Autor: NAGY ATTILA-MIHAI
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr.116
Omul este definit de o gândirea magică și de o gândire eshatologică. Amândouă se contopesc în ceea ce numim progres. Progresul înseamnă că oamenii supuși acestui proces au scăpat de sub control și voi explica îndată de ce.
Sursa progresului e lumea arhetipală a inconștientului colectiv. Progresul înseamnă că omenirea e posedată, în mod magic, de acest inconștient colectiv. Când vorbim de progres nu ne dăm seama de legăturile sale cu inconștientul colectiv și de faptul că ideile, bune sau rele, se creează acolo și pornesc tot de acolo.
Problema inteligenței artificiale, a digitalizarii, a robotizarii, se naște din inteligență/rațiunea, ruptă total de inconștientul colectiv, păstrând legătura numai prin conținuturile sale distructive.
Înțelepții chinezi cunoșteau de acum 2.500 de ani pericolul mecanizării asupra omului. Într-o povestire veche se relatează că un înțelept scotea apă din fântână cu o funie și o găleată. Un trecător binevoitor îl sfătuiește să construiască un aparat mecanic cu scripete care să-i ușureze muncă. Înțeleptul refuză, argumentând că, dacă construiește așa ceva, devine și el un aparat mecanic.
Povestirea e în rezonanță cu afirmația lui Nicu Ciobanu din articolul său „Omul digitalizat și era post-umanului”, apărut în Certitudinea nr. 110: „Odată cu apariția internetului, prin tehnologia digitală, care se infiripă în fiecare respirație, astfel încât ne identificăm cu ea într-un mod absolut miraculos, devenim dependenți, începem să gândim digital”. Articolul analizează tema inteligenței artificiale, a digitalizării, în privința tuturor pericolelor. Lipsește însă, din articol, aspectul cel mai important, care rezultă din povestea înțeleptului, anume că fântâna simbolizează inconștientul colectiv, cu care face legătura o simplă funie. Prin instalarea funiei pe un aparat mecanic, prin complexitatea acestuia, se anulează simplitatea funiei care, simbolic vorbind, realizează comunicarea dintre conștient și inconștient, comunicare pe care aparatul o blochează.
Progresul, până azi, a însemnat creșterea deficitului de comunicare între conștient și inconștientul colectiv. Digitalizarea/robotizarea ar însemna un blocaj aproape absolut, făcând loc doar comunicării distructive între conștient și inconștient, omul devenind posedat total de forțele distructive magice ale inconștientului colectiv.
Rolul conștiinței nu este de a deveni scop în sine, rupt de inconștient. Scopul conștiinței este de a comunica cu inconștientul său colectiv, aducând la lumină conținuturi din acest inconștient colectiv, pentru realizarea totalității spirituale a omului, neamului și lumii. Existăm în lume datorită acestei realizări a plinătății. Pe care, dacă nu o realizăm, ne distrugem singuri, prin haos. Lumea pe care o construim prin digitalizare/robotizare, prin inteligență artificială, nu este decât un gol ontologic. Omul se simte amenințat de inconștientul său colectiv și, ca o formă de autoapărare, construiește civilizația artificială. Crede că, dacă fuge de inconștient, refulandu-se în tehnologie, va scapă. Refularea crește însă presiunea în inconștient, ceea ce face să crească și pericolul exploziei din inconștient. Jung zicea că bombele de la Hirosima și Nagasachi sunt, de fapt, explozii ale inconștientului colectiv. Magia progresului va exploda! În final, problema complexității digitalizarii/robotizarii/inteligenței artificiale se rezumă la ideaa simplității funiei, prin care omul poate realiza comunicarea dintre conștient și inconștient. Complexitatea îi blochează comunicarea. Aceasta este, de fapt, chiar esență problemei civilizației noastre. Suntem prea bogați în tehnologie și nu mai avem acces, prin urechea acului, la propriul nostru inconștient.
