Autor: DAN DIACONU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 130

Dacă până acum arhitectura de securitate de după Al Doilea Război Mondial a fost considerată una solidă, evenimentele recente ne arată că lumea a luat-o realmente razna. Nu doar că nimeni nu pare a se linişti, dar, mai mult, SUA caută cu disperare să readucă moroii trecutului la realitate.

În Europa am văzut-o cu înarmarea şi împingerea Germaniei pe prima linie a războiului din Ucraina. Păcăleala cu exportul de Abrams a fost una epocală: Biden a promis 30 de tancuri, iar bolovanul Scholz a dat în timp record permisiunea de export a tancurilor sale în Ucraina. Apoi a venit lovitura şmecherească a SUA, care a declarat că transferul tancurilor Abrams poate dura chiar şi un an. 

Sunt câteva elemente ciudate. SUA, din punct de vedere legal, nu e atinsă de războiul ucrainean. Toate armele pe care le-a dat Ucrainei, de fapt le-a vândut ca oricărei ţări. Că au mai dat nişte ajutoare financiare, că au mai împins nişte credite acolo, toate chestiunile de acest tip se ştiu. Însă, din punct de vedere tehnic, americanii sunt doar vânzători de tehnică militară! Asta în timp ce europenii sunt donatori. Luaţi-o cum vreţi, dar în toată afacerea despre care vă vorbesc, europenii sunt parte a conflictului, deoarece ei donează atât echipamente, cât şi personal. Şi o fac fără perdea! 

O chestiune similară se doreşte şi-n Asia. De mai multă vreme SUA caută tartorul care să agite apele acolo, cuiul otrăvit pe care să-l contrapună Chinei. Şi se pare că l-au găsit: eternul şi fascinantul slugoi al SUA, Japonia. Aflată sub ocupaţie americană, Japonia face strict ce-i dictează Licuriciul. Iar acum Licuriciul i-a dictat înarmare. De ce? Deoarece trebuie să se facă agitaţie şi-n colţul acesta de lume. 

Iată-ne în faţa refacerii Axei. Cu singura diferenţă că Roma a fost scoasă din ecuaţie, astfel încât acum Axa este Washington-Berlin-Tokyo. Conform planificării, americanii vor să-i bage pe japonezi în NATO şi apoi să facă eforturi de a atrage cât mai multe ţări asiatice în jurul Japoniei. Cel mai probabil se va repeta scenariul ucrainean atunci când Taiwanul îşi va exprima „dorinţa de protecţie”, adică de aderare la NATO. Va fi un element cheie care nu-i va lăsa indiferenţi pe chinezi.

Iată o reconstrucţie a celui de-al Doilea Război Mondial, în care SUA joacă rolul păpuşarului, tot împingând momâi în luptă, din dorinţa de a-şi păstra avantajele politice şi militare. Dacă în Al Doilea Război Mondial iniţial a stat pe tuşă neştiind de ce parte să intre, acum SUA stă pe tuşă aruncându-şi păpuşile în luptă şi jucând rolul „bunicului înţelept” care dă sfaturi duşmanilor săi. După cum bine constatăm, atât Germania cât şi Japonia sunt naţiuni ocupate de SUA, iar regimurile instaurate acolo sunt marionete ale Washingtonului. Însă, la nivelul de jos, lucrurile stau radical diferit.

Populaţia îi vede pe americani fix ca ceea ce sunt: nişte ocupanţi lacomi şi deosebit de proşti. Într-adevăr, de şaptezeci de ani ţin cele două ţări captive, iar acum, pentru a-şi salva fundul, le reînvaţă belicoşenia militară din dorinţa de a le sacrifica prin împingerea în prima linie a confruntării. Astfel, speră americanii, naţiunile intrate în războaie de uzură se vor slei, iar ei vor rămâne singurii „virili” ai planetei. Strategia le e transparentă, doar că mai e o problemă. Întrebarea e nu dacă ci când ţările ocupate şi înarmate la sfatul „bunicuţului” vor realiza dezastrul în care sunt târâte de uriaşul cu picioare de lut, adică adevăratul om bolnav al omenirii?

Tot vorbea propaganda de cancerele lui Putin, fără să bage de seamă că tot jocul nu-i decât o proiecţie(în sensul psihologic al termenului). De fapt, adevăratul canceros al lumii e SUA, o ţară cuprinsă de o metastază agresivă, pe care-o revarsă asupra întregii lumi. Oare cât timp va mai suporta lumea boala şi putregaiurile care ne vin de-acolo? Eu unul aş cam paria că, în final, cuiele otrăvite cu care SUA încearcă să-i înţepe pe ruşi şi pe chinezi se vor întoarce împotriva lor. O să vedeţi că aşa va fi!

Titlul original: „Cuiul otrăvit”

Sursă: Trenduri economice