Autor: VASILICĂ MILITARU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 192

Statul român nu a demonstrat vreodată că reprezintă interesele românilor. A fost creat și există cu precădere pentru interesele strategice ale altora. Pentru poporul român, statul are rolul de jandarm sau poliţist.

Revoluţionarul domnitor Alexandru Ioan Cuza a fost grabnic detronat de către boierimea română aunci când acesta i-a afectat interesele. Cine era Statul la acea vreme, dacă nu acea boierime medievală veșnic flămândă? Doar boierimea controla și domnitorii vechilor provincii românești. Boierimea a cerut domn străin și România a avut… un rege german. A venit regele neamţ iar Statul s-a întărit, însă nu pentru români. Românii au devenit robii noilor migratori colonizatori, bancherii evrei. După ce fuseseră capturaţi de grecii îmbogăţiţi ai Fanarului. Statul a fost reprezentat de regele dictator Carol al II-lea, apoi de dictatorul militar Ion Antonescu. Au vrut românii vreun război cu U.R.S.S.? Nicidecum. Regimul lui Carol al II-lea, dimpreună cu savantul Nicolae Iorga, pe post de consilier regal, a cedat, în septembrie 1940, teritoriile către URSS, fără să tragă vreun glonte. Este adevărat că același Iorga l-a luat la rost pe Majestatea Sa pentru banii de pe timbrul de aviaţie tocaţi în partidele de pocker cu camarila regală și pe mofturile Lupeascăi.

Numai interesele Germaniei hitleriste au forţat regimul lui Antonescu să intre în război cu Marea Rusie bolșevizată. Rezultatul a fost catastrofal. După războiul pierdut în anul 1944, România și-a recuperat Nordul Transilvaniei doar din interese exclusiv rusești. Basarabia și Nordul Bucovinei au rămas anexate URSS-ului.

Statul a fost dintotdeauna preocupat de afacerile grupurilor de interese care au ajuns să-l conducă – partidele politice indeferent de culoare. Câtă lume își mai amintește de afacerea Škoda? Un contract pentru înzestrarea Armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament din Cehoslovacia. După trei ani de la semnarea contractului a izbucnit scandalul despre o șpagă de 25 milioane de lei încasată de politicienii ţărăniști. Manevra de a-l acuza pe Iuliu Maniu, în anul 1935, a eșuat în urma contraacuzelor liderului ţărănist aduse la adresa camarilei regale coordonată de amanta evreică a lui Carol al II-lea.

Cui a folosit procesul de românizare pentru care astăzi România este acuzată de antisemitism și Holocaust?

Eugen Cristescu, fostul șef al Serviciul Special de Informații, dezvăluia în timpul interogatoriului din proces, mecanismul afacerilor oneroase ale politicienilor din PNL și PNŢ care camuflau capitalul evreiesc prin firme românești: „Penetrația capitalului german în România (s-a făcut) printr-o serie  întreagă de societăți și firme comerciale, în care foarte mulți oameni politici români din aceste partide politice. În ceea ce privește capitalul, d-le Președinte, ca să completez să se cerceteze cine a făcut…, cine a profitat mai mult de românizare și cine a profitat mai mult de camuflajul întreprins prin evrei și atunci se va ști, în amănunt, și se vor găsi nume foarte multe din aceste două partide politice“. (Procesul Mareșalului Ion Antonescu, op.cit., p.323).

Aceste combinaţii economico-financiare cu capital evreiesc s-au făcut în urma înţelegerii secrete dintre Ion Antonescu și Wilhelm Filderman, președintele Federației Uniunilor de Comunități Evreiești din România, în chestiunea marilor afaceri evreiești. Acesta declara în timpul Interogatoriului: „Și am convenit atunci cu domnul Filderman spunându-i – propunerea a venit de la mine – să luăm evreilor bogaţi casele și bunurile rurale, unde nu erau angajaţi lucrătorii evrei, și să le lăsăm tot ce era productiv – bunurile comerciale și bunurile industriale – pentru ca acolo să poată să se plaseze toţi evreii care erau daţi afară, pentru că nu-i mai primeau nici funcţionarii, nici alelalte instituţii. Și atunci pot să continue să trăiască (…). Domnul Filderman a acceptat acest lucru, domnule Președinte“. (Procesul Mareșalului Ion Antonescu, Documente I, Editura Saeculum Lo., Editura Europa Nova, București 1995, p.193).

Țărăncile românce duceau greul muncilor agricole, în timp ce bărbaţii lor români erau mobilizaţi și trimiși pe front. În același timp, bărbaţii evrei scoteau adeverinţe medicale false pentru a se sustrage de la munca obligatorie instituită de Antonescu, care nu i-a trimis drept carne de tun pe front, așa cum a făcut cu soldaţii români. Urmașii evreilor de-atunci primesc pensii pentru Holocaust din taxele și impozitele plătite de urmașii celor care au murit pe front pentru recuperarea teritoriilor românești… nerecuperate.

Statul criminal a exterminat elita românească în închisorile comuniste. Nici măcar politicienii n-au făcut pușcărie pentru hoţiile lor, ci pentru că se opuneau comunismului. În schimb, sute de mii de legionari au fost închiși, prigoniţi și uciși pentru îndrăzneala de a-și fi iubit Neamul și de a crede în Dumnezeu.

„Ceaușescu și-a iubit Țara, dar nu și-a iubit Poporul“, spunea zilele acestea un actor român. Câtă dreptate are! Deși a industrializat România și a achitat datoria externă, Poporul român nu a dus-o bine pe timpul lui Ceaușescu. Menţinerea statului socialist s-a făcut pentru interesele unei elite de Partid, prin teroarea poliţiei politice a Securităţii. Victoria Socialismului a fost plătită cu sacrificii tot din partea românilor. 

Revoluţia din decembrie 1989 a readus România la stadiul de la sfârșitul celui De-al Doilea mondial. Retrocedări oneroase tot pe spatele Poporului român. Afacerile dubioase și creditele neperformante, ajunse la dimensiuni colosale, au servit o altă elită îmbogăţită și nicidecum bunăstarea românilor. Să nu mai vorbim de pretenţiile recuperatoare ale unei etnii migratoare pe teritoriile românești.

Acum Statul vrea să închidă – a câta oară în Istorie? – definitiv gura românilor. Legea Vexler ne-ntoarce în epoca stalinistă când milioane de români au fost persecutate pentru crima de a fi etnic român.

Fals. Nu Coldea sau Kovesi sau Băsescu au creat Statul paralel. Ei au fost Statul, așa cum Statul este acum Nicușor din tribul lui Dan cu toată șhleata lui de pro-europeni. În fapt, o gașcă nouă de fripturiști. Și nu, să nu credeţi cumva că Statul ar fi fi fost altul dacă suveraniștii lui Georgescu veneau la Putere. Nicidecum. Statul rămânea Statul iar Poporul plătea borcanele sparte de politicieni. Cine altcineva, dacă nu poporul român, va plăti datoria Statului, de peste 200 miliarde de dolari?

Nu există Statul paralel ci doar Statul dictatorial, Statul militar, Statul criminal, Statul poliţienesc, Statul mafiot, Statul românofob. Aniversăm 166 de ani de dominaţie a Statului naţional peste un Popor român. Nimic mai mult. Un Stat care să încheie un contract de administrare cu Poporul său, care să răspundă pentru greșelile și actele oneroase săvârșite în dauna Poporului său, care să consulte Poporul la fiecare miliard de euro împrumutat și în cazul implicării României în războaie, nu o să fie prea devreme. Poporul trebuie să se trezească din adormire, dacă dorește să fie reprezentat de un Stat românesc.

Poate că nu întâmplător Imnul naţional răsună prin noaptea Istoriei: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani!“. Statul tiran trebuie exterminat de Poporul suveran și nu viceversa, cum se încearcă acum.