Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 146

La fârșitul lunii iulie 2023, Ana Blandiana a dat publicității, sub forma unei scrisori deschise, intitulată „O sfidare”, un comunicat prin care „protesta” împotriva unei sentințe prin care torționarii lui Gheorghe Ursu (inginerul ucis prin tortură în închisoare) au fost achitați. Comunicatul a stârnit indignarea colaboratorului nostru Ioan Roșca, titularul serialului „Combaterea «antisemitismului» folosește subjugării românilor?” (ajuns la episodul LII). Iată textul scrisorii Anei Blandiana, urmat de reacția lui Ioan Roșca.

„O sfidare

Sentința înaltei Curți de Casație și Justiție prin care au fost achitați torționarii lui Gh. Ursu are toate șansele să rămână un act simbolic nu doar al felului în care se face dreptate in România, ci și al perspectivei justiției asupra propriei ei istorii din comunism. Importanța acestei sentințe depășește cu mult „cazul Ursu » și este simbolică nu pentru că acest caz a fost el însuși unul simbolic, ci pentru că atât motivarea instanței, cât și stupefiantele explicații ale înaltei Curți — date după protestele pe care sentința le-a generat în societate — dovedesc că nu este vorba de o simplă eroare judiciară, ci de o tentativă de negare explicită a crimelor comunismului, de o disculpare cu acte în regulă a jumătății de secol în care, pentru români, ceasul istoriei a fost oprit cu forța.
Îmi amintesc lista de 200 de nume de torționari încă în viață pe care Ticu Dumitrescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, încerca în urmă cu 15 ani să o impună atenției publice.

Justiția a intervenit doar atunci când din cei 200 mai existau trei sau patru și au fost condamnați doi la pedepse pe care moartea naturală nu a mai îngăduit să fie îndeplinite.
Acestei cutremurătoare aritmetici, sentința definitivă din iulie 2023 i se așează deasupra ca o lespede care strivește atât speranța în dreptate, cât și încrederea în justiție ca instituție.

Unde au fost cei trei judecători, cu pensii speciale, ai Curții Supreme care au semnat achitarea torționarilor din procesul Gh. Ursu în cei 25 de ani când s-au scris sute de
articole, apeluri proteste și s-au organizat zeci de dezbateri prin care societatea civilă românească n-a obosit să ceară și să argumenteze dreptatea în acest caz, devenit simbolic nu doar prin crima care pedepsea un delict de opinie, ci și prin tergiversările care dovedeau solidarizarea mecanismului judiciar cu vechile structuri ale Securității ?
Ca om care am scris de nenumărate ori pe aceste teme și care mi-am dat ultimele trei decenii de viață realizării Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, mă simt umilită personal de această decizie și simt sentința înaltei Curți — si sunt convinsă că, asemenea mie, simt nu numai colegii mei de la Sighet și de la București — ca pe o incredibilă insultă și ca pe o revoltătoare sfidare a societății civile, o sfidare care pune sub semnul întrebării, încă o dată, atât de tulburea definiție a României ca stat de drept.

ANA BLANDIANA
Președinte al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței

____________________________________________

M-aţi obligat să vă pun din nou în faţă scrisoarea la care nu mi-aţi răspuns în 2010 (www.piatauniversitatii.com, 2010). De data asta renunţ la menajamente, căci aţi depăşit limitele ce le-ar justifica. Nu contează dacă aţi fost racolată de cei ce au montat şi operaţia Wiesel-Tismăneanu sau vă călăuziţi după propria rătăcire; sau vă orientează nevoile de descurcare pavoazate cu lozincile culturale care acoperă parazitismul intelectual. E oricum vorba de impostură. Iau notă că nu vă ruşine şi mă văd obligat să vă demasc, pentru că faceţi, premediat sau inconştient,  jocul unor puteri care distrug ţara, falsificînd istoria în faşă.

            Vă frămîntă, tocmai acum, tocmai la cazul Ursu,  blocajul judiciar,  în „procesul comunismului”? Nepedepsirea şefilor securităţii… pentru lovitura de picior antisemită dată de Clită. Ce farsă! Dar cine s-a străduit să descurajeze încercările noastre justiţiare, strădania de a se ajunge la condamnarea vinovaţilor pentru genocid (începînd cu cei ce l-au organizat, nu cu micii executanţi)?  Cine a refuzat sprijinirea cercetării penale 35/P/2006  (deturnată spre eşec, după intervenţia în dosar a lui Marius Oprea (vezi www.piatauniversitatii.com, 2006), cercetare deschisă de mine şi sprijinită de FRDPLA (căci AFDPR, sub bagheta lui Ticu Dumitrescu, partenerul dv. strategic, a boicotat acel efort) ?

            Şi cine a condus spre eşec procesul lansat de Băcanu, confiscînd o acţiune a lui Lucian Orăşel, deturnată întru maximă sterilitate? Nu dv. doreaţi ca toate victimele să ceară un leu despăgubire şi să nu se pronunţe condamnări penale pentru vinovaţi? Nu din cauza asta s-a închis procesul respectiv, ca lipsit de interes/obiect juridic? Nu a trebuit ca doamna Camelia Doru, împinsă în arenă tardiv, să lupte singură (căci pseudo-justiţiarii s-au retras la masa de scris) pentru a obţine condamnări, măcar în procesul Vişinescu? V-ați aranjat conştiinţa astfel încît să nu aflaţi că acel ultim/unic proces penal se făcea pe baza a 12 pagini, extrase dintr-unul din cele 49 de volume ale cercetarii penale inchise cu NUP in 2010 (www.procesulcomunismului.com).

            De ce nu aţi protestat atunci cînd s-a închis în nas, la ICCJ si la CEDO, uşa justiţiei,  reclamanţilor în dosarul penal care au descris în plângeri ce li s-a făcut prin Piteştiuri? (www.piatauniversitatii.com). Atunci nu v-a siderat impunitatea călăilor? Ioniţoiu era bun numai cînd vă trimitea materiale pentru gazeta de perete?

            NUP-ul care a închis cercetarea penală a crimelor comunismului e mai puţin important decît dosarul Ursu… De ce? Pentru că printre victime erau mulţi legionari, ca tatăl dv? Cînd îl veţi ierta că v-a pus cariera în pericol? Nu vi se stîrneşte simţul justiţiar decît cînd printre victimele comunismului apare accidental un evreu? Cum să nu leg asta de faptul că nu aţi făcut şi legionarilor sală la Sighet… ca să nu vă supăraţi partenerii oculţi? Mă simt obligat să deduc că sînteţi pilotată de cei ce au interesul să deturneze întreaga problemă a crimelor comunismului, dintr-una acut nefavorabilă, într-una favorabilă evreilor (interesele în joc fiind explicate în serialul www.piatauniversitatii.com/perspective/).

            Dacă v-a fost milă de lovirea bugetului prin despăgubiri acordate urmaşilor naţionaliştilor români măcelăriţi, de ce nu vă mai e… şi cînd e vorba de despăgubiri abuzive, trimise unor evrei peste graniţe? Că despre asta nu spuneţi nici pîs, nici unul dintre „rezistenţii prin cultură”. Tocmai dv., organizatoare a atîtor conferinţe, nu aţi aflat că foarte puţini evrei sînt victimele genocidului comunist (şi toţi aceştia – şi numai ei – au fost scoşi din puşcării şi lăsaţi să plece în Israel);  şi că, în schimb, prea  mulţi evrei se află printre organizatorii lui şi ne sfidează triumfător de prin lume? Dacă ştiaţi asta şi vă pasă de bugetul acestei ţări  (din care v-aţi hrănit), cum de nu aţi protestat cînd cohorta de intelectuali de serviciu, activaţi de domnul Ilieşiu (care nu au facut absolut nimic pentru pedepsirea vinovaţilor), au introdus, în 2006, printre vinovăţiile comunismului, pe aceea de a fi alungat si vîndut evreii… care au plecat de fapt benevol în Israel (la care, desigur, se adaugă, tot valorificabil pecuniar, păcatul reversibil al naţionalizării)? Nu v-aţi dat seama că, răsturnînd adevărul, protejaţi de tăcerea complicilor postdecembrişti ce au umplut scena, o mafie evreiască perspicace, perseverentă şi puternică pregăteşte cereri de retrocedări şi depăgubiri… care vor îndatora România pe un veac?

            V-aţi pretat la a culege laurii luptei pentru judecarea crimelor comunismului, înfruntare la care puţini ştiu că nu aţi participat, de fapt. Aţi invocat cauza foştilor deţinuţi politici demagogic, doar ca să vă clădiţi o carieră ce vă obliga la sacrificii şi asumări de adevăr de care nu aţi fost în stare.

            Nu credeţi că aţi trădat? Ca să vă percepeţi postura, citiţi atent raportul pe care l-am expus la:

www.piatauniversitatii.com/ în 2020.

            E posibil ca să nu (vreţi să) înţelegeţi nimic. Înotaţi confuz prin aburiii ideologiei umanitare într-un mod pe care eu nu-l consider poetic, ci ipocrit. Aţi dori ca lovitura de picior dată de ucigaşul Clită colegului său de celulă (fost informator al securităţii şi protejat al regimului, care ieşea în străinatate mai dihai ca soţul dv.), urmată de eroarea medicală (vezi lămuririle lui Dan Cristian Ionescu – fost procuror), să constituie temei de condamnare a şefilor securităţii.  Iată că nu merge totdeauna aşa, ideologic. Nu şi cînd securiştii rămaşi la cîrma şi deveniţi proprietarii şi vinzătorii ţării se simt ameninţaţi. Convenţia cu ei a fost să fie menajaţi, ca preţ al faptului că ne livrează colonizării. Celalată parte a acestei înţelegeri v-a ţistuit pe dv. şi pe ceilalţi agitatori civici. Ca să condamni în sus (dar nu la nivelul conducerii PCR, prea evreieşti), trebuie să demonstrezi că inculpaţii au dat lui Clită ordinul de a ucide. Ceea ce e plauzibil, pentru cine ştie cine e Clită. Dv ştiţi ? V-aţi informat, înainte de a vă da din nou importanţă? Vă dau eu un element: el este cel pe care regimul adus la putere în 1996 (CDR-ul moşit de gruparea dv. , combinat cu gaşca lui Petre Roman) l-a plasat în celula lui Cosma ca să-l distrugă, dacă nu renunţă la a-l incrimina pe Roman pentru mineriada din 1990… Deci poţi să crezi că a avut astfel de sarcină şi în cazul Ursu. Dar în justiţie nu ajunge demascarea atitudinii lui Arpagic. Trebuie probe, care să lege direct rezultatul de cauze.  

            Cu astfel de argumente comprimiteţi cauza pe care păreţi a o susţine. Nu aş fi intervenit totuşi (din lehamite) dacă intervenţia dv. ne împroşca doar cu penibil. Ea se înscrie însă (pentru cine înţelege pe ce lume trăim) în campania de deturnare a dosarului genocidului românesc – în interes filosemit. Gălăgia din cazul Ursu trebuie să acopere liniştea ce s-a lăsat peste gigantica răstignire a românilor.  Suferinţe nicicum plătite de cei ce le-au produs (nici cînd s-au anulat compensările prevăzute prin legea 221/2009 nu v-am auzit; aţi fost măcar consecventă în a nu deranja – în fapt – interesele moştenitorilor comunismului).  Atitudinea dv. trebuie corelată cu demiterea lui Octavian Bjoza… pentru că a fost împotriva blocării despăgubirii urmaşilor deţinuţilor politici taxabili ca „legionari/fascişti”; asta în timp ce încep să curgă plăţile prin poştă către Tel Aviv – pentru urmaşii ilegaliştilor şi activiştilor persecutaţi de Antonescu… Dar asta nu vă determină să protestaţi împotriva niciunuia… Aveţi alt destin, alt rost, alt mandat.

            În contextul cotropirii curente, pe care sper că am documentat-o riguros în studiul meu „Combaterea «antisemitismului» folosește subjugării românilor?”,  intervenţia dv. e o sfidare care sugerează că sunteţi încă fidelă celor v-au menajat sinecurile.

Trebuia să tăceţi măcar acum.

IOAN ROŞCA, reprezentant al adevăraţilor luptători pentru judecarea crimelor comunismului; autor al unor acţiuni justiţiare /judiciare reale şi a unor documente demascatoare care, nu întîmplător, nu au primit semnătura nici unuia din lumea dv. (vezi http://www.procesulcomunismului.com/)