Autor: AUREL MANEA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 166
El e George. Este din Iași, are 66 de ani și e boschetar. Deși locuiește pe străzi de peste 30 ani, nu prea poate fi numit homeless. Are un adăpost improvizat pe roți, pe care și l-a construit singur cu greu și cu care colindă și locuiește în zona în care stau eu. În adăpost are un oarecare confort: un pătuț călduros, o butelie și un aragaz la care își gătește mâncare, un câine superb pe nume Țânțar, care îi ține companie și are bere și mâncare din belșug. Și mai ales are un radio la care ascultă constant știri.
S-a trezit pe străzi din senin, după ce propria mamă l-a fraierit să semneze actele că își vinde propriul apartament și, de atunci, s-a tot luptat să supraviețuiască. Nu vrea să audă de adăposturi, nu vrea să audă de condițiile mizere de acolo și de abuzurile staffului și paznicilor și, mai ales, nu vrea să se înscrie să îi îmbogățească pe unii care, după cum zice, primesc 8.000 de lei per homeless de la UE pentru ceva ce, în fapt, îi costă doar vreo 500 și restul intră în buzunarele lor. Și nici faptul că nu ai cum să intri dacă te miros că ai băut ceva. Ori lui îi place să bea bere și bea două-trei pe zi.
Adăpostul pe roți îl are doar de câțiva ani și i-a luat doi ani să-l construiască. A fost soluția lui pentru hărțuirea polițiștilor care mereu îi spuneau să își ia cortul și să plece (până atunci cel mai mult a locuit pe Lacul Morii). Acum, spune el, nu au ce să-i facă. Dacă îi zic să plece, împinge doar adăpostul treizeci de metri mai încolo și asta e.
Nu își dorește și nu îi e dor de o locuință. Nu vrea să aibă de-a face cu lanțurile care vin la pachet cu asta (să îți plătești mereu impozitele, facturile la curent, gaze, șamd). Se consideră cu adevărat liber așa, pe străzi. Nevoile și le face (pentru că nu sunt toalete publice) după caz, în pungi și într-o sticlă (cea care se vede mare, atârnând în lateralul adăpostului) și spune el că nu lasă vreodată mizerie de vreun fel în urma lui. Nu deranjează pe nimeni, dar de multe ori oamenii se simt deranjați de prezența lui și îi fac viața complicată.
Nu cerșește și nu a cerșit vreodată, se consideră bine primit și nu cerșetor. Adică, dacă vine cineva și-i dă mâncare sau bani, primește cu plăcere, dar nu cere și nu a cerut vreodată. Și în timpul de câteva ore pe care l-am petrecut în mai multe ocazii cu el, lumea a tot venit și i-a adus bani sau mâncare/bere. Tot timpul cât am stat cu el, mereu gătea câte ceva, ori pentru el, ori pentru Țânțar. Câteodată mâncarea e din gunoaie, dar de cele mai multe ori e din supermarket (lui Țânțar îi fierbe carne proaspătă luată din supermarket).
Pentru că singura lui sursă reală de entertainment este radioul ăla vechi, e foarte la curent cu situația politică și are foarte multe păreri legate de asta. O urăște pe Firea, o urăște pentru ce a făcut cu azilele de bătrâni sau la primărie și nu îi vine să creadă că poate fi votată iar. Și nici că Piedone, proaspăt ieșit din pușcărie și atât de corupt, poate ajunge și el primar. De votat nu votează, căci nu are buletin și nu are cum.
De spălat nu se spală și nu crede în asta, consideră că nespălatul conferă un strat de protecție suplimentar deasupra pielii, iar de mirosit urât nu-și face probleme, dacă nu e nimeni să-l miroase.
Cu el se poate discuta (și am discutat) cam orice, de la politică, viață și legalizarea drogurilor, până la stigmatizare socială și altele. Ca orice om, de altfel, mi s-a părut plin de prejudecăți în subiectele pe care nu le cunoștea cu adevărat, dar ce m-a frapat și am văzut, poate, la maximum 10% din oameni, este capacitatea lui extraordinară ca, pus în fața unor informații și idei noi, să își reevalueze propriile idei și preconcepții și să fie dispus să și le schimbe. Nu m-a impresionat ca fiind o persoană extrem de cultă, dar are un tip de inteligență și flexibilitate mentală pe care majoritatea oamenilor efectiv nu o au, chiar dacă, probabil, au un IQ mult mai mare.
… Cam atât pentru acum despre George, un om al străzii, dar un om liber. Un om care nu are facturi de plătit și stresuri prea mari, în afară de cel simplu și primar al supraviețuirii. Iar de supraviețuit știe foarte bine să o facă, întrucât e un luptător care nu s-a lăsat până nu a făcut lucrurile ca el. Mai mult ca sigur o să îl tot văd prin străzile din jur gătind ceva la aragaz, ascultând radio sau împingând adăpostul și mutându-se.
Fotografii de AUREL MANEA
_________________________
NOTA ISPRAVNICULUI
Suveranitatea unui boschetar
Cazul boschetarului George (pe care l-am cunoscut și eu) este mult mai complex decît pare și reclamă o analiză sociologică.
Se știe că, în mare, lumea a fost și încă este alcătuită din stăpâni și sclavi. Stăpânii sunt cei care poruncesc, sclavii sunt cei care se supun. Dar cum lumea este stratificată, putem constata că, la fiecare nivel, fiecare este stăpân pentru cei de mai jos și sclav pentru cei de deasupra. Fac excepție cei din stratul cel mai de sus (stăpânii absoluți, oculta mondială) și cei de pe ultimul strat, care nu mai au cui să poruncească.
Societatea romînească este alcătuită din sclavi (majoritatea covârșitoare) și stăpâni-sclavi, care poruncesc sclavilor majoritari (adică nouă, cetățenii României), dar care, în realitate, transmit doar ordine primite de la stăpânii lor. Putem să le spunem, acestor executanți servili, mercenari ai dușmanilor noștri (deci și ai lor, doar că ei primesc soldă pentru asta).
George este o excepție sau un paradox social: are aparența unui sclav (și chiar trăiește în condiția de sclav) dar, în realitate, este cel mai suveran dintre stăpâni. Nu plătește taxe și impozite, nu are răspunderi sociale și nu dă socoteală nimănui. Dar nici nu cerșește. Trăiește din mila publică, fără ca el s-o ceară explicit. Practic, este cel mai liber dintre stăpâni, căci orice stăpân are obligații față de sclavii pe care-i asuprește. George nu are. Pe el în servesc toți sclavii și stăpânii cu care intră în contact, fără ca el să compenseze prin ceva acest serviciu involuntar al tuturor. Este cea mai abilă formă de manipulare pe care am cunoscut-o. Singurul preț pe care-l plătește pentru acest statut este travestiul în condiția de sclav, fără de care ar fi muritor de foame. George nu a intrat nici în capcana acelor interlopi care trăiesc pe seama cerșetorilor și aurolacilor, deși au încercat să-l atragă. Este cel mai liber om pe care l-am cunoscut dar, în același timp, un profitor abil care, disimulat în sclav, trăiește pe seama celorlalți sclavi, adică a noastră, cei care, involuntar, îi întreținem libertatea. Este suveranul absolut al propriei existențe. Iar noi suntem sclavii lui.
Miron Manega
George face parte dintr-o categorie de oameni care nu poate fi înțeleasă de majoritate. Cine nu a experimentat acele zone de dincolo de confortul civilizațional și nu a împins barierele mentale dincolo de tiparele educaționale, refuză modelul George. În schimb, George își trăiește o libertate divină pe care acea majoritate nu o va cunoaște niciodată. Abia cei ca George pot avea pretenția că pricep ce spune Hristos prin Evangheliile alea de le pomenesc țâfnoșii.
Uite ce zicea Iustin Pârvu prin anul 2011:
Singura noastră criză este că nu am fost veghetori ai Neamului şi ai tradiției noastre ortodoxe, şi am lăsat să pătrundă în mijlocul comunității creştine lupi răpitori, fie ei politici, fie religioşi. (…) Noi am avut soarta aceasta nefastă să avem nişte creştini căldicei, cărora chipurile le-a plăcut mai mult liniştea. Pentru că întâistătătorii noştri ne-au dat mereu cu liniştea, cu pacea, cu cumințenia „virtute pusă la mare cinste în educația religioasă ateist comunistă. Dar această falsă cumințenie ne-a acoperit toate neghinele pătrunse cu vicleşug în sânul Bisericii noastre şi de atâtea bălării aduse din Răsărit şi din Apus nu am mai avut ochi să le vedem, sau poate ca a fost mai comod să le astupăm. Dar românul nostru, cum am mai spus, nu a fost aşa dintotdeauna, el are sânge de dac şi brâncovenesc, eroi care au luptat cu prețul vieții nu doar pentru apărarea nației noastre ortodoxe, ci am fost poarta dintre Răsărit şi Apus, prin care am oprit aici orice trecere păgână. (…) Suntem aşa de ofiliți şi oprimați încât nu mai deschidem mintea, nu mai deschidem nici ochii, nici gura. Stăm într-o cumințenie, să-mi fie cu iertare, prostească. Faima cumințeniei noastre s-a dus peste tot în lume, încât a ajuns străinul să facă glume pe seama acestei cumințenii a românilor. (…) Să ştiți, cu cât vom tăcea mai mult şi vom sta cu spatele gârbovit spre putere, cu atât vor pune mai multe biruri şi sarsanale pe noi …
Noi, cei care am rămas ortodocşi în acest popor, ne dezicem de rătăcirile şi compromisurile lor. Au intrat lupii în turma noastră pentru că semănătorii sunt puțini, lipsesc teologii în măsură să poată combate nişte rătăciri de la adevărurile de credință. Se duc degeaba în străinătate şi fac atâtea şcoli teologice, dar nu auzi pe niciunul care să mărturisească nişte realități dureroase din sânul Bisericii. Pentru că ei când vin din străinătate aşteaptă o coroană de arhiereu, o coroană de secretar, să îşi pună guleraşe frumoase, genți strălucitoare şi maşini luxoase şi cică formează Biserica Ortodoxă. Dar nu asta formează Biserica Ortodoxă, Biserica ortodoxă o formează poporul simplu de rând binecredincios, băbuca aceea care îşi aprinde lumânarea cu lacrimi în ochi şi țăranul care nu cedează ortodoxia străinilor. Ortodoxia nu e în catedrale şi în zgârie nori, nu e în caracterul Biserici noastre, ci Ortodoxia sălăşluieşte în Peştera boilor de la Betleem, în care s-a născut smerit Dumnezeu. Acolo coboară Duhul Sfânt, aici e culcuşul harului Duhului Sfânt, în inima smerită şi înfrântă.
Deci, deşi îl invoci, părintele se referea chiar şi la cei ca tine, promotorii de „rătăciri de la adevărurile de credință“, din plin promovate de tine pe aici.
Însă părintele Justin Pârvu îndeamnă şi la rezervă şi prudenţă, nu la „revoluţie“ şi agitaţie, în interviul din care ai trunchiat, „Părintele Justin: Să ne rugăm să înmulțească Domnul secerătorii, că sunt puțini“ (realizat de monahia Fotini în 13 octombrie 2011):
Monahia Fotini: „Ce sfătuiți oamenii să facă?“
Părintele Justin: „Sub nicio formă să nu iasă în stradă, pentru că este o capcană mai mare decât îşi pot vreodată închipui. Sunt manevre politice, în care românul nostru a picat de multe ori. Aşa cum ne-au ameţit şi ruşii şi americanii; după ’44 toţi săreau în sus că vin americanii şi vin americanii! Românii noştri peste tot aşteptau americanii. Şi securitatea înregistra toate persoanele care propovăduiau acest americanism. Americanii nu au mai venit, bineînţeles, au umplut însă puşcăriile de români, condamnări 15-20 de ani de puşcărie. De aceea eu atenţionez şi acum, pentru că niciodată nu poţi şti ce e pus la cale şi care sunt înţelegerile şi dedesubturile dintre ei.
Cetăţeanul, înainte de a ieşi la o manifestaţie sau revoltă, trebuie să îşi pună mai întâi întrebarea: Cine pune la cale această revoltă? Cine o conduce? Că spontană e o naivitate să crezi că e. Dacă se va informa va vedea că în spatele acestor mişcări sunt oameni ai sistemului, nişte criminali care se folosesc de mulţime spre aşi câştiga ei autoritate şi putere. Împotriva cui te revolţi? Se ştie măcar cine e de vină pentru această criză? Nu e limpede că ea este provocată tocmai de bancherii şi oamenii sistemului în scopuri murdare? Aşadar cine se va face părtaş la astfel de revoluţie îşi va periclita şi libertatea pe care o mai are şi răspunde şi pentru întreaga omenire care se va afunda într-o dictatură nemaiîntâlnită până acum. Nu vă încredeţi în manipulările mass-mediei…
…Ortodoxia sălăşluieşte în Peştera boilor de la Betleem, în care s-a născut smerit Dumnezeu. Acolo coboară Duhul Sfânt, aici e culcuşul harului Duhului Sfânt, în inima smerită şi înfrântă. De la Părintele Stăniloae nu mai avem profesori teologi care să facă o reală catehizare studenților. Şi teologii se formează aşa cum văd la păstorii lor. Dar ar trebui să înțeleagă că păstorii supremi sunt Sfinții Părinți şi slavă Domnului sunt atâtea cărți publicate. Nimeni nu poate spune că nu a ştiut.
… mai mult cei simpli şi fără carte au apărat Biserica la noi. Să ne rugăm să înmulțească Domul secerătorii că sunt puțini. Orice credincios trebuie să îşi însuşească un minim de cunoştințe dogmatice, catehismul ortodox şi să fie trezvitor să nu primească orice învățătură cu uşurință de la oricine, numai de la Sfinții Părinți şi preoții mărturisitori. Să fim vigilenți pentru că sectele iau amploare şi în curând Ortodoxia românească, dacă o ține tot aşa, o să iasă la pensie.“ (Interviu al părintelui apărut în numărul 19 din revista Atitudini, octombrie 2011.)
Ori tu eşti nu numai în stradă ieşit să faci zarvă şi „revoluţie“, ci şi în mass-media, cea mai damnată de părinte, să subminezi Biserica şi credinţa ortodoxă, nefiind de aceea vrednic să citezi din părintele Pârvu doar părţi cu ceea ce vrei tu înşelător.
Uite aici părerea lui Iustin Pârvu despre V. Militaru
https://neamulro.wordpress.com/2021/10/29/dedicatie-personala-pentru-vasilica-militaru-de-la-parintele-iustin-parvu/
Adică nu poţi decât să umbli prin întuneric şi să încerci să-i bagi şi pe alţii în el!
Numai umflaţii de ură şi de întuneric repetaţi pe aici şi pe aiurea, fără încetare, dar şi fără temei, că Yahweh este Dumnezeul creştinilor, deşi Iisus Hristos a folosit pentru Dumnezeu doar numele de Tată (Avva sau Abba, în limba sa aramaică).
În textele creştine nu este mentionat Yahve/Yehova, ci doar unele culte neo-protestante îl identifică abuziv cu Dumnezeu Tatăl al creştinilor.
Totodată Yahve nu este întotdeauna aceeaşi persoană mitologică. Înainte de mozaism era un zeu al popoarelor canaitinene. Yahve nu era la naşterea mozaismului nici Satan (Baal, Belzebut), cum mai vor să spună unii diversionişti vicleni, care era altă persoană mitologică.
Când Iisus îi mustră pe cărturari şi pe farisei şi deplânge crimele Ierusalimului, prezicându-i dărâmarea, iar apoi le spune acestora „Eu nu sunt din neamul vostru, pentru că voi sunteți copiii tatălui minciunii!“, nu se referea la Yahve/Yehova ca fiind Satan sau „tatăl minciunii“, cum interpretaţi vicleni sau nebuni duşmanii ascunşi (din ce în ce mai făţişi) ai Bisericii, “teOlogi” care mai vor, din ură oarbă, să echivaleze creştinismul cu iudaismul, deşi evreii îi urăsc de moarte şi îi atacă pe creştini pe străzi la Ierusalim.
Căci Iisus mai zicea atunci când le-a zis fariseilor ca “sunteți copiii tatălui minciunii” că „Pe scaunul lui Moise s’au aşezat cărturarii şi fariseii“, aceştia uzurpându-i pe esenieni (de care Iisus era foarte apropiat ca mesaj), pe saduchei sau pe zeloţi
.
Iar deturnarea mozaismului original, care a introdus la început numele lui Dumnezeu ca fiind Yahve, spre iudaismul criminal, rasial, în forma lui de azi, prin care cei răi se pretind “poporul ales” peste alte popoare, promovat de talmudism, s-a produs cu doar 6 secole înainte de Hristos de către leviţi, cărturari şi farisei, care au falsificat trecutul şi scrierile, dar nu toţi israeliţii îi credeau. Esenienii, bunăoară, nu o făceau.
.
Nu creştinii ortodocşi, ci doar unii neo-protestanţi, care sunt mai degrabă nişte neo-iudaici decât creştini, nişte gelosi pe jidovi prin tot comportamentul lor, au vrut ca numele Yehova să fie introdus în Noul Testament, pretinzând că Iisus (Isus, cum scriu ei) nu avea cum să se refere la Dumnezeu cu alt nume. Aşa că aceşti neo-protestanţi iudaizaţi au “corectat” in editiile lor scrierile Noului Testament cele mai vechi păstrate şi au introdus cu de la ei voie cuvântul Yehova în loc de Dumnezeu. Ei zic că l-au „repus în drepturi“, deşi nu au nici măcar harul preoţiei transmis de la Petru (cum nu îl ai nici tu), reinventându-se pe sine drept “pastori”. Unii care au citit Noul Testament şi s-au vrut preoţi cu de la ei putere.
.
Tetragrama (YHWH) nu se găsește în niciun manuscris (vechi, autentic) al Noului Testament, toate având cuvântul Kyrios (Domn) sau Theos (Dumnezeu), chiar si in citatele din Vechiului Testament care se fac in cel nou.
Ce nevoie au unii creştini, mai noi, să fie un fel de „evrei” iudaizându-se?
Căci Iisus a folosit pentru Dumnezeu cuvântul aramaic “Abba” (אבא), care înseamnă „Tatăl“, nu Yahve.
În textele greceşti ale scripturilor creştine el este scris Patēr (πατήρ), adică Tată.
El a folosit “Abba” / „Patēr“ în Marcu 14:36, cum apare şi în Romani 8:15 şi în Galateni 4:6.
.
„Yahve este descris ca unul dintre fiii lui El în Deuteronomul 32:8-9, dar acest lucru a fost eliminat printr-o modificare ulterioară a textului“, conform lui James S. Anderson, profesor universitar de studii biblice, în lucrarea „Monotheism and Yahweh’s Appropriation of Baal“ (2015).
.
Deci Yahve era doar un zeu minor, tribal, rival cu Baal, nu era Dumnezeu din Ceruri, despre care vorbea Iisus Hristos ca fiind Tatăl său.
Cine a modificat Deuteronomul şi toată tradiţia pentru ca zeul tribal al israeliţilor să fie egal cu Dumnezeu din ceruri? Nu cumva iudaismul talmudico-rabinic, care a inventat şi că evreii ar fi un „popor ales“ să domine alte popoare? Dumnezeu din Ceruri nu „alege“ sau binecuvântează pe cineva împotriva altora, ci îl alege pe cel bun, dar năpăstuit şi nedreptăţit, ca să îl protejeze în felul Său.
.
Yahve (Iehova, YHWH) era inferior Dumnezeului mai înalt, din ceruri, El, al lui Iisus Hristos.
Iisus nu a spus niciodată textual că el este fiului lui Yahve. Dar rătăcitorii de suflete insistaţi să „înţelegeţi“ şi să traduceţi ceea ce nu a spus Iisus.
Iisus l-a numit Tatăl din ceruri pe Dumnezeu „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta…“, dacă mai respectaţi măcar Rugăciunea Domnească şi crezul creştin ortodox, unde tot despre Tatăl nostru se vorbeşte.). Iisus era preot în veac, după Melchisedech, iar preoţia aceasta era mai înaltă decât preoţia iudaică, dar voi vreţi să Îl coborâţi la Yahve.
.
Dacă citiţi, rătăcitorilor, şi din dicţionare puteţi să afli despre YHWH / Yahve / Iehova, că eea doar unul din fiii lui EL, Dumnezeul înalt:
„Conform Bibliei, Yahweh este unul dintre fiii lui El, dar acest lucru a fost trecut sub tăcere de un amendament la textul Bibliei ebraice (Deut. 32:8-9, manuscrisele de la Qumran și Septuaginta au păstrat varianta fidelă).“
Manuscrisele de la Qumran, care afirmă şi ele, deci, că YHWH era inferior mai înaltului Dumnezeu El, erau ale esenienilor, apropriaţii lui Iisus, între care probabil că a şi trăit.
Iar dacă Yahve era inferior mai înaltului El, de ce s-ar fi recomandat Iisus, preot în veac, ca fiind fiul lui Yahve, cum insinuaţi voi, “îmbătaţi de vorbării mincinoase, nu ştiu de unde născocite, ce vomează din comoara rea a inimii lor cele rele” (Deuteronom 32;6)?
Nu are nevoie creştinismul de Yahve, decât la “îmbătaţii de vorbării… născocite“. Iar mintea creştinului n-ar trebui să stea la dogme sofisticate şi cărturărisme fariseice, ci să trăiască în simpla chemare a sfânţeniei care i s-a arătat. „Da, da; Nu, nu“ îi sunt cele mai importante vorbe creştinului, fără să-şi înfierbânte mintea căutând rătăcitor şi fără rost pentru el să-L găsească pe Iisus şi învăţătura Lui în iudaism.
Asta e numai din “inimile rele” împinse de cel viclean.
.
Citeşte Rugăciunea Domnească: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta…“, si citeşte şi crezul creştin ortodox, unde tot despre Tatăl nostru se vorbeşte, nu despre Yahve.
“Dincolo de confortul civilizațional” eşti din lene în 99% din cazuri, iar împingerea “barierelor mentale” în alt “dincolo” poate fi o smintită iluzie, care nu-ţi asigură nici o „libertate divină“ (aceea din pseudo-ştiinţa şi pseudo-religia cu care vrăjeşte lumea pentru bani guru nou-age Deepak Chopra?), cum pretind guruşii, ci o stare alterată a minţii care să te facă şi țâfnos şi plin de ură împotriva celor care se referă la spusele lui Hristos din Evanghelii şi chiar împotriva tutoror oamenilor fireşti şi echilibraţi.
Capturat de pirați, Diogene a fost întrebat ce știe să facă, iar el a răspuns: „Pot să conduc oamenii, așa că vindeți-mă celor care vor un stăpân.”