Autor: MIRON MANEGA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 182
Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Donald Trump și-a intrat în pâine și a tranșat cea mai sensibilă problemă a SUA – războiul din Ucraina. A făcut-o la vedere, „live”, prin transmisia în direct din Biroul Oval, ceea ce nu cred că s-a mai întâmplat vreodată. Victima „meciului” a fost Volodimir Zelenski, actorașul de comedie ajuns președinte printr-un concurs de împrejurări care au jignit întreaga omenire.
Lovitura de șpiț pe care Zelenski a primit-o exact în locul în care l-au pupat toți, nu îl viza pe el, ci întreaga Uniune Europeană. Trump a vrut să demonstreze că Uniunea Europeană este rușinea Europei și a reușit. Meciul Trump-Zelenski era câștigat dinainte pentru că, între timp, Donald Trump avusese discuții directe cu Vladimir Putin, excluzând Uniunea Europeană și Ucraina de la masa negocierilor.
În paralel, JD Vance a criticat în repetate rânduri decizia României de a anula alegerile prezidențiale din decembrie, considerând-o o încălcare a valorilor democratice. La Conferința de Securitate de la München, el a subliniat că astfel de acțiuni indică o deviere de la principiile democratice iar ulterior și-a accentuat mesajul, declarând a că nu poți avea „valori comune” cu Washingtonul „dacă anulezi alegerile pentru că nu îți place rezultatul”.
Nu e cazul să ne facem iluzii că Statelor Unite, în speță lui Trump, i-ar păsa de democrație și de principiile ei. Cu atât mai puțin de democrația din România. Îi pasă tot atât de mult cât îi pasă lui Putin sau lui Macron. Democrația este un steag fals pe care toți îl ridică atunci când le convine și îl ascund când vor s-o încalce. Donald Trump este însă un cow-boy convertit în om de afaceri și se comportă ca atare. Pentru el pacea este un bussiness și va lupta pentru ea pentru că asta ar putea să-i aducă și un premiu Nobel.
Dar faptul că în spatele păcii pentru care pledează se ascunde un interes meschin, nu trebuie să ne împiedice pe noi să ne folosim de ea numai pentru că ne-o oferă Trump. Ar însemna că suntem niște idioți (cum chiar suntem, unii dintre noi). Putin vrea și el pace, din alte motive, diferite ca interfață, dar identice în esență. Iar noi ne pregătim de război, pentru că așa vrea Uniunea Europeană, ultimul bastion al globalismului. „Europa progresiștilor, globaliști și neomarxiști – scria un comentator pe WatsApp – în frunte cu ratații Emmanuel Macron și Olaf Scholz, dar mai ales în frunte cu infractoarea Ursula von der Leyen, au dus întreaga uniune europeană , exact acolo unde se și găsește astăzi, adică într-o poziție de maximă umilință, dar și exclusă și în genunchi, precum și, mai ales, în plină și masivă decadență și chiar vertiginoasă cădere și decădere economică și financiară”.
Ei, bine, Donald Trump le-a tras-o. L-a invitat pe impostorul Zelenski la un dialog în Biroul Oval, cu transmisie în direct, pentru a arăta imaginea Uniunii Europene în toată micimea ei. Știa cum va reacționa actorașul de comedie și l-a ajutat să fie el însuși.
Adică un golan obraznic și îngâmfat, care s-a dus la întâlnire într-un pulovăr de casă și a încercat să-i pretindă președintelui american condiții de partener egal. Imaginea generală, la care și ambasadoarea Ucrainei la Washington, Oksana Markarova, și-a pus mâna în cap, a fost aceea a unui pechinez care latră la un doberman. Adică exact diferența dintre UE și SUA. Iar noi, după ce am jucat cea mai proastă carte geopolitică (adică am fost pro-Biden și anti-Putin), o mai jucăm o dată, la fel de prost, poziționîndu-ne alături de UE și pregătindu-ne de război, când pacea e la ușă. Vorba lui Joseph Fouché, ministrul de Interne al lui Napoleon: „E mai mult decât o crimă, e o greșeală”.
