Autor: EMIL CIORAN
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 123
Evreii s-au opus la noi împotriva oricărei încercări de consolidare națională și politică. Aici trebuie căutată sursa antisemitismului militant, dar nu a antisemitismului sentimental. Ei au criticat totdeauna România, dar au considerat orice tentativă de consolidare în afară de o democrație convenabilă ca reacțiune, barbarie etc.
În realitate n-a existat presă mai reacționară decât cea iudaică, pentru care paradisul l-a oferit totdeauna atmosfera pestilențială a democrației românești, ce e drept admirabilă în intenții, dar mizerabilă în realizări.
Eu critic în special evreimea de după război. Nu s-a opus ea oricărei încercări de reînoire a României? Din niște tâmpiți și niște degenerați, cari au reușit să compromită o democrație ea însăși viciată, evreii au făcut un instrument de dominare, ofensând iremediabil o țară întreagă. Noi, românii, nu ne putem salva decât prin altă formă politică.
Evreii s-au opus cu toate mijloacele de care dispune imperialismul lor subteran, cinismul și experiența lor seculară. Trebuie să ne intre tuturora în cap, o dată și pentru totdeauna: evreii n-au nici un interes să trăiască într-o Românie consolidată și conștientă.
(Emil Cioran – Schimbarea la față a României, Editura Humanitas, București, 1990)
Exact așa este.
In 1936, cind scria aceste rinduri, Cioran era alaturi de legionari desi, asa cum a facut toata viata, dispretuia nu numai pe jidani, dar si pe romani si mai apoi pe francezii care i-au oferit toate onorurile. A avut parte de un sfirsit pe masura egoismului sau feroce, pierzindu-si cel mai de pret bun, gindirea.
[…] Via Certitudinea […]
La batranete Cioran declara ca “problema jidoveasca este de nerezolvat” .
O declara avand drept tovarase de viata – in podul lui – pe Simone Bouée, jidanca .
caroline gunderodeDecember 23, 2022 at 8:36 pm
Scria acasa indemnandu-si familia sa nu se alarmeze caci nu are de gand sa se insoare cu ea intrucat nu reprezinta pentru el o legatura de prea mare importanta .
A trait cu ea in podul lui cateva zeci de ani .
Fara importanta .
“Ma intreb cum facea el sa-si mentina amorurile paralele , secrete !”, se intreba Sanda Stolojan .
Care-l cunostea bine .
Ei bine , cand Simone se ducea sa-si viziteze mama in Ardeni, filozoful nu mai avea timp de filozofie .
Podul lui nu mai era hogeag pentru sihastri .
In balcon erau chiar cateva muscate antifilozofale: ele radeau de se prapadeau de el , pana -i spulberau de tot morozitatea !
Cand a imbatranit rau de tot , a dat insa furtuna cea mai mare peste el : avea drept idol amoros , o cu mult mai tanara filozoafa care venea din Germania si careia-i scria printre altele, cand o ‘suplica’ sa vina negresit, exact: cat de mult isi dorea el sa aiba sansa sa dispara sub fusta ei !
“Stiinta vesela” ii lua mintile, ca nu degeaba il citise el pe Nietzsche de mama focului, la tinerete , pana sa ajunga sa-l declare ” INFANTIL” !
Si sa-l lichideze .