Autor: Prof. Univ. CORVIN LUPU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 123

Eu, unul cred că a fost necesară aderarea noastră la NATO și la UE, dar un pentru faptul în sine, ci pentru a ne edifica asupra lor. Dacă nu am fi aderat, poporul român, în mare majoritate, ar fi fost convins că România a ratat șansa de „a intra în Sfântul Rai”.

Trebuia să trecem și prin această etapă istorică, pentru ca românii să vadă că Raiul nu este euro-atlantic și să se convingă că, indiferent de zona de influență în care este arondată România, principala problemă este obținerea unui nivel de suveranitate cât mai ridicat, care să permită unor conducători de bună credință, pe care nu i-am avut după 22 decembrie 1989, să promoveze cât mai multe dintre interesele României profunde și ale românismului.

Dacă nu am fi aderat la NATO și la UE și n-am trece astăzi Golgota și Purgatoriul, nici un regim politic, indiferent care ar fi fost el, nu ar fi putut să întoarcă poporul român cu fața către un alt viitor. Cel puțin acum, o mare parte a românilor, în ciuda unui bombardament mediatic pro-NATO și pro-UE, au înțeles că suntem doar o colonie, jefuită și sărăcită de lăcomia Occidentului. Această înțelegere a situației reale a României de către români va produce efecte tot mai mari și ar putea determina angajarea României într-un efort de obținere de mai multă suveranitate și de promovarea prioritară a intereselor românilor, nu ale străinilor. Alte state din UE au reușit acest lucru, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică, dar noi, DELOC.

Desigur că, în vreme de război, dezinformarea și manipularea nu mai sunt doar operațiuni ale presei și ale regimului ideologic. Ele devin arme puse în slujba războiului. Dar în cazul războiului din Ucraina, propaganda anti-rusă urmărește ținte mai îndepărtate și de o mare însemnătate politică și economică. Propaganda anti-rusă este comandată din SUA, cum spuneam, cu un interes economic explicit. Ea urmărește desprinderea totală a UE, mai ales a Germaniei de Federația Rusă, pe multiple planuri. Pentru a evita apropierea dintre Rusia și Germania, SUA au desfășurat unități militare americane între cele două state, de la nord la sud, din Polonia până în România. Aceste forțe militare au darul să fie un zid între Germania și Rusia, mai ales acum, când Germania trece la reînarmare. De altfel, cu câțiva ani în urmă, doamna Marine Le Pen a declarat foarte plastic că SUA au pus zidul Berlinului pe roți și l-au mutat tot mai aproape de Rusia.

De curând, Germania a anunțat că investește 100 de miliarde de euro în înarmare. Este pentru prima oară după al doilea război mondial când Germania deschide un program de înarmare de asemenea dimensiuni. Oportunitatea i-a fost deschisă de războiul din Ucraina, respectiv de tensiunile dintre SUA, pe de o parte, și Rusia plus China, pe de altă parte. SUA, Marea Britanie și Rusia erau înțelese încă din 1945 ca Germania să nu aibă voie să cumpere, să dețină, sau să producă arme nucleare și nici să aibă acces în Cosmos, pentru că cine stăpânește Cerul, stăpânește și Pământul. Acum, Germania încearcă să profite de conflictul actual și trece la înarmare. Nu știm încă până la ce nivel de înarmare va ajunge. Indirect, pericolul înarmării Germaniei, va trebui să determine SUA să se înțeleagă cu Rusia, Marea Britanie, China și Franța, învingătoarele în al doilea război mondial, legate între ele prin tratate, să stopeze înarmarea Germaniei. Precedentul Germaniei poate da idei și cataliza aceleași dorințe și din partea Japoniei, putere supusă și ea, ca și Germania, acelorași restricții.

De asemenea, propaganda anti-rusă urmărește și desprinderea UE de BRICS și ruperea legăturilor economice dintre cele două mari entități economice. În acest fel, s-ar realiza și captivitatea totală a UE față de economia SUA, din toate punctele importante de vedere: al achiziționării de resurse minerale, energetice și comerciale. Schimburile comerciale uriașe dintre UE și Rusia, generatoare de mari profituri, se doresc la Washington a fi făcute în viitor între SUA și UE, așa cum se întâmpla și după al doilea război mondial. Vedeți cum „roata istoriei” ne conduce la o permanentă reîntoarcere a fenomenelor.

Dar tot ce se va importa din SUA, ca să nu se mai importe din Rusia și de la aliatele ei, Bielorusia, China, Kazahstan, Iran, India, Vietnam etc. (petrol, gaz, cereale, carne, fier, cărbune superior, neferoase, mercur, uraniu, metale rare ș.a.m.d.) se va importa mult mai scump din SUA. În anumite cazuri, de trei ori mai scump. Transportul peste Atlantic scumpește toate produsele, mai ales gazul, care trebuie supus și operațiunilor de gazificare, în SUA și degazificare, în Europa. Pentru gaz trebuie și mari investiții în fabrici de gazificare și degazificare și noi conducte care să lege aceste fabrici de consumatorii finali. Această scumpire generală a produselor europene conduce inevitabil la o pierdere a competiției produselor din UE pe piața comercială mondială. Este de urmărit cât timp vor suporta statele puternice din UE această situație economică evident neconvenabilă. Eu cred că această nouă ordine economică internațională a UE, dacă va fi implementată, va crea mari nemulțumiri, care se vor îndrepta împotriva SUA, cea care a impus sancțiunile și a forțat Germania și UE să „o rupă” cu Rusia și aliatele acesteia. Acum se adeverește teoria generalului Charles De Gaulle, care spunea că Europa va fi puternică doar dacă se va întinde până la Urali. Dar cine să vrea o Uniune Europeană puternică? SUA? Rusia? China? India? Marea Britanie? Cred că nici una dintre cele mai mari puteri economice și militare ale lumii nu vrea o Uniune Europeană puternică.

Prin această nouă ordine economică din UE, preconizată de Casa Albă, SUA își vede cu ochii un vis măreț: își ia Europa înapoi! Europa nu mai era ascultătoare, prefera relațiile economice cu China, Rusia și celelalte state din BRICS, dorea armată proprie, alta decât NATO, critica președinții SUA etc. Astăzi, brusc, mulți lideri din UE, până ieri lăudăroși și încărcați de aere de mari decidenți mondiali, s-au aliniat disciplinați în spatele lui Joe Biden, de fapt a lui Rothschild, despre care, înainte vreme, mulți politicieni, inclusiv români, șopteau pe la ureche că este „o fosilă”, în cel mai îngăduitor caz zâmbind cu subînțeles.

Europa pare supusă și, cu toate că nu-i convine situația, nu prea are curaj să protesteze, cu excepția prim-ministrului Ungariei, Viktor Orban, cel mai demn dintre toți liderii europeni. A mai fost și președintele Croației, care a spus că nu va trimite nici un soldat la NATO ca să se implice în conflict, a mai fost și Bulgaria, care a refuzat militari americani în țară, și alte mici poziții mai suverane. Totuși, Germania, Italia, Austria și Ungaria au anunțat că nu pot să renunțe la gazul rusesc, deci, nu vor respecta sancțiunile impuse europenilor de către SUA.

În aceste condiții economice impuse, regresul UE ar fi o certitudine. Principalul profitor al războiului din Ucraina este SUA. De altfel, de câte ori Europa a fost în mare criză, cel mai mult după fiecare din cele două războaie mondiale, SUA s-au dezvoltat exploziv. Acum SUA sunt în criză economică și vor să iasă din ea pe spatele UE. Germania și UE în ansamblu își taie singure craca de sub picioare cu sancțiunile împotriva Rusiei, agravându-și situația economică și intrând într-o criză colosală, de lungă durată. Ce îi încălzește pe români, sau pe alți europeni, că aceste sancțiuni este posibil să afecteze și Rusia? Pe români și pe ceilalți europeni îi interesează soarta lor, nu soarta Rusiei.

Sursă: Interviu cu Corvin Lupu realizat de Tudor Urse și apărut în culturaromana.ro

Titlul original: „Privind țara de la margine” (fragment)