Autor: CHRIS MELORE (Daily Mail)

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 189

Într-un articol intitulat „Hitler Kaput?”, profesorul Ion Coja formula, printre altele, următoarele întrebări: „Prima întrebare este legată de soarta bunkerului. De ce nu a fost conservat bunkerul şi transformat în obiectiv turistic, al turismului educativ, aşa cum s-a procedat la Auschwitz şi alte locaţii legate de infamiile nazismului?! Ce putea fi mai reconfortant pentru victimele nazismului decât vederea locului şi a modului mizer în care a sfârşit criminalul cel mai scelerat din istorie?!
În plus, exista un interes general pentru vizitarea şi cercetarea amănunţită la „locul crimei”. Criminalişti, procurori, istorici, ziarişti, opinia publică însăşi, cu toţii ar fi avut motive serioase să vadă în detaliu de unde a fost condusă luni de zile sângeroasa conflagraţie.
A doua întrebare este pricinuită de existenţa în subteranul Berlinului a unei vaste reţele de tuneluri, despre care nu se prea vorbeşte. Subsemnatul am luat cunoştinţă de această construcţie dintr-o emisiune pe Discovery Chanel. Detaliul care m-a pus pe gânduri: reţeaua de tuneluri din Berlin a fost construită din ordinal lui Hitler!… Însumate, tunelurile au o lungime de 500 (cinci sute) de km, iar lărgimea şi înălţimea lor este de asemenea impresionantă. Nu cumva reţeaua de tuneluri avea legătură cu bunkerul de maximă siguranţă în care s-a retras Hitler? Consider că este absurd să ne închipuim că bunkerul nu avea mai multe ieşiri de siguranţă, printre care şi una de acces la reţeaua de tuneluri!”…

Articolul semnat de Chris Melore în Daily Mail pare să răspundă acestor întrebări (M.M.)

___________________________

Potrivit mai multor rapoarte din arhivele CIA, agenți aflați în America de Sud erau convinși că dictatorul era încă în viață în anii 1950 și că își schimbase numele pentru a rămâne sub acoperire.

Un agent chiar a declarat că a găsit în Columbia o fotografie care arăta un bărbat ce semăna cu infamul nazist.

Deși forțele Aliate au descoperit un trup ars care sugera că Hitler s-a sinucis într-un buncăr german în aprilie 1945, documente declasificate în 2020 au arătat că oficiali ai serviciilor secrete americane încercau să-i găsească „ascunzătoarea din Argentina”, la doar câteva luni după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

În deceniul următor, această căutare continua încă, iar CIA continua să discute cu informatori care susțineau că aveau cunoștință, în 1955, despre evadarea secretă a lui Hitler.

Deși seria de documente pare să se încheie în noiembrie 1955, un anunț șocant din Argentina reînvie acum cazul.

În luna martie, președintele Javier Milei al Argentinei a ordonat guvernului său să declasifice toate documentele despre naziștii care au căutat refugiu și au fost protejați de țară după război.

Argentina a fost cunoscută ca un refugiu notoriu pentru foști membri ai partidului nazist care fugeau de pedeapsa pentru crimele de război comise acum 80 de ani, iar aceste documente ar putea completa acum puzzle-ul unui caz celebru al CIA.

Documentele scoase la lumină descriu cum Departamentul de Război al SUA a trimis informații FBI-ului, conform cărora Hitler ar putea avea o ascunzătoare secretă într-un hotel-spa din La Falda, Argentina.

Dosarul din octombrie 1945 dezvăluia că proprietarii acelui hotel erau susținători de seamă ai partidului nazist, că făcuseră contribuții financiare către Joseph Goebbels, șeful propagandei naziste, și că deveniseră prieteni apropiați ai lui Hitler.

Conform serviciilor secrete americane, Hitler nu ar fi uitat niciodată loialitatea acelei familii față de regimul nazist și chiar locuise cu ei în același hotel, în timpul vacanțelor în Germania.

Departamentul de Război a spus FBI-ului că era convins că Hitler s-ar retrage la acel hotel în cazul în care Germania ar pierde războiul sau dacă el ar fi înlăturat din funcție.

Deși forțele Aliate susțineau că au găsit rămășițele carbonizate ale lui Hitler, un alt document CIA făcut public în 2020 includea o fotografie cu un bărbat care ar fi fost liderul nazist, stând cu un prieten în Columbia, în 1954.

Raportul din 3 octombrie 1955 preciza clar că se desfășura o operațiune de informații americană pentru a confirma dacă Adolf Hitler (menționat și ca „Adolph Hitler” în dosare) supraviețuise și se relocase în secret în America de Sud.

Dosarul arăta că un informator cunoscut sub numele de CIMELODY-3 vorbise cu un prieten de încredere care servise sub comanda lui Hitler în Europa și care fugise în Maracaibo, Venezuela.

Acest prieten spunea că un bărbat pe nume Phillip Citroen, fost soldat SS, susținea că Hitler era încă în viață în Columbia, că vorbea lunar cu fostul lider nazist și că făcuse recent o fotografie cu el.

Prietenul lui CIMELODY-3, al cărui nume nu a fost menționat, ar fi sustras fără voie fotografia pe 28 septembrie 1955.

În fotografie, bărbatul presupus a fi Hitler era numit „Adolf Schrittelmayor”. Apărea așezat pe o bancă alături de Citroen în Tunja, Columbia.

Raportul adăuga că foști soldați naziști afirmau că Hitler s-ar fi mutat în cele din urmă în Argentina în ianuarie 1955.

Până când agenții serviciilor americane au obținut fotografia și au făcut copii, trecuse deja un deceniu de la sfârșitul războiului, iar naziștii credeau că nu mai pot fi urmăriți penal.

„Philip Citroen a comentat că, din moment ce au trecut zece ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații nu l-ar mai putea urmări penal pe HITLER ca criminal de război”, se arată în document.

În ciuda afirmațiilor fostului soldat SS, agenții americani au continuat vânătoarea lui Hitler, deși sceptici din cadrul comunității de informații au catalogat fotografia drept o „fantezie”.

Pe 4 noiembrie 1955, centrul de informații din Washington a aprobat contactarea unei persoane cunoscute în dosare ca „GIRELLA” pentru a investiga în continuare istoricul lui „Adolf Schrittelmayor” în Columbia înainte de 1955.

Totuși, același document clasificat, distribuit agenților din America de Sud, sugera și că dosarul ar trebui abandonat.

„Se consideră că s-ar putea depune eforturi enorme în această chestiune cu șanse reduse de a stabili ceva concret”, au recunoscut oficialii serviciilor de informații.

Nu există alte documente din acest lanț de rapoarte disponibile public în fișierele declasificate ale CIA – ceea ce sugerează că dosarul a fost închis sau că restul informațiilor descoperite rămân în continuare clasificate de guvernul SUA.

Decizia Argentinei de a urma exemplul Americii și de a declasifica cazuri vechi ar putea dezvălui în curând și mai multe informații despre legăturile Pentagonului cu naziștii din America de Sud.

Este un fapt cunoscut și înregistrat oficial că guvernul american a recrutat foști oameni de știință germani după al Doilea Război Mondial pentru a lucra în SUA.

Acest program, cunoscut sub numele de Operațiunea Paperclip, a adus în jur de 1.600 de oameni de știință germani în Statele Unite – inclusiv pe Wernher von Braun, care a deschis drumul pentru NASA și misiunile spațiale timpurii ale Americii.

Noile documente argentiniene ar urma să detalieze implicarea țării în „ratlines” – rutele internaționale secrete prin care naziștii au fugit din Germania înainte și după încheierea războiului.

Nu este încă cunoscut dacă vreunul dintre rapoartele ce urmează să fie declasificate va aduce dovezi suplimentare la fișierele CIA privind presupusa evadare a lui Hitler din moarte.

Sursă: https://www.dailymail.co.uk

Titlul original: „Documente șocante declasificate de CIA au dezvăluit o misiune secretă de a-l găsi pe liderul nazist Adolf Hitler – la 10 ani după ce se presupune că ar fi murit”