Autor: DAN CULCER

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 151

Corespondență din Franța

Așa cum s-a tot vorbit și scris, aproximativ 250 de graffiti-uri albastre cu Steaua lui David – asemănătoare cu cea de pe steagul israelian – au apărut la sfârșitul lunii octombrie pe clădiri din Paris și din suburbiile sale. Politicienii francezi au presupus că semnele sunt antisemite, făcând comparație cu desenele de pe casele evreilor în epoca nazistă. Scriitorul Dan Culcer ne-a trimis, de la Paris, propria sa interpretare. (M.M.)

Poate fi pecetea lui Solomon sau steaua albastra a lui David un tag antisemit? Doar imbecilii și manipulații propagă o asemenea interpretare, evită să recunoască natura manipulatorie a acestei acțiuni, sub steag străin, printr-o interpretare delirantă. 

Să imprimi pe zidurile orașului Paris steaua albastră a lui David, exact așa cum figurează acest simbol pe steagul statului Israel, nu poate fi un act antisemit. 

Dimpotrivă, sunt convins că este semnul victoriei dorite și anticipate de comunitatea evreiască pariziană, în războiul cu agresații palestinieni, deveniți agresori violent reactivi la invazia de coloni evrei înarmați, care rod mereu câte o bucată din spațiul lor vital. 

Nu putea avea vreo semnificație anti-iudaică sau anti-israeliană nici dacă ar fi fost imprimată exclusiv pe clădiri locuite de evrei, așa cum sunt multe de pildă în arondismentul al XIX-lea parizian. Am lucrat în această zonă aproape 30 de ani, iar Paul Goma locuia într-un apartament cu chirie moderată din aceeași zonă. Este una din zonele dens locuite de evrei, de chinezi și de arabi, fără ca vreodată să fi auzit sau trăit vreo situație conflictuală.

Am citit (vezi mai jos sursa) că, deși nu par să fi fost singurii, zona de afișaj cuprinzând și alte arondismente pariziene, autorii tagurilor ar fi fost niște cetățeni ai Moldovei și că au fost identificați și arestați rapid. Ceea ce mă face să cred că, pentru un motiv oarecare, erau deja fișați, altfel nu văd cum, din mulțimea de autori probabili, puteau fi atât de rapid identificați. Chiar dacă au fost denunțați de un locuitor care i-a văzut aplicând negativele pe zidul unei școli. Cine i-a plătit pentru asta? Presa tace mâlc pe tema asta. Vor fi rapid expulzați, fiindcă sunt ilegali. Și nu vom afla poate niciodată cine au fost comanditarii. Dacă ar fi fost o acțiune de protest a unor cercuri anti-israeliene, cu referință la războiul din Gaza, autorii, actanții nu aveau de ce să nu-și asume actul, devreme ce mii de oameni au participat în stradă la manifestații de protest, legale sau ilegale, în favoarea populației civile palestiniene, bombardată de armată statului Israel, fără nicio reținere, în chip de represalii.  

Acest stat a declarat oral război unei entități care nu are statut de stat, prin glasul unui prim-ministru al Israelului și al unor generali ai armatei, Tsahal. Bizară simetrie. Rusia nu declară război Ucrainei și numește conflictul armat, operație specială, deși adversarul este un stat membru al ONU, atacul fiind un răspuns rus la agresiunea ucraineană recuperatoare a unor teritorii care, conform uzanței internaționale, credibil sau nu, și-au declarat independența pe criterii etnice, teritoriile, se pare majoritar rusofone, fiind la granița cu Rusia.

Israel declară război nu unui stat, ci unei formațiuni politice considerată teroristă, acționând de pe un teritoriu care are un statut convențional ambiguu, pe care îl administrează palestinienii, dar care, de fapt, nu beneficiază decât de o pseudo-suveranitate și se află într-o stare de dependență totală de statul suzeran. Israel.

În Franța există formațiuni asociative sau comunitare evreiești militante, uneori deosebit de agresive, protejate de o impunitate tradițională, despre a căror activitate nu aflăm prea multe, fiindcă sunt discrete, dacă nu secrete,  și numai cu prilejul unor acțiuni de genul celei contra librăriei românești, Librairie du Savoir, acum câteva decenii. Aceasta a fost atacată iar proprietarul ei terorizat pentru difuzarea unei cărți critice la adresa politicii statului Israel, semnată de filosoful Roger Garaudy. De atunci sionismul a devenit o ideologie sanctuarizată. Cel ce face o analiză critică a consecințelor aplicării pe teren a acestei ideologii riscă acum amenzi usturătoare, ba chiar și pedeapsa cu închisoarea, fiindcă definiția antisemitismului a fost modificată în acest sens, pentru a fi identificat cu anti-sionismul. Prin aceasta orice critică publică devine act de lès-majestate, pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau o amendă (ilegală, anti-constituțională prin definiție, nefiind urmarea administrării de probe în contradictoriu, în fața justiției ci doar actul abuziv al intervenției unei asociații care se prezintă, fără nici o delegație formală, ca reprezentând, chipurile, interesele unui grup minoritar). Pentru moment evreii habotnici ultra-ortodocși, antisioniști prin definiție, care neagă baza ideologiei sioniste, nu sunt încă pedepsiți. 

Deși toată lumea știe că doar varianta galbenă a stelei lui David a avut sau poate avea o semnificație negativă pentru niște evrei, fiindcă purtarea ei, cu sens infamant, a fost impusă de naziști în Germania condusă de Hitler, după 1933, interpretarea aberantă a prezenței stelei albastre a fost acceptată ca naturală și difuzată în buclă de toată presa controlată. Excepții de interpretare lucidă și calmă există totuși, de pildă emisiunea lui Aldo Sterone, pe un canal Youtube, intitulată „Etoiles de David dans Paris: le Temps des Manipulations”…

Concluzia mea este că apariția acestui simbol evreiesc nu are și nu poate avea nici o semnificație negativă, fiind vorbă de o supra-interpretare abuzivă, construită prin complicitatea dintre presa franceză manipulatorie, dirijat reactivă și anume interese comunitare, împănate cu tipice manifestări de psihopatie colectivă.