Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 155

Am urmărit de curând un potcast pestilențial al maestrului Ion Cristoiu, postat pe blogul său www.cristoiublog.ro. Potcastul e intitulat „O dronă a sistemului: Diana Șoșoacă”. Îl numesc pestilențial atât pentru conținutul în sine (o parte din el), cât și – mai ales – pentru ideile pe care le induce în conștiința publică.

Cică Dianei Șoșoacă nu i-a cerut nimeni ajutorul. Slavă Domnului că eram în mașină lângă ea cînd zeci de protestatari, pe tot drumul de la Botoșani la București, i-au cerut cu disperare sfatul și ajutorul. Altfel aș fi crezut și eu ce a afirmat reputatul jurnalist, bazându-mă pe prestigiul numelui pe care-l poartă.  

Dar dumneavoastră de unde știți contrariul, maestre? Cine v-a (dez)informat? Protestatarul cu căciulă albă? N-aș insista pe acest aspect, dacă n-ar fi tocmai detaliul pe care v-ați bazat pledoaria. Și știți și dumneavoastră principiul acela din logică: premize false – concluzii false! Și dacă ar fi doar false n-ar fi nimic. Dar ele sunt și otrăvite, și de rea credință, ceea ce vă face suspect! După ce-i lăudați ieșirile din perioada pandemiei, după ce lăsați să se înțeleagă că împărtășiți motivele pentru care senatoarea face scandal, începeți să dați cu pietre.

Ziceți că prin ea „s-a compromis ideea de protest”, că „atunci când e nevoie de compromis ceva, este trimisă ea”, că „spune peste tot că ea e cu Putin” (apropo, când a spus ea, textual, că e cu Putin?), că „pe ce pune ea gura, începe să pută”, că, de 15 ianuarie, „toată lumea a vorbit despre Șoșoacă și Eminescu” (avea și de ce, căci am fost și eu la Botoșani, iar conferințele și întreg evenimentul organizat de ea au fost magnifice, exemplare). Sunteți împotriva acordului de securitate pentru Ucraina, dar, „dacă vine Șoșoacă, s-a terminat. Nu așa se face”. Dar cum se face? Trimiteți o scrisoare cu număr de înregistrare la premier sau la președinte și-i rugați frumos să revină asupra deciziei?

Nu cumva sunteți invidios? Păreți supărat că Diana răcnește tot ce dumneavoastă și alții spuneți în șoaptă sau în termeni corecți politic. Iar ce spune ea se aude, vă asigur. Păi, în cazul ăsta, cine-i drona, domnule Cristoiu? V-a întrebat asta și Aurelian Pavelescu:  

„Eticheta de «drona sistemului» a fost preluată spontan de întreaga presă mainstream, aflată în mijlocul unei campanii de linșare fără precedent a Dianei Șoșoacă. Este nevoie să veniți cu clarificări pentru a vă păstra credibilitatea și a face dovada că nu sunteți chiar dvs. «drona sistemului».

De ce-ar fi Șoșoacă «drona sistemului»? Militează de ani împotriva marilor abuzuri: represiunile teribile din pandemie și actele puterii privite ca trădare de țară de mare parte a populației, punându-și în primejdie propria persoană și familia. Are sute de inițiative legislative și mii de intervenții de la tribuna senatului. Este printre puținii parlamentari care-și țin audiențele săptămânale în circumscripția de la Iași. N-a făcut avere în timpul mandatului și nici nu este finanțată de sistem. A reușit să înființeze S.O.S. România și, într-un an de zile, să-l aducă la procente semnificative cu un efort enorm, la lumina zilei. Nu există niciun om politic român cu o activitate comparabilă în mediul on-line, cu milioane de urmăritori, cu live-uri zilnice de ore întregi. De aceea a devenit ținta predilectă a televiziunilor sistemului, inamicul public numărul unu […]. Că nu înțelegeți cum a reușit Șoșoacă să facă așa ceva, devenind cea mai puternică voce a omului simplu, este altceva. Dvs. susțineți că știți și atunci trebuie să dovediți”…

Dar ceea ce este cu adevărat pestilențial în postarea lui Ion Cristoiu despre Diana Șoșoacă este compararea acesteia cu o flatulență care împute aerul. Ce josnic! Mie mi se pare că lucrurile sunt exact pe dos și că, vorba lui G.B. Shaw, „într-o cameră fără ferestre aerul curat este declarat nesănătos”. Senatoarea e o voce care sparge geamurile, ca să intre aer curat.

Ceea ce numește Ion Cristoiu „bășină” (așa s-a exprimat!) este nu Diana Șoșoacă, ci aerul închis din Camera Deputaților, Senat, Guvern, Președinție, Justiție, în care reputatul ziarist pare că se simte confortabil.  Atenție, maestre! Riscați să vă plasați exact în ipostazele cu care o asociați pe Diana Șoșoacă. Și cea cu „drona”, și cea cu „flatulența”.

„Nu cred că poate să pună cineva la îndoială cultivarea interesului național, pledoaria mea pentru demnitatea românească, faptul că nu vreau să mă simt penibil ca român, dar pledez pentru metodele moderne de a le arăta și apăra” – spuneați dumneavoastră în potcast (citat după transcript). Ba da, domnule Cristoiu! Eu mă îndoiesc.

P.S.1. Și care sunt acele „metode moderne de a le arăta și apăra”? Eu întrevăd una singură, cea recomandată de Petre Țuțea: „Cu parul, bă, cu parul!”

P.S.2. „Eu înțeleg foarte bine că preferați «actorii» politici care se «prefac» că lucrează, că de la Revoluție încoace doar de ăștia am avut, de-asta țara a ajuns cum a ajuns. Da’ pentru noi, ăștia mulți și proști, e mai plăcut circu’ din parlament cu Diana în distribuție, chiar și-n rolu’ de dronă. Ce, vreți să ne ia somnu’ pe toți, ascultând la unu’ ca Ciucă? Ori să fim hipnotizați privindu-l pe Rareș Bogdan cum dă din gură, doar fiindcă-i rujată?…” (comentariu pe cristoiublog.ro la postarea „O dronă a sistemului: Diana Șoșoacă”)