Evanghelia după Matei
Capitolul 23
[…]
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
[…]
[…] Via Certitudinea: […]
„Iisus îi mustră pe cărturari şi pe farisei şi deplânge crimele Ierusalimului, prezicându-i dărâmarea“,
este descrierea corectă, creştină şi istorică, a acestor spuse hristice.
Căci încă de la începutul capitolului 23 din Evanghelia după Matei, început eliminat aici, Iisus a spuns:
„Pe scaunul lui Moise s’au aşezat cărturarii şi fariseii“, iar cuvintele acuzatoare ce urmează le sunt adresate acestora.
Este vorba despre majoritatea sau o parte din membrii a două secte iudeo-israelite, cea a Cărturarilor şi cea a Fariseilor, ai căror descendenţi sunt rabinii de azi („rabinismul modern își are izvorul mai ales în fariseism“, spune cu temei istoria religiei).
Aceştia, secta cărturarilor şi secta fariseilor, nici nu reprezentau întreaga religie iudeo-israelită din vremea lui Iisus, căci pe lângă ei mai existau în iudaismul antic contemporan lui Iisus şi alte grupări teologice, politico-religioase:
– Esenienii, foarte apropiaţi de creştinismul primar şi de Iisus,
– Saducheii,
– Irodienii,
– şi Zeloţii.
Mai era încă, ca grupare religioasă, şi vechii leviţi, slujitorii Templului lui Solomon, decăzuţi în vremea lui Iisus la nivel de cler inferior, care nu mai avea acces la altar, căci puterea era preluată de secte.
Conducerea juridico-religioasă a ţărilor iudeo-israelite era asigurată de Sanhedrin, unde erau reprezentate o parte din secte, dar nici către acesta (cel puţin nu în întregimea lui) nu se duceau vorbele lui Iisus, în componenţa Sanhedrinului fiind şi Iosif din Arimateea, convertit în taină la credința în El, în Iisus Hristos. De aceea, istoria creştină îl menţionează ca „Sfântul și dreptul Iosif din Arimatea, ucenic al lui Iisus, care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea și patimile acestuia“.
Iar sfântul și dreptul Nicodim a fost şi el un fariseu care însă a ascultat ce a spus Iisus, şi din „fruntaș al iudeilor“ şi „învățător al lui Israel“ (Ioan 3, 10) și chiar membru al Sanhedrinului, şi el, ca şi Iosif din Arimateea, a primit în Duh înţelegerea şi a văzut şi crezut că Iisus este Hristosul, Mântuitorul.
Deci nu „către ierarhii de ieri şi de azi ai Bisericii“ (cum se spune în titlu) au fost îndreptate mustrările acestea ale Lui Iisus, ci către majoritatea cărturarilor şi fariseilor, numiţi mai târziu, în Apocalipsă, şi „sinagoga lui Satan“.
Dar chiar şi între farisei au fost unii drepţi, unii din aceştia chiar convertindu-se la creştinism, ca susținători ai lui Iisus, precum Simeon, rabinul Gamaliel şi apostolul Pavel (iniţial un vânător al creştinilor). Câțiva dintre fariseii drepţi au venit la Iisus și l-au sfătuit să plece, avertizându-l că Irod vrea să-l omoare (Luca 13, 31-35). Fariseul drept Gamaliel, învățător al Legii, inclusiv al apostolului Pavel (Faptele Apostolilor 22, 3), prețuit de tot norodul, a convins Sanhedrinul să nu-i omoare pe Petru și pe ceilalți apostoli. El a argumentat arătând că dacă ceea ce fac şi spun apostolii creştini e invenţie omenească, lucrarea lor nu va avea succes, dar dacă e de la Dumnezeu se vor trezi ca fiind luptători împotriva lui Dumnezeu.
Pentru Iisus Hristos, fariseii răi, cu inovaţiile lor, acuzaţi în aceste versete reproduse în Evanghelia după Matei, erau însă înşelarea, iar pentru creştini majoritatea sectei fariseilor reprezintă pe cei care L-au ucis pe Iisus, fiind identificaţi cu pietatea ostentativă şi ipocrită, cu făţărnicia şi duplicitatea.
!
Hristos a Înviat! Iar Biserica este trupul Lui!
Urmaşa de azi a aripii făţarnice şi rele a fariseilor şi cărturarilor acuzaţi de Iisus în versetele din capitolul 23 al Evangheliei după Matei nu este Biserica Creştină, cum se pretinde, ci este rabinatul, mai ales rabinii „progresişti“ ai „iudaismul reformat“ (cei mai numeroşi acum), care au apărut odată cu Abraham Geiger, care a fost rabinul Frankfurtului între 1863 şi 1870, apoi al Berlinului, şi ale cărui idei au fost perpetuate de rabinii din Frankfurt care au susţinut din umbră şi apariţia celebrei Școli neo-marxiste (comuniste) din oraş.
Astfel, rabinul Abraham Geiger a afirmat că „iudaismul reformat nu este o respingere a iudaismului anterior, ci o recuperare a tradiţiei comportamentale fariseice, care nu este altceva decât principiul dezvoltării ulterioare continue în acord cu vremurile, principiul de a nu fi sclavi ai scrierilor din Biblie… Fariseii au căutat să liberalizeze şi să democratizeze practica evreiască şi să înlocuiască preoţia Templului cu o preoţie a tuturor credincioşilor, au reprezentat iudaismul autentic“ (din cuvântările rabinului Geiger din Frankfurt şi Berlin, reunite în Das Judentum und seine Geschichte).
Alt rabin, Cäsar Seligmann – urmaşul lui Geiger ca şef al progresismului iudaic la începutul secolului 20 şi susţinător indirect al neo-marxiştilor de la Frankfurt – a fost şi el un bun fariseu, reuşind să lărgească numărul adepţilor mişcării iudaimului progresist, ce a generat organizaţia World Union for Progressive Judaism (WUPJ). Iar rabinul Georg Salzberger, subalternul rabinului progresist fariseu Seligmann, l-a adus în 1920 la Frankfurt pe teologul iudeu Franz Rosenzweig, ca ideolog propagandist şi filozof care să predea la Societatea pentru Educaţie Evreiască (Gesellschaft fur judische Volksbildung), viitoarea Lehrhaus (Şcoala iudaică liberă), ce a fost baza ideatică secretă a neo-marxiştilor progresişti de la Şcoala de a Frankfurt.
La Lehrhaus, zisă şi „Academia Liberă Evreiască“ din Frankfurt, studiau de la Talmud şi Kabala până la Protocoalele Înţelepţilor Sionului, care, chiar dacă contestate ca paternitate iudaică, le studiau impactul şi metodele de dominaţie avansate. Din întâmplare (sau nu) ideile guvernatoare ale acestora, de răsturnare a civilizaţiei creştine, se vor regăsi şi în acţiunile progresiştilor neo-marxişti care s-au născut prin Şcoala de la Frankfurt, care, prin transferul şcolii în SUA, la Universitatea Columbia, vor aprinde în America neo-progresismul cripto-comunist şi internaţionalist, din plin finanţat, mai târziu, de magnatul evreu George Soros.
V-aş propune, de aceea, să vedem, că „pui de năpârci, călăuze oarbe, morminte văruite“, vorbele lui Iisus la adresa cărturarilor şi fariseilor, au corespondent azi în rabini şi în neo-progresişti şi neo-marxişti, nu în ierarhii Bisericii creştine.
Hristos a înviat!
[…] via Certitudinea […]