Autor: NAGY ATTILA-MIHAI
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 134
Am citit mai multe articole în care se afirmă că Israelul se va muta în România, pentru că aici s-ar simți în siguranță. Pentru mine e o teorie a conspirației. Mă întreb, totuși: atunci când au început să se mute în Pământul Sfânt, datorită sionismului, erau în siguranță? Dimpotrivă, se aflau în și mai mare pericol! Supraviețuiește în istorie acel popor care-și asumă pericolul.
Cei care au scris asta gândesc cu capul omului civilizat, pentru care siguranța, comoditatea, e pe prim plan. Nevoia siguranței, a comodității ca scop în sine, înseamnă începutul extincției unei nații. Nu cred că evreii sunt atât de proști, după o istorie multimilenară a supraviețuirii ca nație, încât să vrea să supraviețuiască prin exctincție.
Pericolul înseamnă contrarii, căci contrariile generează acea tensiune vitală care ține în viață nația, neamul. Mai mult ca sigur evreii cunosc acest fapt, după o experiență istorică a supraviețuirii.
Dar, dincolo aceste aspecte psihologice, oare ce înseamnă evreimea, Pământul Sfânt? Înseamnă, de fapt, ceva transcendent, cu un sens dincolo de sine. Acest lucru îl simte și evreul secularizat. Nevoia de siguranță a omului civilizat, comoditatea, nu are sens dincolo de sine, nu are finalitate spirituală. Constantin Rădulescu-Motru scrie că această finalitate spirituală le lipsește românilor, ca neam, ca nație. E posibil ca, din cauza lipsei acestei finalități spirituale a națiunii, să fi plecat atâția români din țară.
Ceea ce nu scrie Radulecu-Motru, e faptul că finalitatea spirituală trebuie să aibă un început, un Centru sacru de pornire, care conține acea finalitate spirituală. Acesta este, la evrei, Pământul Sacru, dar mai ales Ierusalimul ca Centru Sacru, care are rolul de a adună triburile Israelului. Iisus a zis că scopul Său este de a aduna. Acesta este scopul finalității spirituale, pe care-l conține Centrul ca posibilitate: de a uni contrariile într-o totalitate a plinului.
La români lipsește tocmai acest punct de pornire, al Centrului propriu. Instinctual, în istorie, a existat la români tendința de a uni nația, dar fără Centru unificator. Din cauza acesta, realizarea Unirii se datorează tendințelor unificatoare, instinctuale, ale inconștientului colectiv, dar nu a unui Centru unificator cu finalitate spirituală. Lipsa Centrului unificator cu finalitate spirituală poate face ca nația română, unificată datorită instinctelor, să se împrăștie foarte ușor. Și nu neapărat din cauza factorilor negativi din exterior care, e adevărat, vor favoriza tendințele negative ale dezmembrării nației din interior, dar numai atât. Adevărata cauză a risipirii tuturor celor realizate pe fondul instinctualității inconștientului colectiv, este lipsa Centrului unificator cu finalitate spirituală. Pentru că inconștientul are această tendința naturală a construirii și deconstruirii. De aceea sunt împrăștiate prin lume câteva milioane de români, pentru că le lipsește Centrul care adună într-o finalitate spirituală totalitatea nației.
Așadar, cei care scriu că evreii se vor mută în România pentru mai multă siguranță, gândesc cu capul românului care pleacă din țară, bazându-și viața pe siguranță și comoditate, ceea ce înseamnă extincția nației. Și e incapabil, după cum scrie chiar Rădulescu-Motru, să simtă și să gândească într-o finalitatea spirituală a nației.
Extincția Europei se datorează lipsei finalității spirituale și specificului autodestructiv, care caracterizează în mod accentuat ideologiile curente.
Paradoxal, lipsa finalității spirituale în Europa se datorează creștinismului! Căci, din păcate, creștinismul nu a moștenit de la evrei acea finalitate spirituală vitală a popoarelor, datorită căreia evreii au supraviețuit timp de milenii. Acestă finalitate este spiritul unificator invizibil, căruia i se poate supune și evreul secularizat.
De la evrei, doar islamul a moștenit această finalitate spirituală accentuată, transcendentă, care înseamnă o forță vitală pentru ei! Și datorită acestuia ei vor învinge Europa.
