Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 144

Este bine ca ziarișii să aibă și puțină cultură (sau să se documenteze), atunci când atacă sau ironizează pe cineva.  Altfel riscă să devină ei „ironizabili”…

Declarația Dianei Iovvanovici Șoșoacă de la Școala de vară a partidului S.O.S. România: „Limba română este limba primordială, nu ne tragem din limba latină, latina se trage din limba română” este excesivă, dar nu lipsită de temei. În orice caz, cuprinde mai mult adevăr decât teza oficială, latinistă (era să scriu stalinistă), conform căreia noi am învățat „limba ce-o vorbim” de la militarii și coloniștii romani. Sunt atâtea argumente, atâtea dovezi, atâtea cărți care s-au scris despre originea limbii române  și originea etnică a poporului român, care nu corespund tezei oficiale, încât refuzul Academiei Române de a lua în dezbatere o altă perspectivă decât cea „înțepenită în proiect” este de multă vreme suspect. Cu atât mai mult cu cât aceste lucrări nu au fost scrise doar de români ci, majoritatea, de autori străini. Și nu de-acuma, ci de la începuturile erei creștine, în privința limbii, și mult înainte în privința identității noastre străvechi în ansamblu.

Ignoranța este însă și ea bună la ceva. În cazul de față, tam-tamul declanșat împotriva Dianei Iovanovici Șoșoacă (în mod normal, trebuia îndreptat împotriva lingvistului Mihai Vinereanu, de la care a pornit toată vâlva) a generat condiții optime pentru  o mai corectă judecată asupra adevărurilor istorice privind limba și identitatea noastră, conform principiului audiatur et altera pars (să se asculte și partea adversă). Până acum „partea adversă” – adică cei care cred că limba română nu se trage din latină – a fost tratată doar cu dispreț și sarcasm. Și niciodată la „masa de consiliu”, numai pe holuri. A venit vremea ca Academia Română să cheme la bară și partea adversă.

Revista CERTITUDINEA este prima care profită de această conjunctură creată (nesperat) de detractorii necalificați ai originii non-latine a limbii noastre și ai tezei privind primordialitatea strămoșilor noștri în Europa. Avem și legitimitatea, și oportunitatea de a aduce, în sfârșit, în sala de judecată, pentru a-și pleda cauza, pe cei ocultați sau discreditați până acum de mediul academic: Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Nicolae Densuşianu, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Romulus Vulcănescu, Al. Brătescu-Voineşti, Edgar Papu, Procopius din Cesareea, Flavius Aurelius Cassiodor, Flavius Iordanes, Carol Lundius, Niccolo Zeno, Carlo Troia și încă mulți alții. Așa că numărul 144 al revistei CERTITUDINEA este o microantologie tematică de texte apărute de-a lungul timpului în paginile ei, texte dedicate aproape integral originii non-latine a limbii noastre și vechimii multimilenare a civilizației strămoșilor noștri. Cu atât mai mult cu cât, iată, pe 31 August celebrăm Ziua Limbii Române, iar Editura Uranus are sub tipar DICȚIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE de Mihai Vinereanu, dicționar din care rezultă, printre altele, că peste 60% din fondul lexical al limbii noastre este autohton. E prea mare „obrăznicia” acestei statistici, ca Academia Română să mai stea ascunsă în păpușoi!

_______________________________

Edituri „identitare”

Sunt multe cărți apărute în România care prezintă identitatea poporului român și a limbii române altfel decât ne impune Academia Română. Dar editurile cele mai insistente și mai productive în această direcție sunt cele pe care le prezint mai jos, împreună cu cărțile specifice pe care le-au publicat. Le-am numit „edituri identitare”.

Editura URANUS

• „Hyperboreii şi zamolxismul” de Branislav Stefanoski – Al Dabija, 2013

• „Getica” de Iordanes, 2014

• „Argumente pentru rescrierea istoriei europene” de Carlo Troya, 2015

• „Limba română. Naşterea şi falsurile istorice” de Lucian G. Costi, 2016

• „Cărţile geţilor” de Niccolò Zeno, 2017

• „Homer. Istoria pelasgă neştiută” de Branislav Stefanoski-Al Dabija, 2018

• „Adevăruri incomode despre limba română” de Mihai Vinereanu, 2018

• „Fondul lexical principal al limbii române” de Mihai Vinereanu, 2020

• „Româna, limba vechilor cazanii”, vol. 1, de Lucian Costi, 2021

• „Geții și genealogia popoarelor nordice” de Frédéric-Guillaume Bergmann, 2023

• „Dicționarul etimologic al limbii române” – vol I și II, de Mihai Vinereanu, 2023

Editura Geto Dacii

• „Nu venim din Latină” de Carme Huertas

• „Pentru cine este nocivă originea Traco-Geto-Dacă a limbii române?” de Iulia Brânză Mihăileanu

• „Tradiții magice geto-dacice” de Iulia Brânză Mihăileanu

• „Geto-Dacii în literatura română” de Iulia Brânză Mihăileanu

• „Românii în Mileniul de Întuneric” de Marius Fincă

• „Regatul Lupilor” (roman) de Simona Radu

• „Solul lui Zamolxe” (roman) de Simona Radu

• „Poveștile magice ale Dacilor”, vol. I și II de Daniel Roxin

• „Istoria geto-dacilor pentru copii” de Daniel Roxin

• „Aventurile lui Duras” (benzi desenate) de Daniel Roxin și Gabriel Tora

• „Lumea geto-dacilor” (carte de colorat) de Mihai Grăjdeanu

Editura Burebista

• „Enigma Tăblițelor de la Sinaia” de Daniel Roxin

• „Dacia și proiectele de refacere a Daciei” de Drd. Adrian Iscru

• „Împărații Traco-Geto-Daci ai Imperiului Roman” de Prof. Dr. Mihai Popescu

• „Spartacus și gladiatorii traco-geto-daci” de Prof. Dr. Mihai Popescu

• „Legături surprinzătoare: Cucuteni – Yangshao, Dacia – China antică” de Prof. Dr. Mihaai Popescu