A fost, de asemenea, fondator al Academiei Române

Autor: ION VĂDUVA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 168

Considerându-se, fără falsă modestie, „în adevăr român” (deși era aromân originar din Epir – Grecia), EVANGHELIE ZAPPA a fost un fidel susținător al ideii naționale (românești), până în ultima clipă a vieții. A fost prieten cu Alexandru Ioan Cuza, fiind confirmați amândoi ca fondatori ai Academiei Române de Ion Heliade Rădulescu, C. A. Rosetti, Ioan Massim, V. Alecsandri, Costache Negruzzi, V.D. Urechia, Timotei Cipariu. Aceștia, au subliniat contribuția substanțială a celor doi (Cuza și Zappa) la întemeierea acestei instituții.

Evanghelie Zappa a părăsit aceasta lume de care a fost ispitit, între destin și destinație, la organizarea și modernizarea spirituală a societății, prin elementele civilizației timpului în care a trăit.

S-a născut în anul 1800, în satul Labovë e Madhe, în Epirul de Nord, în nord-vestul Greciei, la acea vreme teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, acum parte a districtului Gjirokastër din Albania. Pe 19 iunie 1865, după o lungă și grea suferință, după cum spun documentele, Evanghelie Zappa a părăsit această lume. Însuși epitaful de pe lespedea mormântului din Broșteni, scris în limba greacă, atestă această dată: „Aici se odihnește păcătosul rob al lui Dumnezeu, ctitorul acestei biserici, Evanghelis Zappas, decedat în anul 1865 iunie 19”.

A fost adevăratul inițiator al Jocurilor Olimpice. Ideea a început să se coaguleze încă din1850, dar primele jocuri olimpice (numite astăzi, cu vădită intenție minimalizatoare, „preolimpice”) au fost organizate la Atena, începând cu 1859 și urmate de alte trei ediții.

Zappa a suportat costul acestui eveniment (60.000 de franci), inclusiv construcția Zappeionului, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și cu săli de gimnastică.

Așadar, promotorul acestora a fost Zappa, deși baronul Pierre de Coubertin, care a reluat organizarea Olimpiadelor începând din 1896, și-a însușit prioritatea mondială apreciind inițiativa lui Evanghelie Zappa ca fiind „o încercare nereușită, o restituție prematură și neîndemânatică”!

Evanghelie Zappa a deținut numeroase moșii în jurul capitalei, București, și în Bărăgan. A avut numeroase contribuții la dezvoltarea agriculturii în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În timpul secetei a întreținut capitala cu făină, de la fabrica sa care avea și o moară cu 12 pietre, unică în Țara Românească și nu numai. În 1871, post-mortem, a apărut „Dicționarul limbei române” elaborate de Treboniu  Laurian și Ioan Massim, din donația făcută de Zappa guvernului, când Cuza se afla în vizită la Broșteni.

A scris un soi de carte-ghid, „Trântorul”, despre semănarea grâului și organizarea moșiilor. S-a stabilit la Broșteni în 1844, localitate pe care o cunoștea din anii 1830, când venea pe aici ca să cumpere moșia lui Ioan Al. Filipescu Vulpache.

A fost implicat în lupta antiotomană a grecilor până în 1830 și a fost decorat în 1843 de regele Othon I al Greciei cu înaltul ordin al Regatului Elen. A perseverat  spre a obține naturalizarea ca român. A fost ridicat la rang de pitar de domnitorul Bibescu iar alături de vărul său Constantin a devenit agricultor și financiar, rulând averi mari. Din banii obținuți de pe moșiile care se întindeau până la Scutelnici și din comerț cei doi au construit o fabrică de făină și o fabrică de spirt (POVARNA), întreprinderi de tip capitalist. Pentru a-i fi păzită cetatea și palatul de la Broșteni, străjuite de ziduri puternice, a adus arnăuți.

„Personalitate plină de evenimente, experiențe, ispitit de ceea ce era modern în cultură/societate și industrie, purtat de un crez și o datorie”– astfel era omagiat Evanghelie Zappa de V. A. Urechia, la 16 sept. 1867 când, în sediul Societății Academice Române, se dezvelea bustul său: „Evanghelie Zappa, când puse piciorul pe malul Dunării României libere, lăsă să iasă din pieptul sau țipătul fratelui ce-și revede fratele iubit: ȘI EU HIU ROMÂN”.

Testamentul celui născut la Labova, in Epir, Albania, proiectează propriile sale căutări, împliniri, încercări, orientări și dorințe, fiind un mesaj al cunoașterii, al universalității, implicit dorul de libertate, unitate și solidaritate.

Pe lângă donațiile făcute statului grec pentru Jocurile Olimpice, a făcut nenumărate altele, pentru biserica și școala din satul natal, pentru rudele sale. În testamentul său este exprimată dorința ca osemintele să-i fie împărțite „în câte trele iubite țeri în care a viețuitu”.

NOTA ISPRAVNICULUI. Ion Văduva, profesor, poet și publicist, autorul acestui text, este unicul descendent al lui Evanghelie Zappa.