Autor: NAGY ATTILA-MIHAI
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 131
Manipularea, prin condiționarea „ferește-te de extreme!”, adică să fii căldicel (exact opusul imperativului creștin), funcționează extraordinar de eficient, indiferent dacă victima manipulării este conservator, liberal sau naționalist. Secretul? Rușinea! Psihicul omului reacționează în față rușinii la fel, indiferent de tabăra în care se află. Iar pretenția, pe fondul apartenenței, că nu poți fi manipulat întrucât ești conștient, e o iluzie! Tocmai asta te face manipulabil, prin această industrie a manipulării!
Resorturile manipulării se bazează pe un „zăcământ” ereditar, depozitat în psihicul omului. Fără un fond de date, aflate în mod natural în psihic, manipularea nu se poate produce. Psihicul omului, în inconștientul său, e bazat pe niște contrarii arhetipale. Religia era cea care unea aceste contrarii, în mod natural, prin cultura religioasă specifică. Numai că, din cauza secularizării, omul se simte acum, instinctiv, amenințat de aceste contrarii arhetipale neunificate și începe să se ferească de tot ce ar amplifica din exterior această amenințare.
Manipularea se bazează astfel pe această frică existențială, accentuînd eschiva instinctivă în fața extremelor, promovând, sancționând, prin rușine, orice act al extremității. Clișeul standard este: fii echilibrat, pozitiv!
Eliminarea contrariilor, a extremelor, din structura de gândire și comportament a oamenilor, e obligatoriu necesară pentru ca puterea să poată controla societatea. Căci existența contrariilor reprezintă fondul oricărei rezistențe, pe care ele, contrariile arhetipale, o structurează. Ele dau sens rezistenței și asigură tensiunea vitală între cele două tabere, tensiune necesară opoziției, rezistenței. Contrariile arhetipale asigură și energia de luptă a inconștientului.
Problema extremelor de azi e aceea că ele nu mai sunt arhetipale, ci banale, stereotipe. Iar conștiința omului modern vrea eliminarea influenței inconștientului colectiv, prin reprimarea acestuia. Manipularea încearcă blocarea oricărei rezistențe a inconștientului, cu excepția uneia singure: ideologia bună, versus inamicii acesteia (ca și în comunism!). Iar în această confruntare concentrează orice energie inconștientă. Puterea care câștigă acest război al concentrării energiilor inconștiente, are un avantaj uriaș. Căci totul se decide în inconștient, nu în conștient.
