Autor: NICOLAE STEINHARDT Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 222 Ianuarie 1960 […] Sunt pierdut şi pentru că asta trebuia să-mi fie soarta – asta, nu alta. Oare nu-s un mînjit, un ratat, un îmbătrânit în concesii şi cedări, în ruşinate mâini, în supărări groteşti, în zvîcniri de invidie, de mîndrie sîngerîndă, de pofte mereu treze,…
![]()