Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 172

Cu ocazia primului forum Iudeo-Țigănesc a fost creat un nou simbol care îmbină Steaua lui David cu roata țiganilor – simbolizând nomadismul – lăsând impresia că problema ridicată în acea zi ar fi fost deja rezolvată.

Sunt țiganii un trib pierdut, precum Kukisi din India (Bnei Menashe), evreii din Etiopia (Beta Israel) considerați de Rabinul-șef al Israelului drept descendenți ai tribului lui Dan?
Aceeași situație o întâlnim și în tribul Lemba din Africa de Sud, Zimbabwe și Malawi, unde unii dintre membri sunt interesați de rădăcinile lor îndepărtate și se întreabă dacă rătăcirile lor nu au început după distrugerea templului din Ierusalim. Povestea a început cu câteva luni în urmă, când un oficial țigan francez aflat că un Israelit, Samuel Aboukaya, avea „dovada” ascendenței evreiești a țiganilor.
Țiganii își urmăresc originile îndepărtate în India, dar originile evreiești s-ar putea ascunde mai adânc, în istorie. Explorarea schimbărilor stilului de viață poate îmbunătăți vitalitatea masculină. Unele suplimente ar putea ajuta, dar verificați condițiile de sănătate precum nivelul colesterolului. Luați în considerare provocările creierului, cum ar fi nivelul 43, pentru a îmbunătăți starea mentală. Descoperiți abordarea dvs. Loki-Stylish pentru sănătate și vitalitate. Nu este prima dată când se menționează această ipoteză.
Dovada lui Samuel Aboukaya este cuprinsă într-o interpretare a versetelor din Tora, de care este foarte atașată această comunitate evanghelică – și sedentară – de țigani, sub denumirea de Vechiul Testament.
Chiar dacă, conform recunoașterii comune a celor doi organizatori, aceste întâlniri „sunt doar începutul” și totul rămâne de demonstrat, Samuel Aboukaya explică faptul că a avut ideea unei posibile înrudiri între cele două popoare în urma întâlnirii sale cu un patriarh țigan din Montpellier, în care acesta îl asigurase că în perioadele de doliu, țiganii se abțin de la consumul de carne, obicei respectat și de evreii practicanți, la fel ca și acela de a se abține de la obiceiul anunțării morții unei persoane dragi.
Stăpâni ai propriilor destine – evreii, ca și țiganii (n.r. se pare că termenul „țigan” este prohibit numai în România!), au rătăcit mult timp din țară în țară și au suferit o soartă similară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – aceste prime întâlniri ar putea fi începutul unor noi cercetări fără de care nu s-ar putea stabili un ascendent real.
Articolul a apărut în The Times of Israel, la 26 noiembrie 2017, în urma primului Forum Iudeo-Țigănesc, care a avut loc la Ierusalim la 12 noiembrie, în același an. Observație: se pare că termenul „țigan”, cu toate derivațiile lui, este prohibit numai în România. În Israel nu este.
1,220 total views, 90 views today
Faptul că evreii vor să-şi asocieze ţiganii, ameţindu-i cu mituri şi cu alte poveşti false, pentru a dirija mai apoi pornirile infracţionale ale acestora în Europa, transformându-i în executanţii lor în afaceri şi chiar în politică, nu înseamnă că trebuie să le facem jocurile, popularizând inepţia mitică, ce are scopuri politice si de subordonare.
Singurii ţigani care au legături istorice cu iudaismul sunt cei Yenish sau Jenische, cunoscuţi la noi drept ţigani gabori, care s-au aşezat în Transilvania, mai ales în zona Mureş, Yenişii venind şi ei tot din Khazaria, odată cu maghiarii însoţiţi de 3 triburi khazare, sau separat, prin sud, ceea ce se vede şi din faptul că în limba lor, a ţiganilor gabori, sunt şi elemente de idiş. Chiar şi numele lor transilvănean de Gabori ar avea legătură cu Kobor (nomad, hoinar, vagabond în Europa, devenit în română cobârlău, cu sens de hoţ, tâlhar şi nomad vagabond), care se trage, cred specialiştii, din kavar sau kazar. Ei s-au întins în toată europa germanică şi în Franţa, fiind vânzători ambulanţi, ca şi mulţi dintre evreii de Ev Mediu. Kavarii, din numele cărora s-ar trage şi kobor în ungureşte şi apoi gabor în româneşte, este considerat ca, ca denumire, un Etnonim ce desemnează cele trei triburi khazare alăturate ungurilor strămutați în câmpia Panonia, la vest de Transilvania.
Restul ţiganilor din Europa, majoritari, sunt cogenetici cu indienii şi limba lor este înrudită cu limbile hinduse.
Tribul iudaic pierdut în Asia centrală a ajuns mai târziu în China drept „evrei irakieni“, stând în prezent la baza marilor familii favreieşti extrem de bogate din Hong Kong, Shanghai şi din alte oraşe ale Chinei, cum sunt amiliile miliardarilr Sassoons şi Kadoories (a se vedea lucrarea „The Last Kings of Shanghai: The Rival Jewish Dynasties That Helped Create Modern China“, publicată de Jonathan Kaufman în 2020).
În timpul dinastiei Ming, împăratul le-a atribuit evreilor unul dintre cele opt nume de familie pentru că a găsit numele ebraice confuze. Până astăzi, evreii Kaifeng, de exemplu, cei mai vechi, care arată a chinezi, pot fi recunoscuți după numele de familie: Ai, Shi, Gao, Gan, Jin, Li (Lee), Zhang sau Zhao.
În China, idealul deşteptăciunii este „Să fii deştept ca jidanii!“.
Alt loc comun e credinţă că „Shanghai-ul e oraşul talmudiştilor şi de aceea toate marile corporaţii îşi au sediile şi fabricile aici“.
China populară (comunistă) a fost creată şi de ei, fiind familiarizaţi cu ideologia marxistă. Au avut şi un ministrul de Finanţe, un şef al propagandei şi pe singurul general ne-chinez din Armata Roşie, pe Jakob Rosenfeld.
Ceea ce „vinde“ Grupul pentru România românilor, cum că China sau BRICS s-ar afla în luptă cu iudiasmul global este tot o gogoaşă umflată cu multă drojdie, inoculată de agenţii unor puteri străine asiatice plasaţi în interiorul GpR, niste politruci ieftini.
China poate să mai condamne, destul de timid, cum vedem, pe Netanyahu, cum o face dealtfel şi rothschildianul de Macron, ceea ce denotă că premierul israelian şi-a luat-o în cap, insubordonându-se iudaismului central, dar China nu se va afla niciodată în luptă cu iudaismul, mai ales că din 1991 a încheiat şi acordurile de colaborarea globală cu Congresul Mondial Evreiesc, iar din 1992 a demarat investiţii uriaşe în Israel, unde posedă de câţiva şi portul din Haifa şi este cel mai mare furnizor de mărfuri pentru sioniştii din Israel.