Autor: NICOLAE GRIGORE-LĂCRIȚA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 207

Lumea crede despre un om, care s-a născut normal, că a ajuns ca un diavol, că a adoptat o „modă diavolească”, în condițiile în care acesta își face, din proprie inițiativă, în mod conștient, o urâțire a corpului și a comportamentului. O urâțire atât de mare încât ajunge la a fi privit cu dezgust și cu repulsie din partea marii majorități a populației. În condițiile în care tot mai multe persoane își urâțesc propriul corp și comportament, cu bună știință, se ridică numeroase și mari probleme, în întreaga lume, respectiv, până unde vor merge aceste „mode și modele ale degenerării umane”. Dar ce este urât? Depinde din ce punct de vedere privești! Urât este tot ceea ce nu-ți place ție, dar…poate îi place altcuiva?

Urâtul natural și urâtul autoimpus

Urâtul poate fi clasificat în două categorii distincte:

1. Urâtul natural, care există independent de intervenția umană, care nu este rezultatul unei alegeri morale, ci simpla manifestare a diversității biologice.

Atâta timp cât urâtul natural, biologic, cu care s-a născut omul nu ține de voința unei persoane, acea persoană merită acceptată cu resemnare și cu înțelepciune.

2. Urâtul autoimpus, este urâtul pe care și-l face omul singur, în mod conștient, bine gândit, este urâtul rezultat în urma alegerilor și al acțiunilor unei persoane de a adopta o estetică șocantă, total diferită de ceea ce este considerat a fi normal, fapt pentru care este respingător de marea majoritate a populației.

Pentru urâțenia pe care și-o face singur, aceasta este rezultatul responsabilității personale.

Oamenii raționali și educați au capacitatea de a distinge între „urâtul natural”, cu care s-a născut omul, independent de voința sa, și căruia nu i se poate reproșa nimic, și „urâtul auto-impus”, care este o gravă eroare de discernământ, care este adoptat ca o alegere conștientă a unei estetici șocante, pentru a provoca reacții emoționale puternice.

Sunt persoane obsedate cu gândul de a se face remarcate cu orice preț, indiferent pe ce cale sau prin ce mijloace.

Unele dintre aceste persoane, nefiind capabile să se facă remarcate prin naturalețe, prin inteligență, muncă, prin merite personale recunoscute pe plan social ca utile, acestea recurg la diverse metode, inclusiv prin urâțirea propriului corp, chiar până la mutilare, consecințele, în unele cazuri, fiind de la deosebit de grave până la a le costa viața.

Subiectul acestui articol îl constituie numai prezentarea unor aspecte ale urâtului auto-impus, în scop educativ, nu și urâtul natural, cel acceptat.

„Moda urâtului auto-impus” cunoaște o dezvoltare și  o diversificare rapidă pe plan mondial, devenind o problemă socială îngrijorătoare, dar față de care nu se întreprind nici un fel de măsuri.

Omul pe care „multă lume îl crede diavolul”

Discuția cu privire la Omul despre care „Multă lumea crede că este diavolul” nu este relevantă dacă nu se vede imaginea cu Rolf Buchholz, un bărbat de origine germană, acum în vârstă de 60 de ani, care deține recordul mondial prin: 516 de modificări corporale, 473 de piercing-uri, dintre care: 278 de în zona genitală, la nivelul penisului, despre care spune că nu i-a afectat deloc viața sexuală, 158 sunt în zona gurii, 37 la nivelul sprâncenelor, șase implanturi subcutanate, care ies, la nivelul frunții, ca niște coarne. 90% din corpul său este acoperit cu tatuaje. Nici chiar globul ocular nu a fost scutit de intervenții extreme; nu se știe ce anume și-a făcut, însă cert este că albul ochilor săi este acum negru complet.

Prima dată a intrat în Cartea Recordurilor în 2010 pentru această „bogăție inedită a sa”,

În 2012 a primit recordul mondial de deținere a celor mai multe modificări corporale.

Rolf Buchholz s-a obișnuit cu reacția trecătorilor de pe stradă, care întorc capul și-l privesc, unii ca pe o ciudățenie, alții ca pe diavol.

Chiar Rolf Buchholz a declarat: „Multă lumea crede că sunt diavolul, dar eu nu cred în diavol”; el nu crede în diavol, dar s-ar putea ca diavolul să creadă în el, să-l considere ca fiind de-al său.

Rolf Buchholz consideră că, pentru el, felul în care arată este ceva obișnuit: „Schimbările pe care le-am adus corpului meu sunt doar la exterior, nu m-au schimbat și pe mine. Eu am rămas aceeași persoană ca întotdeauna”.

Dar, în afară de el, nimeni nu mai crede că „felul în care arată el este ceva obișnuit”.

Belciug, în „râtul” porcului

Mulți tineri, și tot mai mulți copii, nu știu cum arată un porc și (cu atât mai mult) nu știu cum arată un taur. Aceștia nu au nici cea mai mică idee despre cum se punea un belciug în râtul porcului, și în nasul taurului, dar mai ales de ce.

Pe vremuri, la țară se punea „sârmă”, adică „belciug”, în „râtul”, în „ticul” porcului, pentru ca acesta să nu mai poată „râma”, adică să nu mai poată scormoni pământul cu râtul pe unde era ținut, sau pe unde umbla, din cauză că îl degrada, făcând-ul numai gropi.

„Belciugul”, care se introducea în râtul porcului, era din metal. Fără belciug în botul său, porcul făcea multe pagube. Având belciug (sârma) în nas, de câte ori porcul dorea să lovească sau să scormonească cu râtul, sârma din nas îi provoca dureri și porcul renunța.

Unele persoane, pentru a fi mai sigure că nu vor mai avea stricăciuni de pe urma porcului, îi puneau și câte două belciuge (sârme), câte unul în fiecare nară.

De fiecare dată când întâlnesc persoane care și-au pus un inel în nas (de care se simt foarte încântate), îmi aduc aminte, din timpul copilăriei, de ritualul introducerii belciugului în râtul porcului și, mai ales, de guițatul/grohăitul acestuia la durerile pe care le suferea.

În ziua de azi, un inel în nasul unei persoane, cunoscut și sub numele de piercing nazal, este considerat și purtat atât ca o bijuterie, cât și ca un semn de „modernism”.

Am auzit despre o persoană care avea un inel de aur în nasul său, la fel ca belciugul de aur pe care îl avea și porcul său de companie în râtul lui. Astfel, urâtul a devenit frumos și prostul fudul și modern.

Belciug, în nasul taurului

Taurii sunt animale masive, cu o forță fizică deosebit de mare, capabile să rănească grav sau să omoare și oamenii prin a-i împunge, a-i împinge sau a-i lovi.

Dintre toate animalele domestice, taurii sunt pe cât de imprevizibili, pe atât de periculoși pentru om.

Din cauză că foarte mulți tineri (și chiar persoane în vârstă) nu mai au noțiunile clare despre „taur” și despre „bou”, consider că sunt necesare următoarele precizări.

Taurul este animalul bovin, din specia taurinelor, de sex masculin (masculul), necastrat, apt pentru reproducere.

Fiind folosit numai pentru reproducere, taurul era foarte bine îngrijit și hrănit, pentru a fi cât mai fertil, cât mai viril, cât mai reproductiv, pentru a avea urmași cât mai sănătoși și productivi.

După ce taurul este castrat, adică după ce i-au fost extirpate glandele genitale, provocându-i sterilitatea, acesta nu mai este apt pentru reproducere, devenind „bou”, care este folosit numai pentru muncă, chiar și în situațiile în care este prost hrănit.

Deci, boul este un taur castrat, în general după vârsta de 10 luni, după ce acesta a atins maturitatea sexuală.

În timp ce în trecut aproape că nu exista gospodărie de țărani care să nu aibă doi boi (numai cu doi boi se poate ara, se poate trage căruța etc.), în prezent sunt tot mai multe sate în care nu mai există niciun bou, și cu atât mai mult vreun taur, fermele de bovine practicând inseminarea artificială.

În timp ce boul ajungea să fie „educat”, îmblânzit, ascultător și folosit permanent, mult și din greu, la diverse munci, taurul, care a fost și este un real pericol pentru sănătatea și chiar pentru viața oamenilor, nu știa ce este munca, el fiind numai bine îngrijit, hrănit și folosit într-un singur scop: să fie pus să facă sex cu vacile în scop de reproducere.

Pe vremea copilăriei mele (sfârșitul anilor ‘40) nu exista taur care să nu aibă belciug/inel în nas.

Și acum, pentru oamenii în vârstă de la țară, imaginea de taur este practic inseparabilă de inelul filetat prin septul nasului acestui animal foarte periculos.

Inelul este introdus prin septul nazal, zona dintre nări, și rămâne fixat acolo pe întreaga viață a taurului.

Prin sfoara legată de inelul montat în nasul taurului, manevrată de om, se permitea un control al animalului de către om, când taurul era scos afară din grajd, când era dus la păscut etc., dar fără ca riscul să dispară 100%.

Deci, inelul nazal se aplica la tauri ca mijloc de constrângere a acestora pentru evitarea accidentelor.

În satul Lăcrița din județul Olt, în anul 2018, un om vânjos de aproape doi metri pe care-l chema Rusu lu’ Mărgineanu, era la câmp cu vreo șapte-opt vaci și un taur „foarte bun”, ce nu dăduse niciodată vreun semn că ar fi periculos, fapt pentru care nu i s-a pus belciug în nas.

Fiind singur cu animalele pe câmp, nu s-a putut stabili în ce împrejurări acest taur așa-zis cuminte și-a atacat stăpânul, care a fost găsit mort acolo, pe câmp, autopsia confirmând moartea survenită prin lovirea sa de coarnele taurului.

Acum nu mai este nici un pericol pentru oameni din partea taurilor, deoarece în comune nu mai există nici măcar un singur taur.

De mai mulți ani, însămânţările la vaci se fac pe cale artificială, și nu numai la acestea.

Piercinguri pe corpul oamenilor moderni

Unele personae, care nu reușesc să devină cunoscute și apreciate ca oameni de succes prin puterea minții lor, își pun un inel  în nas, în buric, în sprânceană, în sfârcuri, în nas, în obraji sau în zonă intimă, în funcție de preferințele pe care le au și numai astfel ajung persoane „interesante”. Dar numai interesante, nu și apreciate saui admirate de oamenii decenți.

Deci, se poate lua în calcul acest aspect, ca motiv principal al unor femei și/sau bărbați care nu reușesc să se facă remarcați prin munca lor, sau să atragă atenția prin vreo realizare bună, când recurg la piercing, în special la cele care produc o „senzație-șoc” asupra celor care îi văd.

La fel ca în cazul femeilor, nici bărbații nu au limite, când vine vorba despre piercing: de la șiruri de inele de-a lungul glandului până la piercing în scrot. Unii bărbați își fac piercing în vârful penisului, atât vertical, cât și orizontal.

Există oameni care sunt dependenți de piercing-uri, așa sunt unii de droguri. Unii au chiar și 20-30 de inele în scrot. Nici femeile nu se lasă mai prejos. Unele își introduc inele în labiile mici, pentru a le extinde, și există persoane care exagerează masiv.

Piercing-urile merg până la practici extreme, inclusiv cu mari riscuri pentru sănătate și chiar pentru viața celor care recurg la purtarea lor.

Piercingul nazal, sau inelul nazal, este o formă de bijuterie corporală care se poartă în nas, de obicei în septul nazal sau în aripa nasului.

Acesta poate fi un cercel sau un stud, cu diferite opțiuni de materiale și modele.

Stud-ul este „o bijuterie sub forma unei bucăți de metal, piatră prețioasă sau alt ornament atașat la un ac sau o tijă care trece printr-un piercing în corp”.

În trecut, în comunitățile primitive, piercingul nazal avea semnificații culturale și religioase. În prezent, este o formă de expresie personală și decorativă.

Un piercing stud pentru nas constă într-un mic cristal fixat pe o tijă scurtă și dreaptă.

Tija trece prin perforația nazală și se închide, de obicei, cu un mic mecanism de siguranță pe partea opusă.

Stud-urile sunt disponibile într-o varietate largă de materiale, de la oțel chirurgical și titan, până la aur și argint, și pot fi încrustate cu o varietate de pietre prețioase sau semiprețioase.

Nu oricine are curaj să-și pună un piercing în cele mai diferite părți ale corpului.

Sunt persoane care vor ca toată lumea să știe că sunt îndrăzneți, dezinhibați și atrași de tot ce înseamnă artă corporală modernă, fapt pentru care își fac un piercing. Aceasta este considerată o formă modernă de manifestare a propriei personalități, de care nu le este frică, mai ales că procedura prin care trec este una destul de simplă.

Piercinguri pe corpul oamenilor moderni

O practică derivată este cea a limbii de șarpe. Procedura presupune crearea unui orificiu vertical în mijlocul limbii și introducerea unei mici baghete care are la capete câte o bilă.

Limba de șarpe este la modă în rândul adepților culturii gotice. Aceștia merg până la a-și cresta limba în două.

Iar pentru că medicii nu fac așa ceva, mulți își taie limba singuri sau își roagă prietenii să o facă.

Acești oameni sunt în căutare de altceva, de ceva nou, care să le aducă mai multă adrenalină decât un piercing „banal”. Multe studii au demonstrat că cei care recurg la piercing-urile extreme (până la sadism, masochism, sadomasochism etc.) au serioase probleme de natură psihică și/sau sexuală. Pericolul este mare și la persoanele care suferă de tulburarea de personalitate borderline și au tendințe de automutilare. Tulburarea de personalitate borderline, cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional, este un tipar pe termen lung de comportament anormal, caracterizat prin relații instabile cu alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile. Adesea are loc un comportament periculos și auto-vătămare. Acești oameni nu au nici o limită în a folosi lama de ras sau a se automutila cu diverse obiecte.

În primul rând este vorba aici de durere. Pe oamenii cu anumite boli psihice, durerea îi ajută, este un fel de terapie care îi face să iasă din anumite stări.

În multe cazuri particulare s-a ajuns la distrugerea unor nervi sau la infecții, care apar mai târziu.

Nefiind tratate rapid, bacteriile provocate de piercinguri pot ajunge în sânge, provocând complicații grave, precum endocardită, inflamația mușchiului inimii, sau chiar abcese la creier, cu grave riscuri pentru sănătate și chiar pentru viață.

Veriga în nări și zăbala între buze, în relatările din Biblie

Să nu se creadă că „modul de viață diavolesc” și „moda diavolească” au apărut târziu în istoria omenirii.

Viața diavolească a început chiar din Grădina Edenului, unde era și diavolul deghizat în șarpe, care a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul interzis (vezi Biblia, cartea Geneza, capitolul 3).

După izgonirea din Grădina Edenului a Evei și a lui Adam, viața diavolească a început pe pământ cu Cain, primul fiu al acestora, care a fost și primul om născut din oameni, acesta fiind și primul criminal din istoria omenirii, prin omorârea fratelui său Abel, total nevinovat. Deci, primul om de pe pământ născut din oameni a fost și primul criminal din istoria omenirii. Așa a început viața pe pământ.

Biblia este prima sursă care conține mai multe relatări despre „veriga în nas”, „veriga în nări”, „belciuge de nas”, „belciug în nări”, „zăbala între buzele tale”, „cârlige, de felul celor care erau puse în nările captivilor sau animalelor”, dintre care unele sunt redate în versetele de mai jos.

În Biblie aceste expresii sunt folosite:

1. Cu referire la diverse podoabe feminine, simbolizând favoarea și binecuvântarea; ca semn al bogăției și al alegerii unei femei ca soție; simbolizează demnitatea și onoarea conferite. În unele versete, veriga de nas este prezentată ca un obiect de preț, reflectând frumusețea și statutul social.

2. Pentru a relata pedepsele aplicate și mijloacele de control asupra dușmanilor aroganți: belciugele, zăbalele, cârligele erau puse în nările captivilor sau ale animalelor, iar de acestea erau prinse funii cu scopul de a controla și de a mâna victimele.

Expresiile „veriga în nări” și „zăbala între buze” apar în Biblie în următoarele două contexte principale:

În Biblie se găsesc următoarele versete, în care se relatează despre veriga în nări și zăbala între buze:

Geneza 24:47: „Eu am întrebat-o și am zis: «A cui fată ești?» Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.» I-am pus veriga în nas și brățările la mâini.”

Isaia 3:21: „inelele și verigile de la nas;”

Isaia 37:29: „Deci pentru că ești mânios împotriva Mea, și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit”.

Exod 35:22: „Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului”.

Ezechiel 16:12: „ți-am pus o verigă în nas, cercei în urechi și o cunună minunată pe cap”.

Ezechiel 19:4: „Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului”.

Ezechiel 19:9: „I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel”.