Autor: MARIA-DIANA POPESCU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 222
Trăim în epoca de aur a paradoxului social, o perioadă în care educația modernă și tolerantă nu se mai măsoară în numărul olimpicilor la matematică, în calitatea manualelor sau în dăruirea profesorilor, ci în vigilența ideologică a activiștilor de serviciu. Cel mai recent studiu de caz din spațiul mioritic ne oferă o mostră absolut savuroasă de ipocrizie civică, un monument de „moralitateˮ selectivă unde indignarea se activează strict pe bază de algoritm progresist și se stinge instantaneu cînd realitatea devine prea… fluidă pe scenă. Cu puțin timp în urmă, filiala autohtonă de arbitraj moral cunoscută sub numele de Declic a intrat în alertă de gradul zero.
Pericolul era iminent, iar dușmanul trebuia anihilat: Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău a îndrăznit, la venerabila aniversare a 105 ani de existență, să îl invite pe Dan Puric. Monstrul! Naționalistul! Ortodoxistul! Imediat s-au ascuțit tastaturile de la corporație, s-a redactat de urgență o petiție pe platforma „Campania Mea Declic” și s-a cerut, cu spume la gură și aer de inchizitori moderni, retragerea imediată a invitației. De ce? Pentru că discursul lui Puric ar fi incompatibil cu „valorile unei educații moderne și tolerante” […].
Nimic nou sub soarele corectitudinii politice. Cenzura cu zîmbet tolerant și pumnul în gura tradiției românești au devenit sport național printre progresiști. Însă spectacolul devine de-a dreptul grotesc și de o ironie sfîșietoare cînd mutăm reflectorul de pe scena simandicoasă a liceului din Bacău pe o altă scenă a Capitalei, cea de la Arenele Romane, unde, în cadrul unui concert care a strîns mii de adolescenți, un pierdut reprezentant al noii subculturi urbane promovate intens pe toate canalele, trapperul Ian, a decis să redefinească noțiunea de „artă contemporană” și libertate de exprimare.
Într-un delir indus vizibil de substanțe interzise, artistul s-a ușurat la propriu, urinînd de pe marginea scenei direct peste publicul format, în bună parte, din minori. Un gest profund modern, cu deschiderea europeană, indiscutabil tolerant și, mai ales, extrem de eliberat de dogmele prăfuite ale bunului-simț. O manifestare pură a libertinajului pe care anumite curente îl cultivă subtil în rîndul tinerilor: distrugerea oricărei bariere de decență, glorificarea viciului și transformarea degradării în act de rebeliune culturală.
Și acum, întrebarea de un milion de puncte (sau de euro-fonduri primite prin conturi obscure): unde a fost reacția Declic? Unde au fost petițiile fulminante împotriva idolatrizării unui individ care își descarcă vezica peste fețele copiilor? Unde s-a ascuns îngrijorarea societății civile pentru traumele, siguranța și degradarea morală a acestor minori? Cum de nu a mai emis nimeni comunicate de presă despre „valorile incompatibile” ale unui drogat cu pretenții de formator de opinie pentru tînăra generație? Liniște. O liniște asurzitoare, întreruptă doar de clipocitul viral de pe TikTok și de zgomotul cătușelor puse, cu mare întîrziere și doar la sesizarea din oficiu a poliției, pe mîinile trapperului reținut pentru ultraj contra bunelor moravuri. Doar pentru 24 de ore […].
Sursă: art-emis.ro
Titlul original: „Unde sînt petițiile împotriva unui individ care și-a descărcat public vezica peste minori?” (extrase)
