Autor: VASILICĂ MILITARU
Parlamentul României a declarat, prin Legea 127/2017, data de 14 Mai – Zi Națională de Cinstire a Martirilor din temnițele comuniste. Din păcate, același Parlament al României – dar cu altă componență – a legiferat aceeași dată, 14 mai, ca Zi a Solidarității și Prieteniei dintre România și Statul Israel, prin Legea 86/2024. De ce această nefericită și insidioasă suprapunere? Nu se putea găsi altă soluție? În contextul pe care vom încerca să-l ilustrăm, promulgarea Legii 86/2024 reprezintă o sfidare și o insultă la adresa noastră, ca români, pe de o parte, și o dezonorantă umilință a Parlamentului României, pe de altă parte.
În ziua de 14 mai, mai exact în noaptea de 14/15 mai 1948, s-au efectuat cele mai multe arestări din istoria României. Aparatul de stat comunist, cu o sorginte iudeo-bolșevică, a ordonat arestarea a peste 14.000 de români acuzaţi că ar fi legionari sau presupuşi membri ai Mişcării Legionare. Urmare a anchetelor inumane ale poliţiștilor și jandarmilor, prin bătăi cumplite și schingiuiri, au fost smulse denunțuri care au generat valurile altor zeci de mii de arestări, până în anul 1959. Unii dintre românii arestaţi în acea noapte fatidică au executat 16 de ani de închisoare fără să fi ucis, violentat sau calomniat pe cineva vreodată. Niciun etnic român, din Frăţiile de Cruce, nu a atacat în acele vremuri postbelice vreun etnic evreu. Însă stigmatul de „criminali antisemiţi“ se perpetuează până în zilele noastre.
Răzbunarea iudaică „dinte pentru dinte“ și „ochi pentru ochi“ a fost aplicată unor oameni nevinovaţi. La fel cum niște evrei nevinovaţi căzuseră victimă furiei anti-bolșevice antonesciene. Mii de legionari au fost masacraţi sau au murit în închisorile și lagărele comuniste, între anii 1948 – 1964, în urma anchetelor brutale, condițiilor inumane de detenție și a pedepselor aplicate de gardienii angajați ai Statului român. Rezultatul reeducării demenţiale a studenţilor de la Piteşti a fost de 64 de morţi şi 250 de bolnavi de tuberculoză pulmonară.
Reamintim că în aceeași zi de 14 mai a anului 1948, statul Israel și-a declarat independenţa. Mișcarea Sionistă și-a atins ţelul prin constituirea statului Israel, iar peste 400.000 de evrei trăitori în România acelui an vor renunţa treptat la cetăţenia română pentru a se stabili pe pământul lor strămoșesc, promis de Yahweh – Dumnezeul lui Israel.
Iată ce declara prim-ministrul David Ben Gurion, cel care a citit declaraţia de independenţă, „Avem dreptul la Palestina ca națiune, nu ca minoritate. […] Noi avem dreptul la Palestina, nu arabii. Din punct de vedere moral, ar trebui și putem folosi toate mijloacele pentru a zdrobi opoziția arabilor […] Când ne atacă, avem dreptul să ne apărăm și, dacă este necesar, să vărsăm sânge“. În același timp, legionarii lui Codreanu erau acuzaţi de extremism pentru că afirmau identitatea etniei românești între celelalte etnii minoritare.
Atacând atât în afara granițelor alocate unui stat evreu, cât și în interiorul acestora, sioniștii alungaseră aproximativ 300.000 de palestinieni din patria lor până la declararea statului Israel, în mai 1948. Milițiile lor atacau peste tot, ucigând, masacrând și practicând epurări etnice, și cu toate acestea Ben-Gurion se prefăcea nedumerit. Privind de la un balcon din Haifa, nu putea înțelege fuga refugiaților de pe strada de dedesubt, dar „dacă vor să plece, de ce i-ați împiedica“.
Ben-Gurion a încercat să ascundă acest fapt, dar, în calitate de comandant general al forțelor sioniste, a fost responsabil pentru epurarea etnică a Palestinei în 1948. El a aprobat chiar și uciderea femeilor și copiilor în astfel de acțiuni și a lăudat modul în care sioniștii vor aborda lumea arabă: „Vom bombarda Port Said, Alexandria și Cairo și așa vom pune capăt războiului, achitând conturile strămoșilor noștri cu Egiptul“.
Evreul Ben Gurion este slăvit ca erou în Israel, în timp ce românul Ion Antonescu este declarat criminal inclusiv de către prezindenţiabilii cu etnii incerte din România.
Pe vremea când evreii din Israel aplicau „curăţirea terenului“ prin masacrarea și alungarea palestinienilor din teritoriile stăpânite de ei de mii de ani, etnicii români care luptaseră pe Frontul de Est împotriva Uniunii Sovietice, erau declaraţi „dușmani ai poporului“ și „trădători de ţară“. Se pare că numai evreii și rușii au dreptul să-și iubească ţara lor Sfântă, Israelul, respectiv Rusia, și să ucidă după bunul lor plac pentru eliberarea acestora. Etnicii români sunt și astăzi declaraţi „criminali fasciști“ pentru că-și doresc recuperarea teritoriile sacre ale românităţii, Basarabia și Bucovina de Nord stăpânită de ucraineni.
Diana Șoșoacă, politicianul care a îndrăznit să pună în discuţie acest deziderat românesc, a fost marginalizată din viaţa politică de mass media alogenă și de clasa politică trădătoare. Revoltată de arborarea drapelului statului Israel în Parlament, fix în data de 14 mai 2024, aceasta a clamat de la tribuna plemului reunit: „Astăzi, trebuia în primul rând să comemorăm, conform Legii 127 din 2017, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. În timp ce noi am salvat peste 400.000 de evrei în al Doilea Război Mondial, iudeo-bolşevicii au omorât peste 800.000 de români în temniţele comuniste […]. Avem zi naţională a Israelului deşi, atenție, noi am recunoscut Statul Israel în 11 iunie 1948. De ce a trebuit să o instituiţi pe 14 mai, când este Ziua celor omorâţi în temniţele comuniste? Ruşine Parlamentului României. Trădătorilor!“, a acuzat Diana Ivanovici Şoşoacă. După discursul ofensator al deputatului Silviu Vexler, la adresa românilor, Șoșoacă a strigat cu hotărâre„Trăiască Garda! Trăiască Garda!“. Senatoarea româncă a fost acuzată de extremism și antisemitism pentru rostirea salutului românesc „Trăiască Legiunea și Căpitanul“, în timp ce deputatul evreu Silviu Vexler a fost validat democratic după rostirea Jurământului solemn din același Parlament al României, încheiat cu salutul iudaic „Am Israel hai!“.
Diana Șoșoacă avea dreptate. În Casa Poporului se săvârșea actul de batjocorire a jertfei unei generaţii de români pentru idealurile lor naţionaliste. Criminalii românofobi ai anului 1948 erau ridicaţi în slăvi de actualii co-religionari ai lor rasiști. De peste un mileniu, numai ei se autoproclamă veșnicele victime ale „animalităţii“ goym. Răzbunarea biblică, propovăduită de Cultul Mozaic al cărui șef este Silviu Vexler, a fost aplicată ca la carte. Ca la cartea Tanakh. Trădătorii de Neam și Ţară au executat comanda de interzicere a Dianei Șoșoacă la conducerea României. Definitiv și irevocabil. La fel s-au petrecut lucrurile cu etnicul român Călin Georgescu, care îndrăznise să rostească în public numele lui Corneliu Zelea Codreanu. Curat kosher! Alte câteva loturi de români au fost executate de procurorii zeloși ai coloniei pentru participarea la pomenirea morţilor de la Tâncăbești. Câtă libertatea religioasă garantată prin Constituţie!
Consecinţele trădării din 14 mai 2024 le vedem astăzi, când doi indivizi cu origini etnice eterogene și incerte, dar cu cetăţenie română certă, se pretind deopotrivă salvatorii… românilor, a cetăţenilor români. Etnia românească a fost scoasă în afara legii și este exterminată sistematic, pe motiv că este extremistă și legionară. O veritabilă mascaradă suveranisto-globalistă cu iz profund românofob. Vă rog să treceţi în Calendar ziua când vreunul dintre pretendenţii la conducerea României va merge să aprindă o umilă lumânare la Monumentul martirilor de la Aiud sau la Memorialul de la Sighet. Deocamdată am văzut cozi imense numai la Memorialul Holocaustului și la aprinderea menorei iudaice (sfeșnicul cu 7 braţe). În această stare de incertitudine identitară, să ne păstrăm credinţa în Dumnezeul creștin, unită cu dragostea de Neamul nostru strămoșesc, adică românesc, așa cum a fost mărturisită de martirii legionari. Totodată să-i cinstim cum se cuvine, aducându-le laudă veșnică „Bucuraţi-vă, Sfinţilor martiri şi mărturisitori şi Sfintelor mărturisitoare ce-n temniţe sufletul Neamului românesc aţi înviat!“.
