DAN CRISTIAN IONESCU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 104

Avem de curînd o lege numită popular „antițigănească”. Nu fiindcă ar fi împotriva țiganilor, ci dimpotrivă – dar așa a ajuns cunoscută. Precizez că nu am citit-o fiindcă de mult timp îmi este silă să citesc legile votate de parlament, pe fond toate împotriva poporului roman iar din punct de vedere juridic redactate de imbecili siniștri și lipsiți de cele mai elementare cunoștiințe ale tehnicii legislative.

Plecînd de aici, voi face o serie de comentarii.

Eu știam, din fragedă copilărie, de „țigani” (sau„ghifți”, cum se spunea în aromână în casa mea). M-am trezit după 1990 că acest termen este peiorativ, este jignitor, trebuie să îi numim „romi”. Nu, nu este nici peiorativ, nici jignitor, este termenul consacrat în limba română din timpuri imemoriale. Peiorativ și jignitor ar fi „cioară”. Se ajunsese la glume despre cum trebuie să redefinim mușchiul țigănesc sau „Țiganiada” lui Ion BudaiDeleanu. Îmi este teamă că această schimbare lexical urmărește altceva – ca întotdeauna, ceva antiromânesc.

Cuvîntul„țigan” nu are nimic peiorativ. Dar cuvîntul „țigănesc” are, într-adevăr, adesea, conotații negative. Dar nu din cauza noastră, ci din cauza lor.

M-am născut într-un cartier în care majoritari eram români, evrei și țigani. Cu timpul, evreii dispăreau plecînd în Israel. Țiganii, în schimb, se înmulțeau – nu știu de unde apăreau, dar umpleau casele abandonate. Cu evreii nu aveam nici o problemă, eram prieteni cu toții, fără să conteze originea. Cu țiganii însă, aveam probleme.

Cînd mă duceam la școala generală, la poartă ne așteptau niște țigani care ne buzunăreau și ne luau pachetul cu mîncare și, dacă găseau, ceva monezi. Nu știu ce făcea miliția, dar pe atunci nici nu mă întrebam asta. Pe la începutul anilor ’60 am învățat jiu-jitsu (țiganii nu știau despre așa ceva) și mi-am dat seama și de forța pumnului meu – nu am mai avut probleme, căpătasem respectul lor, mai ales după ce am fost la un pas să îl sugrum în cravașă pe Radu Costel, șeful bandei.

Între 1975-1981 am fost procuror. Pe vremea aceea, cînd trimiteam în judecată un inculpat, în rechizitoriu se menționa nu numai cetățenia (română) dar, cînd era cazul, scriam în paranteză și „țigan”. Aceasta folosea pentru statistică, iar statistica folosea la luarea măsurilor de prevenire. Astăzi, aceste statistici sunt interzise, întrucît sunt incorecte politic. Pot să vă spun că, în imensă majoritate, pe timpul lui Ceaușescu, hoții de buzunare erau țigani. Nu cred că între timp situația s-a îmbunătățit (în favoarea țiganilor).

Cînd, în 1987, am fost demolat, am ajuns vecin perete în perete cu un țigan. Făcuse închisoare pentru furt, dar după eliberare nu a mai furat decît nevasta țigancă a unui alt țigan, după care am ajuns vecini. Își vedea de familie, se angajase la ICRAL, iar pentru un ban în plus se ocupa și de problemele din bloc legate de instalații. Am fost în relații excelente. De cîte ori aveam nevoie de ajutor, apelam le el – și, desigur, invers.

Indiscutabil, există mulți țigani cinstiți și muncitori. Există mulți țigani intelectuali, cu merite în dezvoltarea României. Există chiar domenii în care țiganii excelează. Și există țigani patrioți. Dar eu mă refer la țiganii criminali, la țiganii hoți. Apărați de noua miliție, fie fiindcă polițiștii sunt timorați, fie fiindcă sunt corupți.

În noaptea de 6/7 aprilie1991, în Bolintin Vale, unde țiganii jefuiau tot, de la animalele și păsările din curțile localnicilor, pînă la recoltele de pe cîmp sau din grădini (poliția socotea că așa este democratic), un student român este înjunghiat mortal de un țigan, fiindcă refuzase să îl ia cu mașina. Revolta cetățenilor a izbucnit, dar a fost considerată împotriva etniei țigănești. Nu, a fost împotriva unor hoți pe care poliția îi lăsa să fure nestingheriți.

La 20 septembrie 1993, în comuna Hădăreni (jud. Mureș) izbucnește un conflict. După jigniri, bătăi, furturi, tâlhării și violuri săvîrșite de țigani, la care poliția nu riposta, crezînd și aici probabil că astea țin de democrație, a fost înjunghiat mortal un tînăr român. Românii au ripostat, s-au răzbunat. CEDO a considerat că acțiunea nu a fost împotriva unor criminali ci împotriva unei etnii.

În ziua de 9 ianuarie a.c., tot în Bolintin Vale, un alt șofer roman este ucis cu o lovitură de piatră în cap de un țigan. Ei, bine, această nouă crimă m-a determinat să scriu articolul de față.

Țiganii ne-au făcut de rîs în toată Europa, dar și peste ocean (amintiți-vă de scandalul de anul trecut de la Cancun). Și, din păcate, schimbarea cuvîntului tradițional „țigan” cu cel de „rom” a avut drept consecință confuzia între roman și țigan. Pentru mulți din vest, a fi roman înseamnă a fi țigan.

Cu banii furați din vest, țiganii vin în țară și construiesc palate cu turnulețe, fără autorizație și fără să-I întrebe nimeni de unde au banii. Și, din cîte se pare, fără să plătească impozit pe proprietate. Și mulți dintre ei furînd (tot nestingheriți, dar tolerați) curentul electric de la rețeaua publică.

Afacerile cu fier vechi (nu numai cel furat din uzinele și fabricile falimentate, dar chiar și șinele de cale ferată furate) sînt tot o specialitate țigănească (precum furturile din buzunare).

Primarii de comună acordă țiganilor care refuză să muncească ajutoare bănești nemeritate, pentru a cîștiga voturile lor la următorul scrutin(știu asta foarte bine).

Uitați-vă la parlamentarii țigani. Aici, nu vă spun nimic. Căutați singuri ce probleme au avut cu legea.

În ziua de 11 mai 2020, m-am dus la bancă să-mi retrag pensia pe ultimele trei luni – am scos 6.000 de lei. Am fost urmărit de țigani care, în holul blocului, mi-au furat banii – bine că nu m-au omorît. Poliția nu era nicăieri, probabil vîna pensionarii fără mască.

E plină țara de asociații ale țiganilor care reclamă discriminare (deși eu nu văd unde este), dar niciuna nu își asumă nenorocirile făcute de membrii etniei lor.

Parlamentul României scoate legi împotriva antisemitismului, împotriva antițigănismului, dar nu și împotriva antiromânismului. Antiromânismul, în schimb, este o virtute care trebuie chiar răsplătită.