Autor: PETRU URSACHE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 138

A rămas de pomină comportarea prea liberă a lui Ion Caramitru la Ipoteşti, într-o zi de iunie: aparatul de luat vederi îl ţinea în prim plan, în vreme ce actorul nu mai prididea scobindu-se în nas. Şi-şi făcea bine rolul. Era invitat la festivitate pe post de ministru şi dorea să arate alor „săi” cît preţ punea pe adunare şi pe opera poetului.

Consona cu Patapievici, ajuns şi acesta, pe căi la fel de suspecte, mare făcător de ordine într-o cultură pe care o urăşte cu patimă. Îmi aduc aminte că, în 2001, Asociaţia Scriitorilor din Iaşi a pregătit o mare sărbătorire pentru poetul naţional, cu invitaţi din multe zone ale românismului.

Atunci, colegul nostru, Andreas Rados, de la Facultatea de Litere şi preşedintele Comunităţii Elene a rostit, in plen, cîteva cuvinte pe un ton dojenitor, ca să ne fie învăţătură de minte: „Aud că nu vă mai place Eminescu. Daţi-ni-l nouă, grecilor. Îl primim cu bucurie”.

De atunci nu s-au mai găsit fonduri pentru asemenea reuniuni iar cuvintele apăsate ale unui „străin” au rămas în amintire. Tot în acei ani, Academia Română (– Filiala Iaşi) a consacrat o sesiune ştiinţifică profesorului Petru Caraman.

Printre invitaţii străini se afla şi Jean-Pierre Courriol, fost lector de limba franceză la universităţile din Iaşi şi din Craiova, căsătorit cu o româncă. „Ţin să-mi exprim mulţumirea, ne-a spus de la catedră, că am reuşit să mă apropii de literatura română din care am transpus şi în limba ţării mele cîteva capodopere. Dacă francezii nu au un romancier de talia şi de tipul lui Liviu Rebreanu paguba este de partea lor. Românii, în schimb, cîştigă un punct preţios”.

Sursă: PETRU URSACHE, „Pulberea de aur”, Editura Eikon, București, 2020

Loading