Densușianu și Hașdeu, „suspecții” de serviciu ai istoriei noastre December 18, 2022
ArhivaCertitudinea printIstorieOpiniiTema de gândire
4 Comments

Autor: IULIA BRÂNZĂ MIHĂILEANU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 123

Când a apărut Dacia preistorică a lui Nicolae Densușianu, latiniștii au respins-o fără a lua act de mulțimea de argumente și informații inedite aduse de autor. Pârvan însuși a numit-o ,,roman fantastic”, ,,plin de mitologie și filologie absurdă”. Al. D. Xenopol a fost și mai nemilos: ,,Teoria autorului, că dacii ar fi închegat întâia civilizație a omenirii arată că avem de a face cu un product al șovinismului și nu cu unul al științei”. Pentru a diminua valoarea științifică a Daciei Preistorice, romanizatorii invocă întruna aceste citate. Dar uită, ori poate chiar nu știu că Xenopol avea pică pe N. Densușianu, pentru că acesta, în 1885, în revista ,,Țera Noue”, Nr. 2 și 3, cu documente în mână, a combătut ,,cu deplin succes părerile istorice ale d-lui Xenopol: că Bulgarii în vechime ar fi domnit timp îndelungat peste Țara Românească, Moldova și Transilvania, și că țerile acestea s-ar fi numit odată «Bulgaria dincoace de Dunăre», temă pe care d-l Xenopol a și părăsit-o mai târziu”. (Dr. C.I. Istrati, Nic. Densușiani. Viața și opera sa).

Sunt curioasă ce-ar fi zis Xenopol dacă ar fi auzit-o pe americana Marija Gimbutas localizând Vechea Europă în spațiul carpato-danubiano-pontic? Sau pe neamțul Harald Haarmann, pe italianul Marco Merlini, pe bulgarul Vladimir I. Georgiev, pe maghiarul Ianoș Makkay, pe americanii R. Schiller, Shan Winn, pe rușii V. Titov, A. G. Kifișin, N. Jirov, B. Perlov, Andrei Nadirov afirmând că Tăblițele de la Tărtăria reprezintă cea mai veche scriere din lume. Ar îndrăzni să-i învinuie și pe ei de șovinism românesc, așa cum l-a taxat pe Densușianu?!

După o muncă epuizantă la un manuscris de o mie o sută cincizeci și două de pagini, Densușianu se înbolnăvește și într-o zi este găsit mort în locuința sa. Avea numai 65 de ani. După moartea lui, istoricii oficiali, fie din invidie, fie din incapacitatea de a accepta adevărul în locul prejudecății, au supus Dacia Preistorică, și chiar numele marelui istoric, unui fel de damnatio memoriae. Mai mult, discreditarea lui Densușianu continuă și azi. Când, în secolul al XIX-lea s-au descoperit Tăblițele de Plumb de la Sinaia, în limba geto-dacă, în care se consemnau evenimente de pe timpul lui Dromichete, Burebista și Decebal și care demonstrau că latinitatea noastră este anterioară romanilor, agenții romanizării au elaborat imediat o strategie de discreditare a lor. Le-au declarat falsuri.

Dar cum aceste ,,falsuri” erau prea adevărate, despre varianta unui falsificator simplu nu putea fi vorba. Atunci măsluitorii de istorie au implicat în discreditarea lor numele a doi mari savanți: B. P. Hasdeu și N. Densușianu. Fără niciun argument, au declarat că unul dintre ei este autorul ,,falsurilor” de la Sinaia. Deci există un suspect principal și unul de rezervă. Dacă o fundație ,,B.P. Hasdeu” îi dă în judecată pe calomniatorii marelui cărturar și câștigă procesul, rămâne alt suspect: Nicolae Densușianu. Numele căruia poate fi terfelit până-n veacul de apoi de către măsluitorii de istorie. Doar marele istoric e mort și nimeni nu-l apără.

Loading