Autor: MAGDA URSACHE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 131

Nu pierd prilejul, și de Unirea Mică, și de Unirea Mare, să mă opun celor cu pohtă mare de a batjocori. Antiuniunioniștii nu contenesc să considere decăzute (din drepturi, minte și suflet; cât pe ce și din DEX) cuvinte ca unire, unitate, patriotism, națiune. O duducă de la Digi 24 ne spune răspicat să ne ferim ca de dracu să fim naționaliști. Și tot la Digi 24, un invitat politic își arată ignoranța: „Să arátem…” Ce anume să arătăm n-am fost curioasă să aflu.

Corect politic este să fim toleranți după lovitura de  bocanc austriac; nu cumva să ne îndârjească  umilința asta și să ne unim pentru a riposta pe măsură, în numele interesului național. Doar pierdem lunar 200 milioane de euro, iar în 11 ani de refuz al zonei Schengen, am pierdut 30 de miliarde. E suficient regretul UE că Austria și Olanda ne-au strigat încă nu, încă nu, încă nu? Și-mi aduc aminte că Brâncoveanu a fost decapitat de turci, împreună cu copiii săi și cu sfetnicul Ianache Văcărescu, în fața consulilor europeni, invitați la spectacolul uciderii. Or fi regretat „momentul”, nu-i așa? Ursula von der Leyen a cerut nu sancționarea  votului negativ al Austriei, ci sancționarea  lupilor care i-au omorât poneiul: „populația europeană de lupi trebuie limitată”. A mai bifat un obiectiv globalist cu asta. Ce mai urmează?  Cât despre români, ei să se mulțumească cu pâine goală. Le-o dăm gata făcută și congelată. Nu o vor așa, să mănânce paie, ca măgarul lui Buridan. Sau gândaci. Se zice că numai gândacii de stejar o duc bine la noi. Și nici ei, că stejari nu prea mai avem. Aurul verde e la austrieci, dar am primit, la schimb, Red Bull. Cât despre cozonacul de Crăciun, pensionarii îl cumpără în rate. E noapte și e frig pentru seniori!

 Să rămânem nepăsători și iresponsabili, altfel… Un ghiocel de analist susținea (cu ridicolul nu-i de glumit, domnule Cristian Pârvulescu!) că, de fapt, votul negativ al Austriei și Olandei ar fi un succes, pentru că am fi ajuns cel mai aproape de Schengen, după 11 ani de respingere, în care timp guvernanții nu și-au făcut datoria. Am intrat în 2007 în Europa? Dar nu eram acolo? Nu suntem decât pro-europeni, nu și europeni? Ba suntem cât se poate de europeni, dar și cei mai toleranți […].

Cât despre compromisurile guvernanților, aceeași mizerie: le-au făcut cu vârf și îndesat și am pierdut lemn, petrol, aur, bani-bani-bani. Au semnat tratatul cu Ucraina, implicit pentru ruperea de Bucovina de Nord, de Herța, de Buceag; au înstrăinat subsolul și solul; au acceptat privatizări dubioase, retrocedări și mai dubioase. „Veniți ungurenii mei!”, chema la vot Mihai Răzvan Ungureanu, premierul de 78 de zile, cel care a renunțat la moștenirea Gojdu ca să nu-i supere pe maghiarii lui.

„Vom muri și vom fi liberi”, au decis eroii acelui Decembrie 89. Au murit ca noi să fim liberi să mâncăm șnițel de post?

Sigur că omul cu „șparanghelul” a  manifestat destulă ipocrizie și demagogie, promițând, promițând… Ce? Nimic. Dar sunt și oameni verticali, ca Sorin Lavric,  care știu ce avem de făcut și-i repet îndemnul: „Haideți să fim efigii, nu marionete, stat suveran, nu vasal”. Self-elita are o antipatie maladivă față de statul suveran, se știe. Ce suveranitate? E vocabulă caducă. Muribund e și statul național, cu hărțile lui mari, îngălbenite și fărâmițate. Să fim patrioți europeni sau ucraineni, da; patrioți români, nu. Sintagma sentiment civic a luat locul celeilalte: sentiment național. Analiști (ca doamna Mungiu) neagă fără fereală acest sentiment. Știu, e… profilactic să nu îți dorești stat unitar și național. Dacă vrei să vezi fragilă identitatea noastră, așa o vezi și ai de câștigat. O etnoloagă cu nume de pește e iritată de dorința mea de a fi suverani, la noi în țară. Să nu știe, oare, că în 9 noiembrie 2022, CCR a cedat suveranitatea? Constituția pare să nu mai conteze în „România lucrului bine făcut”.Cât despre țăranul român, obiectul cercetărilor sale, nici la MȚR nu mai are loc: acolo se face propagandă LGBT, prin filme „artistice”. Confuzia de gen duce la depopulare? Și ce? Suntem prea mulți. Soluția e la  agresivii activiști transgenderi. Cambridge Dictionary le-a făcut pe plac: au corijat definiția vocabulei femeie (mulțumesc pentru știre, Marian Ilie!).

 De 30 de ani încoace sunt batjocorite, cum spuneam, momentele astrale ale Unirii. „Unirea națiunea a făcut-o”? S-o creadă Kogălniceanu. Nouă trebuie să nu ne pese de unitatea noastră, ci de unitatea europeană. Nu de unirea noastră, ci de unirea europeană. Ce propune Bruxelles-ul, Comisia Europeană se execută, nu se discută, altfel nu mai ajungem în Happytalism, cum visează Macron, chiriași fericiți ai planetei. Stat național și democrație, asta nu, nu se poate. Autodeterminare națională? Nu, nu se poate. Libertate individuală? Ba „utilitate individuală”. „Binele general” înseamnă să luăm decizii „transumane”, ca să putem ajunge la inteligență artificială și la roboți humanoizi, care să muncească în locul nostru. Eu, una, aș prefera să fiu cu mintea acasă, și la propriu, și la figurat. N-am uitat că s-a făcut pușcărie pentru Hora Unirii, ba chiar s-a murit martiric după gratii.

Paradoxurile globalizării? Destule. Ca să intrăm în NATO, am redus armata; ca să intrăm în UE, am desființat mamuții industriali, „ceaușiști”. Vă amintiți de combinatele unde porcii rodeau, de foame, gratiile de fier? Acum li s-a pus gând rău văcuțelor: să ne decarbonizăm și să mâncăm noi iarba verde de acasă, nu ele. Coane Daea, lasă cormoranii, fă ceva pentru laptele românilor! De fabrici de medicamente nu mai avem nevoie: ne dă UE. Arme fabricate de noi? Ne dă NATO armament (dacă mai devenim și arenă de luptă, ne-am scos). Și nu ni s-a dat jelly bon? N-am primit flori fără miros de floare, din Olanda? Ba nu, mă corectez: crini cu miros de mucegai. Oare ce ne pregătește Suedia? Un alt „încă nu”?

Acad. Gheorghe Păun ne vede ca „noii incași”: „grâul nostru e și al vostru, gazul nostru e și al vostru” Ca răspuns: „Na-vă vaccinuri și măști!”. Nu ne-a dat Ursula vaccin (dar nu pe gratis) să ne ajungă? […].   

După ce zile-n șir a stat pe scaunul tăcerii de la Masa tăcerii (unde -culmea- s-a și pozat), Iohannis iese pe sticlă să ne spună că nu vrea să reclame votul negativ din JAI la Curtea de Justiție a UE, că nu-l va ataca. De ce nu? Ca să nu-i supere pe prietenii din Viena, mai ales pe cei de la Schweighofer care ne rad pădurile. Facem frig ca să stea austriecii la căldură, ba chiar se moare de frig în România.  Zice presa că Reiffeisen Bank i-a închiriat lui Johannis vila ceea, obținută cam incorect și-i are banii în grijă. Și lui, și doamnei Gorghiu, și gheneralului Ciucă. De ce nu CEC-ul, bancă românească? […].

Deșteaptă-te, Johannis!

Deșteaptă-te, Aurescu! Deșteaptă-te, Hellvig! Deșteaptă-te, Hurezeanu! Meditați-vă la materia istorie. Măcar puțin de tot, la sentimentul demnității. Dar se pare că nu ajungi diplomat dacă nu te dovedești „om de apă”, fără șira spinării.

O fi obișnuită Austria să-i arunce pe români în sărăcie, dar nu mai suntem de multișor  iobagii ei.Câte generații de români au fost exploatate de Austria, în Transilvania și în Bucovina? Cam 11, spune istoria neschimonosită, ci adevărată. Au fost 50 de ani de teroare, din 1867 până în 1918. După ce Împăratul, drăguțul, a impus anexarea Transilvaniei la Ungaria, au urmat maghiarizarea, interzicerea limbii române, impunerea religiei ungurești și a numelor ungurești… L-am întrebat pe etnologul Ișfanoni de ce se cheamă Rusalin, nume rar. Mi-a răspuns că părinții căutau nume care să nu poată fi traduse în maghiară.

Și cum românii au fost „soldați ideali” pentru prima linie în războaiele Imperiului austriac și austro-ungar (așa cum scrie cineastul Sorin Ilieșiu într-o scrisoare deschisă, pe care sunt sigură că „andrisanții” o închid necitită), pe cale de consecință au căpătat experiență. În 1918, armata română a restabilit ordinea în Viena, cât pe ce să se aleagă cu regim bolșevic, a ocupat Budapesta, l-a dat jos, în martie, pe leninianul Bela Kun. O fi știind Nehammer toate astea? Ne, niet. Și mă opresc aici ,ca să nu mai ajung la diktatul de la Viena, din 30 august 1940.Tare-i mai place Austriei să ne tragă pe roată! E rândul nostru să restabilim ordinea. Schengen ori deloc. Nu suntem europeni second-hand. Există demnitate fără suveranitate? Uite că nu.

Ilustrația textului aparține redacției