Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 210

Extras din documentarea pusă de martorul Dumitru Manea (Miron Manega) la dispoziția procurorului de caz Stan Petru-Rareș. Documentarea, realizată cu ajutorul lui Vasilică Militaru, a fost anexată la Declarația de martor în Dosarul de inculpat al europarlamentarei Dianea Iovanovici Șoșoacă

[…] Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Gyr, nu se încadrează sub nicio formă în categoria criminalilor de război și nu a săvârșit vreo infracţiune de crime de război. Nici la nivelul anului 1945 și nici în conformitate cu legislaţia anului 2026.

Arestat încă din ianuarie 1941, acesta se afla în închisoare, în urma unei condamnări definitive a regimului de dictatură militară al generalului Ion Antonescu. Cu doar nouă zile înainte de declanșarea războiului, prin Sentința nr. 890 din 13 iunie 1941, Radu Gyr era condamnat la 12 ani de temniţă grea pentru crima de uneltire contra ordinei sociale existente în Stat (art.1 din Decretul lege 3901/1940), încadrare schimbată în delict de instigare la rebeliune contra autorității (art. 259, 260, 262 CP).

Poetul a fost printre puţinii supravieţuitori ai Regimentului 9 Dorobanţi în luptele crâncene de la asediul Odessei din toamna anului 1941. Așa a ajuns să fie rănit grav la ochi în zona localităţii Vîhoda din regiunea Odessa și trimis înapoi în ţară ca invalid de război, la începutul anului 1942, sub stare de arest și însoţit de un soldat. Aceasta a fost participarea la război a poetului Radu Gyr. În sentinţa de condamnare din iunie 1945 nu se menţionează nicio acuză de participare a soldatului Radu Gyr la crime de război săvârșite pe linia frontului.

Pentru a înţelege absurditatea acuzei privind crime de război săvârșite de poet, trebuie remarcat faptul că prima parte a detenţiei din anul 1945 a efectuat-o în spitalul închisorii Brașov, întrucât era încă în stare de convalescenţă din cauza rănilor de război.

I. Un procuror al României acuză în fals

Procurorul de caz (care era chiar procurorul din fața mea) a afirmat că, cităm: „Radu Demetrescu Gyr, condamnat prin Hotărârea nr.2 din 4 iunie 1945, în «lotul ziariștilor», având astăzi statutul de criminal de război, în baza Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea și sancţionarea persoanelor vinovate de dezastrul ţării sau de crime de război“. Alegaţia domnului procuror („având astăzi statutul de criminal de război“) reprezintă o rușine pentru Justiţia din România anului 2026. Deși validează niște sentinţe juridice de sorginte iudeo-bolșevică, aceasta se pretinde democratică în raport cu Justiţia comunistă de după cel de-al Doilea Război Mondial.

II. Delictul de opinie în cazul Radu Gyr

Prin Hotărârea nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului, Radu Demetrescu Gyr a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii riguroase pe timp de 12 ani „pentru crima de dezastrul ţării prin săvârșirea de crime de război constând în faptul că, în calitate de autor al imnurilor legionare, de redactor la publicaţiile «Bunavestire», «Universul Literar», «Sentinela» și «Capitala» s-a pus în slujba hitlerismului și fascismului, contribuind prin activitatea și propaganda ziaristică și scriitoricească ce-a desfășurat-o, la realizarea scopurilor lor politice, cât și la aservirea economică a ţării în detrimentul intereselor poporului român, fapt prevăzut de art.2, alin.o și pedepsit de art.3, alin.1 din Legea 312/45“. Sentinţa a fost executată de Radu Gyr, eliberat după cei 12 ani de închisoare, în anul 1956.

Tribunalul Poporului era un simulacru de judecătorie instaurat de dictatura bolșevică a U.R.S.S. în România. Completul de judecată care a condamnat „lotul ziariștilor“, format din 14 jurnaliști celebri ai vremii, era prezidat de un consilier de la Curtea de Apel București și era compus din 8 judecători asesori ai poporului, dintre care unul era plugar, trei erau muncitori, unul constructor, unul profesor, unul avocat și unul era procuror.  În locul procurorilor magistraţi au fost desemnaţi trei acuzatori publici dintre care doi erau avocaţi și unul era de profesie inginer.

De remarcat este și faptul că judecătorii asesori erau desemnaţi de partide politice și organizaţii comuniste agreate la acel moment de ocupantul sovietic: Partidul Comunist, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Confederaţia Generală a Muncii și Uniunea Patriotică.

Așa se făcea justiţia în România ocupată de Armata Sovietică, pe care o iau în considerare (in)justiţiabilii „democraţiei“ actuale.

III. Radu Gyr nu a săvârșit crime de război

Procurorul de caz confundă în mod abuziv acuzaţia de „crime de război“ din titlul Legii nr. 312/1945, impusă de ocupantul militar sovietic de după 23 august 1944, cu definiţia „crimelor de război“ din legislaţia democrată internă și internaţională.

Legea nr.312/1945 cu titlul „pentru urmărirea și sancţionarea persoanelor vinovate de dezastrul ţării sau de crime de război“. prevedea trei categorii de infracțiuni: 1) declanșarea și purtarea războiului împotriva aliaților și URSS (art.2 lit.a-b); 2) infracţiuni de război efective privind tratamentul aplicat populației civile în baza unei motivații rasiale sau politice (art.2 lit.c-n); 3) infracțiuni din raza mai largă a ceea ce ocupantul sovietic numea „propagandă fascisto-legionară (art.2 lit.o)“.

Orice Procuror serios al României trebuie să se raporteze la legislaţia internă actuală, respectiv la definirea infracţiunilor de război contra persoanelor, prevăzute în textul art. 440 din Noul Cod Penal […].

IV. Radu Gyr, un caz de discriminare juridică

Procurorul de caz ar trebui să ţină cont și de Decizia nr.17/08.05.1995, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţiile Unite în dosarul nr.18/1994. În anul 1994, Procurorul general al României a declarat recurs în anulare împotriva Hotărârii nr.2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului, Completul de Judecată din București, a Deciziei nr. 816 din 12 iunie 1945 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie – Secţia a II-a și Justiţie și împotriva Deciziei nr. 82 din 7 mai 1947 a Curţii de Apel București – Secţia a IX-a. Procurorul general nu a justificat motivele pentru care a declarat Recursul în anulare în mod exclusiv numai în favoarea a 10 dintre cei 14 condamnaţi din așa numitul „lot al ziariștilor“. Printre cei zece nu se afla și Radu Gyr. Acest demers juridic preferenţial a fost total injust și discriminator […].

VI. Pedeapsa cu moartea pentru poemul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“

Cea mai odioasă injustiţie legată de Radu Demetrescu Gyr a fost condamnarea la moarte din anul 1959, într-un proces politic în care versurile unui poem – „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“ – au fost folosite ca probă de acuzare pentru „insurecția armată“ și „uneltirea contra ordinii sociale“ împotriva regimului comunist.

În baza acestei injustiţii, urmașii iudeo-bolșevicilor interzic recitarea poemului, sub ameninţarea proceselor penale de tip stalinist […].

Conținutul Sentinței din 23 martie 1959: „Tribunalul, în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal. Făcînd aplicarea articolului 193/1 alineatul 3 Cod Penal cu unanimitate de voturi îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. Îl condamnă şi la 10 ani degradare civică conform articolului 58 Cod Penal şi, în baza articolului 25 punct 6 Cod Penal, i se confiscă în întregime averea personală. Conform articolului 101 Cod Penal se va executa pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa cu moartea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale“.

Sentința a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică din care a efectuat 4 ani de detenţie, fiind eliberat în anul 1963, prin amnistia generală […].

Radu Gyr a murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975. La aproape patru decenii de la dispariţia sa, în urma demersurilor făcute de unicul său copil, Simona-Carmen Popa, poetul a fost reabilitat de instanţa românească. În 2010, fiica poetului a cerut magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti revizuirea condamnării primite de tatăl său în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. 

Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au recunoscut caracterul politic al hotărârii din martie 1959  şi au admis daune morale de 20.000 de euro. În urma recursului făcut la Curtea de Apel Bucureşti s-a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic, dar nu s-a admis plata daunelor morale […].

Susțineți CERTITUDINEA prin Formularul 230 !