Autor: G-ral Maior Aviator RADU THEODORU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 135 și 136

Părinte Patriarh,

Sunt Generalul Maior Aviator Radu Theodoru, veteran de război.

Am trăit ororile, tragediile, suferințele semenilor mei. Părinte Patriarh, eu am trăit războiul, nu l-am văzut la cinema sau la televizor, stând comod în fotoliu, sorbindu-mi tacticos cafeluța. Fac parte din oștirea celor 13.986.900 de bine măritor creștini ortodocși în fruntea căreia stați, fiind și membru activ în adunarea eparhială a Episcopiei Giurgiului.

Mărturisesc că scriind aceste rânduri mă obsedează și domină imaginea superbă a Catedralei Neamului, zvelte, elansate, cupolele aurite strălucind solare, optimistă (departe de masivitatea mohorâtă, penitentă a catedralelor catolice), exprimând românitatea, românitatea folclorică, un preaplin de natură, flori de câmp, zefir, nu știu… o alt fel de mioriță… și-mi spun că omul care a ctitorit-o nu poate fi unul care a dat neamul zarafilor pentru un toiag aurit și o fală deșartă. Părinte Patriarh, ești hulit și contestat, ești și iubit și respectat, ai călcat sau nu canoanele susținut de cei care te-au slujit, slujindu-i, dar ai ridicat un semn al veșniciei românești într-o epocă satanică, hulitoare de Hristos și dornică să ne scoată din istorie, care ți-a dat replica ridicându-ți împotrivă sinagoga de la Sighet, spre a justifica minciuna zisei școli iudaice de la Geneva.

Mă așteptam ca în ziua de 24 ianuarie, când românii au omagiat unirea principatelor, manifestând pentru pace și hristicul bună-învoire între oameni, să se umple cerul patriei de dangătele clopotelor.

Mă mai așteptam ca Întâiul Stătător al Bisericii Naționale să iasă în pridvorul magnificei sale opere, Catedrala Neamului, în straiele sale albe, simbol al purității, al păcii, să binecuvinteze mulțimile și pretutindeni în satele matcă, în târguri și orașe, preoțimea în odăjdii cu prapuri și icoana Maicii Domnului să conducă procesiunile păcii măcar în jurul bisericilor, dacă cimitirele eroilor sau monumentele lor erau prea departe.

Unde este biserica neamului, acum, într-un moment crucial al istoriei noastre, pus sub semnul a mai rămâne în istorie, sau cu rușine a ieși din istorie?

Mi-am orânduit fișele document și, iată, Părinte Patriarh, ce-mi spune sinteza lor. Fiecare fenomen social, economic, politic se analizează din perspectiva istoriei și preistoriei lui. Să luăm aminte!…

Părinte Patriarh, iată ce-mi spune sinteza documentării mele în legătură cu lipsa bisericii oficiale din mișcarea pentru pace, inițiată în societatea civilă:

1. Fostul președinte al Statelor Unite, Bill Clinton, cunoscut ca cel mai iudaizat președinte, aflat la influența ocultei financiar-bancare, a dăruit Israelului cel mai mare și performant computer al omenirii.

2. Sub diferite pretexte, oculta globalizatoare a ordonat guvernelor îndatorate financiar să aplice un sistem biometric de înregistrare polițienească a populației.

3. Toate datele obținute de această lucrare polițienească, completate cu datele diferitelor așa-zise recensăminte, sunt centralizate la Tel Aviv, în computer-ul ultraperformant amintit.

4. Echipe de specialiști repartizate pe țări selectează persoanele dezirabile care vor fi impuse în conducerea acelor țări. Un criteriu principal al selecției este ca personajul să fie șantajabil. Acum, o paranteză despre ecumenism, adică despre o doctrină aparent unificatoare, globalizantă a religiilor, după zicerea marelui cărturar, mitropolitul doctor Antonie Plămădeală, ca tot să fie una (asta teoretic), el fiind cel care i-a descifrat secretul, iar după alt cărturar, mitropolitul Bartolomeu Anania în pastorala de paști 2005, citez: „Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate”. După ce a publicat pastorala, mitropolitul Anania, un bărbat atletic, a trecut neașteptat la Domnul. Episodul Bartolomeu Anania, ecumenistul, și Daniel Ciobotea se leagă dialectic după cum urmează:

Ecumenismul teoretic, redefinit de oculta iudaică spre a globaliza religiile într-o nouă religie universală controlată și dirijată de ea, a fost organizat administrativ în Elveția, finanțat din belșug. El dispune de o rețea bine articulată de presă și studiu. Oferă burse consistente studenților de toate confesiunile, din rândul cărora, prin metodele știute, de la corupție la șantaj, își recrutează agenții de influență care, întorși la bisericile lor, sunt propulsați în ierarhie slujind la șubrezirea și subordonarea acestora scopurilor ocultei. Părintele Iustin Pîrvu spunea: „Avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericești, de a vădi pericolul ecumenist”. Notez prestația antiecumenistă a unor clerici greci, fără bizantinismele de rigoare, directă și explicită, exemplară, și îl citez în acest sens pe Arhimandritul Haralambie de Vassilopoulos, din volumul său „Ecumenismul fără mască” (atenție, cu editura nenumită, fără ISBN, într-un fel de semi-clandestinicitate!). Halal libertate a opiniilor! Fiți atenți, voi, binecredincioși, că părintele Patriarh știe din practică, citez: „Ecumenismul este o mișcare mondială a sionismului internațional și are ca unic scop cucerirea politică și religioasă a lumii”. Simplu, clar și explicit. Cum problema este esențială pentru ortodoxism, pentru românitate, liant al națiunii, motivație a patriotismului și termen fundamental al identitarului, iată cum se leagă de părintele Patriarh, de infiltrația ecumenică imediat post-decembristă pregătită din vreme, numită Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii. Repet, fiți atenți, Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii, frate geamăn cu Grupul pentru Dialog Social gestionat de Pleșu și Liiceanu, școliți de Serviciile Speciale americane. Iată cum cei patru diriginți ai grupurilor siameze – Pleșu, Liiceanu, Anania și Ciobotea – au escaladat spectaculos ierarhia laică și bisericească post-decembristă: Pleșu ministru, Ciobotea mitrololit și patriarh, Anania mitropolit, Sunt obligat moral să explic temeiul acestei scrisori deschise după cum urmează.

Deci, să dăm jos măștile purtate la balul macabru al decembriadei și al post-decembriadei. Înainte de 1989, Pleșu și Liiceanu au fost recrutați și școliți la o universitate patronată de CIA. Șmecheria cu voie de la securitate a scris-o fără replică generalul Rogojeanu. Pleșu, interesant când scrie despre îngeri, lichea dezgustătoare când hulește țara, ca să-și justifice bacșișul copios care-i vine prin ambasada Germaniei. Liiceanu, pupilul dublului asasin moral de conducători ai românilor Saul Bruckner, zis Silviu Brucan, înzestrat cu editura Humanitas, ambii cu binecuvântarea lui Soroș, patronul de corcituri umane, regizor și sponsor de ticăloșii portocalii și tot amândoi fondatori la ordin ai comandoului dezintegrant de cultură numit Grupul pentru Dialog Social, întrunind pseudonime și lichele autohtone hulitoare de Eminescu și de cultură națională.

Grupării cu sarcina de a dezintegra cultura i se adaugă gruparea menită a dezintegra biserica: Anania, recrutat probabil în periplul american organizat de securitate, personalitate cu o biografie controversată și dubioasă pe vremea experimentului Pitești, Daniel Ciobotea sigur recrutat pe timpul studiilor, devenit propagandist înfocat al ecumenismului (de fapt o bună parte din tinerețe și-a petrecut-o în Franța, Germania și Elveția, studiind teologia catolică și protestantă, apoi ecumenismul, fiind lector și director adjunct al institutului ecumenic de la Bossey, Elveția).

Biserica ortodoxă, biserica noastră, liantul multisecular al poporului român, obiectiv prioritar și principal al iudaismului globalizator deghizat în ecumenism, păstorită de Patriarhul Teoctist pe care l-am cunoscut, a fost luată cu asalt de comandoul religios Ciobotea, Anania, trepădușul Baconsky, mult decoratul prin străinătățuri și alții, sprijinit politic din exteriorul ecumenist și intrat în grațiile lacheilor ocultei. Să trecem mai departe, să vedem care a fost și care este prestația părintelui Patriarh în această perioadă nu doar controversată, ci și tragică și păguboasă pentru noi, românii.

Neavând practică slujitoare, pastorală, izolat la catedră, în biblioteci, în simpozioane, comunicând numai cu teologi cărturari și cu emisarii ecumenismului perfid, ajuns patriarh pe căi ocolite, v-ați izolat de oștirea de rând, de masa credincioșilor, de cei aproape 14 milioane care, avându-vă cu ei, simțindu-vă al lor, v-ați fi apărat și altfel v-ar fi fost păstorirea, umană, caldă, hristică. V-ați izolat între cei de la vârful puterii laice, ostil poporului. Spoliatorii averii comunitare, slugile rapace ale ocultei, de ocultă impuși la vârful care au transformat România în slugo-stat și un fel de colonie a Israelului.

V-ați dat legătura cu binecredincioșii pe mâna unui Baconsky, școlit și el, închinător prea-plecat și slujbaș la stăpânul globalizator, fără nicio audiență dincolo de așa-zișii elitiști, iar purtătorul de cuvânt, nu-i rețin numele, arogant, cu aer dictatorial. Măi, nene, nu știu cum te cheama. Ești acolo cât vei mai fi. Să-i slujești pe cei 14 milioane. Patriarhia nu-i moșia voastră, a slujbașilor temporari, indiferent de rang, patriarhia este a noastră, a poporului român, drept credincios, ortodox, a istoriei acestui popor. Rostul ei este să-I slujească lui Dumnezeu și nouă, mulțimilor. Nu există în sine și pentru sine, pentru aranjamente profitabile și pentru limuzine la scară. Păcat, Părinte Patriarh! Mare păcat.

După lovitura de stat din decembrie 1989, oculta a dezlănțuit ofensiva mortală împotriva bisericii naționale, stâlpul spiritual al statului, al românității, tot felul de paleologi, de pseudonime, de neica nimeni, sau de neica cineva, scotocitori prin arhive, purtători de calomnii, țațe pe piața zvonurilor, au calomniat ierarhii și mai ales înalții ierarhi. Cel mai folosit argument a fost „colaborator al securității” (voi stărui la timpul potrivit și asupra acestei marote), dirijorii ofensivei contra bisericii au impus o pauză notabilă să sintetizeze rezultatele slabe. Scandal ratat. Era nevoie de altceva profesional, care să-l țină în șah pe Mitropolitul Moldovei, ecumenistul desemnat să înnoiască biserica deschizându-i calea spre tronul patriarhal.

Pseudonimul (fiți atenți!) Iulian Sorin infiltrat în securitate, șeful serviciului artă și cultură din direcția I-a a fost, în travesti civil, inspector general în ministerul culturii. Moses Rosen a fost rabinul șef de proastă amintire al cultului mozaic. Ilie Neacșu a fost directorul Gazetei Naționaliste Europa, iar subsemnatul, membru fondator și prim vice-președinte al Partidului România Mare. Cele patru personaje nominalizate mai sus au fost convocate de realizatorul TV Mihai Tatulici, la emisiunea „Veniți cu noi pe programul 2”, în ziua de luni 23 martie 1992, pe o temă neutră. În fapt, o ambuscadă vicleană tipică nazismului sionist, la care fusese invitat Vadim, care m-a rugat să-l înlocuiesc. Tema, cele două gazete și antisemitismul. Stărui, momentul fiind edificator pentru metodele de incriminare ale românilor. Ajunși pe platou am rămas siderați. Rabinul avea, în stânga și dreapta, o suită organizată ca un soi de tribunal. În spatele lui un fel de gardă de corp. Fundalul acestui aranjament era format din panouri cu victimele așa-zisului Holocaust din județele din nordul Moldovei și a Basarabiei. Ne-a fost prezentat și istoricul israelian Jean Ansel născut în România. De fapt, un tribunal, condus de acel jalnic și mizer Tatulici spre a-l servi pe rabin, „decorat” cu cele mai grotești și penibile momente care-au revoltat o țară, cu ofițeri români care apucau copilași evrei de picioare și le zdrobeau capul izbindu-i de pereți. Hecatombe de muribunzi, de morți, sau numai răniți îngropați de-a valma, acoperiți cu un strat subțire de pământ care se mișca și trupa juca deasupra, strivindu-i. Cereți filmul, este de o nerușinare de neimaginat. Când rabinul nu înțelegea replicile noastre (noi eram 2, ei erau cel puțin 15), se întorcea la acel Iulian Sorin, care îi șoptea la ureche răspunsul pe care-l credea de cuviință. Și, bomba!, proaspătul Mitropolit al Moldovei, Daniel, a găsit de cuviință că o temă urgentă și importantă a mitropoliei ar fi o discuție, o analiză, un seminar cu tema: „Spiritualitatea psalmilor și morala spirituală a profeților”. Fiind o temă dificilă, având invitați deosebiți, spre a nu fi tulburat d-ale cotidianului, mitropolitul a ales ca adăpost al seminarului schitul Durău, liniștea sihastră și discuția de rigoare. Iată specialiștii în psalmi ai acestui seminar, seminar internațional. Din partea invitaților au participat rabinul șef emerit al armatei israeliene Mordechai Piron, alți câțiva rabini venerabili, ambasadorul Israelului în România, desigur rabinul șef Menachem Hacohen și – surpriză! – șopotitorul la urechea rabinului șef Moses Rosen de la emisiunea lui Tatulici, mai sus pomenită, pseudonimul Iulian Sorin, fostul – și de ce nu? – și actualul colonel de securitate, cândva bine orânduit ca șef al serviciului Arte-Cultură, în direcția I, în misiune și în civil trimis ca inspector general la departamentul cultelor cu dosarele înalților ierarhi cu tot. Iată-l la Durău ca secretar general al Federației Comunităților Evreiești din România, probabil multicalificat în dosare secrete, în psalmi și șantaj. Povestea de mai sus are tâlcuri adânci, întristătoare, și tălmăcește episodul următor și ultim dedicat ecumenistului nostru Patriarh Daniel. (VA URMA)

NOTA ISPRAVNICULUI. Această parte a doua a scrisorii deschise a generalului Radu Theodoru către Patriarh a fost ștearsă de pe canalul său de youtube.