Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 198
„Monumentul Ostașului Român” de la Carei, realizat de Vida Gheza
Pe 25 octombrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Forţelor Armate din România.
25 Octombrie 1944 a fost data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie hortystă. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata Română a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.
Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).
La 25 OCTOMBRIE 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazda de pamant romanesc aflata sub ocupatia hortysta, incununand astfel lupta si jertfa zecilor de mii de combatanti pentru eliberarea Ardealului. Lupta fusese inceputa in Carpatii Orientali, chiar in noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat intreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refacandu-se in partea de Vest adevaratele hotare de stat ale Romaniei.
Armata română a angajat, între 1 septembrie – 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (cu 100.000 militari mai mulți decât prevederile convenţiei de armistiţiu).
Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari (morţi, răniţi şi dispăruţi). În cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localităţi, între care 8 oraşe. Inamicului i-au fost provocate 11.434 pierderi (prizonieri şi morţi număraţi). În total, pe întreg teritoriul României inamicul a înregistrat din partea trupelor române 72.937 pierderi…
Armata română a avut un prestigiu uriaș în rândul aliaților noștri din toate timpurile, dar și în rândul inamicilor. Acest prestigiu a fost întreținut, până la așa-zisa revoluție din decembrie, și prin numărul efectivelor. Înainte de 1990, Armata Română avea circa 300.000 de militari activi, din care trupele de uscat erau aproximativ 140.000. Nu există date publice ușor accesibile care să precizeze exact numărul generalilor în 1989, dar se știe că gradul de general se obținea foarte greu.
Astăzi, România are o armată de aproximativ 70.000 de militari și aproximativ 110 generali, ceea ce înseamnă un general la 630 militari. Cam mulți generali și cam puțină armată!…
Un colonel în rezervă spunea cu amară ironie, nu cu mult timp în urmă, că astăzi, cu armata pe care o avem, nu putem apăra nici măcar un coteț. Era o exagerare, desigur, dar oricum, cu efectivele existente, abia umplem stadionul Olimpic din Kiev. Noroc că se află în România suficiente trupe NATO care să compenseze diferența. Doar că nu știm exact pe cine apără și împotriva cui. Poate pe ucraineni împotriva rușilor…
Cred că data de 25 Octombrie devine din ce în ce mai pregnant, Ziua fostei Armate Române…
CERTITUDINEA
