Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 159

Orice cetate se construiește împotriva realității, ca și în cazul realității virtuale. Care rămâne mereu virtuală, cu posibilități limitate prin care încearcă să cenzureze realitatea naturală, ale cărei posibilități sunt infinite, depășind așa-numită virtualitate.

Aceasta, fiind limitată în posibilitățile sale, reprezintă o ruptură între ființă și virtual. Diferența este că realitatea, ființa, înseamnă un potențial al realizării totalității integrale a ființei, în totalitatea ființei omului. Diferența dintre realitatea care ființează și virtual, este realizarea integrală a creației, în cazul realității, și nerealizarea acesteia, ptin absența ființării, în cazul virtualului.

Nu poți reprima natura, ființarea în om, prin realități artificiale. Nu degeaba am început cu imaginea cetății, căci totul se înrădăcinează în realitatea mitică a omului. Imaginea calului troian simbolizează natura, care a pătruns în cetatea Troia (realitatea construită artificial) și a distrus-o. Aceasta e soarta oricărei realități artificiale.

Am spus mereu că nu învățăm nimic din istorie. Dar nu cunoaștem ce anume din noi refuză să învețe. Acela este hybrisul, care refuză realitatea mitică, adică natura. Lupta se duce mereu între hybrisul minții și realitatea mitică inconștiență care ne învață. Hybrisul urcă mereu, ca Sisif, dar bolovanul vine înapoi. Acest bolovan semnifică ceva nerealizat, ceva care rămâne mereu virtual. Aici este partea negativă a Sinelui, simbolizat și de munte, și de eșecul realizării. Căci, dacă Sinele rămâne mereu virtual, eșuezi în viață. Dar dacă înțelegi că Sinele, muntele interior, înseamnă ființarea ta interioară, realizarea lui, a Sinelui, se produce prin realizarea ființei în ține, realizând astfel totalitatea spirituală a personalității tale. Iar diferența dintre virtualitate și realitatea naturii este aceea că ultima trebuie realizată, iar prima te lasă nerealizat!