NATO nu apără popoarele,

ci le împinge la războaie!

Grupul pentru România a atras atenția în mod repetat asupra gravelor riscuri de securitate pe care conducerea politico-militară iresponsabilă a României le provoacă țării și poporului român prin implicarea în războiul din Ucraina.

Recent, GpR a luat act cu indignare față de decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării, organism nereprezentativ, compus din adevărate slugi ale unor interese străine potrivnice României, de a „dona” Ucrainei un sistem de rachete „Patriot”, achiziționat cu suma de un miliard de euro din SUA.

Pe site-ul Administrației Prezidențiale a fost postat, la finalul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării (ce ironie a denumirii!) desfășurată la data de 20 iunie la Palatul Cotroceni și condusă de Președintele României, Klaus Iohannis, o informare de presă care a reținut, printre altele, faptul că:

,,România a sprijinit Ucraina încă de la începutul izbucnirii conflictului, fiind înțeleasă situația dramatică mai ales din perspectiva asigurării sistemelor defensive esențiale în contracararea agresiunii declanșate de Federația Rusă, care lovește zonele urbane și infrastructura critică a țării vecine.

 Ministerul Apărării Naționale a prezentat Consiliului Suprem de Apărare a Țării o analiză detaliată privind situația operaționalizării celor patru sisteme PATRIOT, derularea programului de înzestrare cu celelalte trei sisteme, importanța operațională a acestora la nivel național și aliat, precum și impactul generat de un eventual transfer al unui sistem.

Având în vedere deteriorarea semnificativă a situației de securitate în Ucraina, ca urmare a atacurilor constante și masive ale Rusiei asupra civililor și a infrastructurii civile, mai ales asupra celei energetice, precum și consecințele regionale ale acestei situații, inclusiv asupra securității României, în strânsă coordonare cu Aliații, membrii Consiliului au decis donarea către Ucraina a unui sistem PATRIOT.

Această donare se face cu condiția continuării negocierilor țării noastre cu Aliații, în special cu partenerul strategic american, în vederea obținerii unui sistem similar sau echivalent, care să răspundă nevoii de asigurare a protecției spațiului aerian național, de modernizare a Armatei României și de asigurare a interoperabilității cu sistemul NATO, fiind, totodată, necesară identificarea unei soluții temporare de acoperire a vulnerabilității operaționale astfel create.

Decizia s-a bazat pe o evaluare tehnică aprofundată a autorităților române, fiind luate toate măsurile pentru eliminarea riscului de creare a unor eventuale vulnerabilități pentru România. În același timp, vor continua discuțiile cu aliații astfel încât apărarea aeriană a țării noastre să fie în continuare consolidată.

Poziționarea României este și va continua să fie fără echivoc în susținerea multidimensională a Ucrainei, alături de comunitatea internațională, în dreptul său legitim la autoapărare în fața agresiunii ilegale și neprovocate a Rusiei”.

Această decizie aberantă juridic implică consecințe dezastruoase pentru România.

Analiza acestui act nesăbuit comportă o serie de constatări grave.

Din punct de vedere juridic, sistemul de apărare Patriot este un bun aflat în proprietate publică, inalienabil, care nu se află în circuitul civil, motiv pentru care nu  se poate dispune de el. Constituția României statuează la art. 136 că: 

      ,,(1) Proprietatea este publică sau privată.
       (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
        (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
         (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
         (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

          De asemenea, potrivit art. 1229 Cod Civil, ,,numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale”. La rândul ei, donația este un act cu titlu gratuit, realizat în anumite condiții de formă și fond, prin intermediul căruia una dintre părți își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept, mărind patrimoniul unei alte părți, fără a urmări să primească altceva în schimb. Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu poate dispune asupra unui bun aflat în proprietate publică de interes național, motiv pentru care decizia de ,,a dona”  Ucrainei sistemul de apărare Patriot este una vădit  nelegală.

2)      Printr-o asemenea livrare de armament uneia din țările beligerante, România se implică și mai tare, în mod direct în război, ceea ce este grav, nelegitim, crimă împotriva poporului și cu urmări catastrofale pentru țară.

3)      Această „donație” reprezintă nu doar o încălcare grosolană a Constituției României, fapta întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de Înaltă trădare, reglementată de art. 398 Cod Penal, infracțiune  care reține că: ,,Faptele prevăzute  în  art. 394-397, săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem  de  Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de Înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

          Pe de altă parte, art. 394  alin. 1 lit. b Cod Penal, prevedere la care face trimitere art. 398 Cod Penal, reține ca alternativă a infracțiunii de Trădare și ,,subminarea… capacității de apărare a statului”. 

          Prin urmare, măsura nelegală și aberantă adoptată de Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, un organism nelegitimat juridic să adopte măsura ,,donării” unuia dintre cele mai importante sisteme de apărare a țării, prin coroborarea dispozițiilor penale amintite mai înainte, constituie conținutul constitutiv al infracțiunii de Înaltă trădare. 

În ultimii ani de zile, pensiile militarilor au fost afectate prin neactualizare. Acest fapt a creat mari nemulțumiri în rândul militarilor în rezervă și retragere, dar și în rândul militarilor activi, care nu mai văd cariera militară ca fiind una acceptabilă și demnă de a fi îmbrățișată. Tinerii absolvenți de gimnaziu nu se mai îndreaptă către liceele militare. În 2023, pentru prima oară în istoria României, nu s-au ocupat toate locurile la liceele militare. Unii absolvenți ai liceelor militare renunță la continuarea carierei în academiile de profil și se îndreaptă către studii civile. Toate acestea, ca și altele, asupra cărora nu ne mai oprim, afectează și ele grav securitatea națională a României. Pensiile militarilor, ca și salariile multora dintre ei sunt ținute la un nivel scăzut sub motivația lipsei banilor, dar statul român, așa eșuat cum s-a autodeclarat, își permite să facă o donație de un miliard de euro.

Implicarea României alături de Ucraina contravine interesului național românesc și din punct de vedere al istoriei României. Ucraina a fost un stat dușmănos față de România în perioada istoriei contemporane. După preluarea puterii de către iudeo-bolșevici în Ucraina, conducerea Ucrainei a urmărit alipirea Basarabiei și a acționat militar în această direcție. După Al Doilea Război Mondial, Ucraina a solicitat conducerii Uniunii Sovietice alipirea Nordului Bucovinei, Ținutului Herța și Sudului Bucovinei la Ucraina. În teritoriile românești ocupate de Ucraina, populația Românească a fost grav asuprită, discriminată, epurată național și politic. De asemenea, în perioada ocupației militare sovietice a României (1944-1958), majoritatea consilierilor politici sovietici din România și din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost evrei și ucraineni, deghizați în ruși, care s-au ilustrat prin promovarea terorii antiromânești. În timpul războiului de pe Nistru din anii 1992-1994, dintre românii basarabeni și separatiștii din Transnistria, Ucraina a trimis două batalioane împotriva românilor. După anul 2014, când, în urma unei lovituri de stat orchestrată de servicii secrete ale unor țări din NATO, puterea la Kiev a fost integral acaparată de kazaro-evrei supuși bancherilor kazaro-evrei din SUA, persecuțiile împotriva etnicilor români, a limbii române, a învățământului din limba română și a respectării drepturilor naționale românești s-au agravat. Toate acestea sunt temeiuri suficiente pentru ca România să nu se implice DELOC alături de Ucraina. Străinii stăpâni ai conducătorilor politico-militaro-informativi ai României care ne împing în acest război nu sunt partenerii noștri, cum se declară, ci adevărați dușmani, care, pe lângă faptul că ne jefuiesc țara, ne supun unor riscuri de securitate fără seamăn.

Acești „parteneri” nu apără popoarele, ci le împing în războaie. De altfel, privind cu atenție ceea ce se întâmplă în Ucraina, se vede cu ușurință că actuala conducere kazaro-evreiască, deghizată în grup naționalist ucrainean, distruge etnia ucraineană. Etnicii ucraineni mor cu sutele de mii în război, milioane de ucraineni au părăsit și continuă să părăsească Ucraina și se topesc în lumea occidentală. Baza materială acumulată în lunga perioadă sovietică prin munca poporului ucrainean este distrusă de bombardamente. Conducerea kazaro-evreiască a Ucrainei a înstrăinat proprietățile statului către familia kazaro-evreiască Rothschild, zeci și zeci de milioane de hectare din cel mai bun pământ al Ucrainei au fost preluate de diverse companii evreiești. În această perioadă de război, companiile străine jefuiesc Ucraina la sânge. Uciderea a zeci de mii de etnici ruși de către naționaliștii ucraineni, în estul Ucrainei, după anul 2014, persecutarea etniei ruse și politica antirusească și de aservire față de NATO și UE a liderilor kazaro-evrei ai Ucrainei, a făcut ca vechile regiuni locuite majoritar de etnici ruși în estul și în sudul țării să se desprindă de Ucraina și să se unească cu Federația Rusă.

În timp ce regimul kazaro-evreiesc din Ucraina persecută etnicii români și îi trimit la moarte în prima linie a frontului, conducătorii antiromâni de la București, în frunte cu președintele minoritar etnic al României, sprijină regimul de la Kiev, care nu va decide nimic când se vor lua marile decizii la scară planetară. În schimb, conducerea României adâncește ruptura dintre România și Rusia, supraputerea care va avea cuvânt decisiv la tratativele cu care se va încheia pacea.

GpR crede că este necesar ca tot mai mulți patrioți români să militeze pentru pace și neutralitatea României. Exemplul Ungariei, care, printr-o politică performantă a obținut asigurarea că i se va permite de către NATO să nu se implice în războiul dintre NATO și Rusia, trebuie să fie unul de urmat și de România.

Președintele României, care își asumă deciziile distrugătoare pentru țara noastră, nu este român și nu are urmași. După el, Potopul!

GpR face un apel către membrii Parlamentului României ca pentru nici un motiv să nu voteze „donația” ilegală a unui sistem de rachete „Patriot” către Ucraina. GpR știe că diriguitorii din umbra deasă, neagră și murdară a României vor încerca să profite de interesele parlamentarilor de a fi repuși pe liste în această vară, pentru a ocupa un nou post de parlamentar în legislatura viitoare. GpR face apel la nevoia de maximă personalitate și patriotism care să blocheze proiectele distrugătoare ale conducerii României.

GpR s-a adresat prin acest comunicat opiniei publice din România și clasei politice, cu deosebire după ce a constatat că discuțiile din spațiul public pe tema „donației” către Ucraina ocolesc realitățile prezentate în rândurile de mai sus.

GRUPUL PENTRU ROMÂNIA