Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 150

În noiembrie 2009 apărea, în mediul online, revista CERTITUDINEA (certitudinea.ro). Potera internetului a perceput-o ca pe un „deranj” al standardelor comunității, ca atare a fost atacată, blocată de hackeri de mai multe ori, i s-a schimbat codul de encriptare etc. Am fost nevoit să deschid un alt domeniu, certitudinea.com, pe care funcționează acum, deși, între timp, am recuperat accesul la vechiul site (pe care l-am păstrat ca pe un fel de arhivă). Ulterior, în 2017, a apărut și varianta tipărită a publicației…

Spuneam că revista/site-ul a deranjat. Dar nu numai pe „controlorii de trafic”, ci și pe câțiva cititori. Unii dintre ei mi-au spus-o de la obraz, în termeni injurioși, alții au făcut-o civilizat, cu argumente (caduce, după opinia mea, dar argumente), alții, în sfârșit, au înțeles sensul demersului și i-au luat apărarea. Mi s-a părut util să prezint aici trei perspective diferite privind colegiul de redacție adoptat de CERTITUDINEA. Unul este chiar textul explicativ al revistei, celelalte sunt două opinii contrare referitoare la acest aspect al proiectului. Confruntarea lor este interesantă în sine, dar și utilă întru înțelegerea demersului. (Miron Manega)

CERTITUDINEA – Explicatio

Colegiul redacţional al acestei publicaţii online este alcătuit, după cum bine se vede, numai din morţi: Mihai Eminescu, Carmen Sylva, I.L. Caragiale, Pamfil Şeicaru, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Cezar Ivănescu etc. Mai există şi o echipă de colaboratori, alcătuită din oameni relativ vii, care-şi asumă cu smerenie rolul de slujitori ai celor dintâi. Nu este nici exhibiţionism, nici speculaţie perversă, este expresia unui mesaj. Iar mesajul acestei îndrăzneli (impietăţi ar spune unii, iar alţii ne vor lua, poate, peste picior) este că morţii aceştia sunt, prin faptele lor fundamentale, mai vii decât noi, anacronicii. Mai vii şi mai actuali. Nu i-am resuscitat, deci, aducându-i în actualitate, am consemnat doar o stare de fapt. Textele lor, selectate după criteriul actualităţii, vor fi publicate periodic, ca şi când acum ar fi scrise.

Ceea ce încercăm prin acest demers presupune un mare risc şi o mare responsabilitate. Lucian Blaga zicea însă că există oameni care, de teama de a nu abuza în vreun chip, preferă să nu făptuiască nimic. Despre aceştia se poate spune că însăşi existenţa lor e un abuz. La fel credem şi noi deşi, la nivel de gramatică a gestului, nu este exclus să mai şi greşim. Ne asumăm însă acest risc şi întreaga responsabilitate a faptei. Mai bine să greşeşti făptuind, decât să rămâi integru nefăptuind nimic.

Miron Manega – Ispravnic de concept

_______________________________

ION CORBU: „Nu există nicio justificare pentru această încercare de furt de glorie”

Citesc şi mă crucesc. Un sofism perfect şi pervers prin profunzimea ideii subliminale pe care o induce. Eminescu şi ceilalţi sunt „colegi” fără să ştie şi fără să vrea cu nişte aspiranţi la glorie. Evident, împotriva „voinţei lor de morţi” par a transfera o parte din gloria lor, nu-i aşa, colegilor lor de „Colegiu de redacţie”. Că doar ştiţi, „spune-mi cu cine te te împrieteneşti ca să-ţi spun cine eşti!”.

Cât priveşte acest „Colegiu de redacţie” din care „fac parte acum” „Mihai Eminescu, Carmen Sylva, I.L. Caragiale, Pamfil Şeicaru, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Cezar Ivănescu etc.”, nu o să pot accepta în vecii vecilor un asemenea sacrilegiu. A face parte dintr-un „Colegiu” este o opţiune personală! Poate Mihai Viteazul nu este de acord să fie coleg cu Valeriu Zgonea, deşi acesta se considereă colegul lui! Lui Eminescu se pare că-i place să fie „coleg” cu redactorii acestei publicaţii! Am dat acest exemplu spre a vă da seama de dimensiunea gestului. Care frizează nu impietatea, ci impostura.

Spuneţi-le „spiritus rector”, „personalităţi de onoare”, „idolii noştri”, „repere culturale”, etc. Dar, pentru Dumnezeu, nu-i faceţi membri într-un „Colegiu de redacţie” de care ei, în niciun caz, nu au şi nu pot avea cunoştinţă şi pentru care nu au cum să-şi dea acordul!

Pe mine ce mă oripilează este că puteţi avea comilitoni în această idee. Oribil, absolut oribil. Se răsuceşte Eminescu în mormând maculându-i astfel numele. Nu vă imaginaţi cât rău vă faceţi. Personalităţilor respective în niciun caz.

Dar este treaba şi opţiunea dumneavoastră. Eu mi-am făcut datoria de a vă semnala şi de a mă disocia ferm de această practică. Pe care o RESPING cu toată fermitatea.

P.S. Nu există nicio justificare pentru această încercare de furt de glorie. Poate numai dacă ilustrele personalităţi vor fi avut darul previziunii şi vor fi lăsat, prin testament, acordul lor!

Ion Corbu (octombrie 2016)

____________________________________

PETRU ABABII: „Tu, Ioane Corbu, nu poţi înţelege aceste lucruri profunde şi fundamentale…”

Nu, domnilor temerari, nu greşiţi nimic şi nici nu faceţi vreun un abuz. Sunteţi originali dar şi originari. Cei care nu procedează ca voi fac, de fapt, abuz, un abuz de indiferenţă şi neparticipare la marele act cultural românesc. Sunteţi bravo! Cei asemenea voastră mişcă cu adevărat din loc spiritul nostru cultural românesc, aducând în prim planul atenţei cele mai de valoare opere şi personalităţi creative ale lui. Succese…

Domnule Ion Corbu, spui că nu xistă nici o justificare a demarării acestui proiect. Dar te întreb: ar exista vreo justificare ca urmaşii tăi, după dispriţia ta, să nu-şi mai amintească de tine nici aşa cum eşti, o persoană nesemnifiativă, nemaivorbind dacă ai fi cu adevărat o personalitate cu renume? Asta numai aşa, ca s-o luăm la simplu. Personalităţile din comitetul redcaţional al acestui proiect unic şi irepetabil întruchipează fundamentul cultural şi spiritual al naţiunii, formula magică a perpetuării sale în timp – un etalon creativ după care trebuie să se alinieze din punct de vedere esenţial original, dar şi originar, potenţialul spiritual actual şi cel viitor al neamului românesc. Iar tu, Ioane Corbu, nu poţi înţelege aceste lucruri profunde şi fundamentale, pentru că eşti prea orgolios şi mărginit în originaritate. Ceea ce se va crea din punct de vedere spiritual trebuie să conţină sămânţa cu embrionul altoit în aceste creaţii al esenţialului, ideilor şi conceptelor de bază inserate în operele acestor mari personalităţi (membri ai colegiului de redacţie al proiectului).

Certitudinea este un proiect fundamenal foarte bine argumentat în semnificaţie şi importanţă, un proiect unic şi irepetabil cu acces nemărginit la publicul larg de orice orientare şi convingere politică ,culturală sau religioasă, o platformă a gândirii absulut livbere care pernite prin discursurile sale să se ajungă şi să se pătrundă adevărurile esnţiale salvatoare ale spiritului, gnosticului uman în raport cu sine însuşi şi cu lumea din jur.

Petru Ababii (Republica Moldova, noiembrie 2023)