ziarul slovac Pravda, din 15.05.2018, intitulat „O treime din Slovacia a fost eliberată de Români”. E disponibil pe Internet.

Pentru început, aduc în atenția cititorilor aspecte din biografia colonelului Stan Zătreanu.

„Stan Zătreanu s-a născut în anul 1895 în Ghinești, județul Dâmbovița. A urmat Școala de Ofițeri de Infanterie pe care o absolvă în anul 1916 cu gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul 22 Infanterie Dâmbovița al cărei comandant era colonelul George Georgescu, socrul său. Cu această unitate a participat la Primul Război Mondial. În 1931 a fost repartizat la Regimentul 1 Care de Luptă. În anul 1940 a fost avansat la gradul de locotenent colonel, grad cu care participă la Campania din Est cu misiuni în sectorul administrativ. A participat la luptele pentru eliberarea Capitalei (august 1944).

În toamna anului 1944 a primit comanda Regimentului 2 Care de Luptă, cu care a participat la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei și a nordului Austriei. Faptele sale de arme la forțarea râului Gron, din jurul orașului Nitra și din Moravia au fost elogiate prin ordine de zi ale Ministrului de război Generalul Vasiliu Rășcanu și ale conducerii sovietice. A fost decorat cu ordinele Coroana României clasa a III-a cu spade, Steaua României clasa a IV-a cu spade, și ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a cu spade”.  

În ceea ce privește interviul acordat Televiziunii Române în mai 2005 de răposata mea vecină Anna Čukášová, în calitatea mea de interpret mi-au atras atenția mai multe fapte istorisite de ea. În casa ei natală din Bernolakovo  au sosit, la începutul lui aprilie 1945, doi ofițeri români. Au sărutat cuviincios mâinile tuturor femeilor de față și au cerut politicos să fie găzduiți. În plus, au făgăduit că vor plăti pentru găzduire. Bineînțeles, părinții ei i-au primit pe ofițeri în gazdă, dar au refuzat să audă de bani. De altminteri, în calitatea de istoric și lingvist, am cercetat mai multe documente și articole despre activitățile ostașilor români din Slovacia și Moravia.   Cercetările au relevat că nicio cronică orășenească sau comunală de la acea vreme nu a consemnat violuri, jafuri sau furturi de ceasuri. Excepțiile, constând în furturi mărunte de ouă sau de găini, au fost socotite drept pardonabile de crescătorii de păsări de curte, care i-au avut în vedere pe ostașii români de rând subalimentați și slab îmbrăcați.

Echipa TVR a venit la Ivanka pri Dunaji în 7 mai 2005, fiind invitată de domnul chargé d´affaires de atunci al Ambasadei României de la Bratislava, și totodată bunul meu prieten, dr. amiral Gheorghe Anghel. Gheorghe m-a sunat înainte, ca să vin degrabă la echipa TVR care aflase despre eliberarea localității noastre de regimentul colonelului Zătreanu. La sfârșit, am reușit să fac redactorului TVR o mică, dar semnificativă adăugire. 

În august 1982, când am cumpărat casa tip vagon de la familia Luknár, vizavi de dna Čukášová, de pe strada Dlha 10, la lucrările de adâncire a puțului vechi am găsit o monedă de aur din 1941 cu portretul Regelui Mihai I. Din păcate, după ce am terminat interpretariatul, nu mi-am putut aminti unde anume o pusesem în casa mea spre păstrare. Și totuși, chiar și această monedă mărturisește faptul că românii au plătit pentru găzduire în Ivanka pri Dunaji și în celelalte localități din zonă – cu mărunțiș, dar de valoare…

Se cuvine o adăugire referitoare la Regimentul 2 Care de Luptă prezent în Ivanka în aprilie 1945. Regimentul avea următoarea alcătuire: două batalioane de tancuri blindate, o companie de cercetători și alte detașamente, numărând în total 1.000 de bărbați.

La final, completez cu un aspect mai puțin cunoscut, nu numai cetățenilor de rând, dar și mai multor oameni politici din Slovacia. În afară de Armatele a I-a și a IV-a române, care au participat la eliberarea Slovaciei alături de Armata Sovietică, românii au activat, încă din iulie 1944, și în detașamente de partizani pe teritoriul Slovaciei de Nord și de Răsărit. Au fost parașutați în aceste zone împreună cu partizanii sovietici, din ordinul Statului Major Ucrainean al mișcării de partizani din Kiev. Numărul lor a crescut, treptat, ca în cele din urmă să depășească o sută de bărbați care au luptat activ și cu eroism admirabil în Insurecția Națională Slovacă (SNP).

Sub acest aspect, autorul prezentului articol are în pregătire un studiu științific istoric mai detaliat despre antifasciștii români din SNP. Studiul va apărea în luna august a acestui an în revista DALITO, disponibilă pe Internet, cu ocazia a celei de-a 80-a aniversări a SNP.

P.S.

1. Materialele documentare pentru prezentul articol mi-au fost furnizate de către fostul decan al Facultății de Istorie a Universității Creștine Dimitrie Cantemir din București și prietenul meu apropiat, prof. Constantin Hlihor. 2. Însemnez o adăugire importantă, având legătură cu eliberarea Ceho-Slovaciei. Doi istorici slovaci și un istoric ceh au reușit finalmente a cartografia fidel activitățile aviației regale române la eliberarea țării noastre. Autorii publicației cartografice intitulate „Cocarde românești deasupra Cehoslovaciei” (Rumunské kokardy nad Československom) sunt Martin Cibula, Peter Kaššák și Radovan Frait. Cartea e plină de documente istorice, de fotografii de epocă și de mărturii autentice. Cartea a apărut în decembrie 2019 la Editura „Degart, s.r.o.”.